4,633 matches
-
și literatură. Rubrici: „Opinii și atitudini”, „Antologia «Limbii române»”, „Obârșii”, „Permanența clasicilor”, „Fuziune și redimensionare”, „Analize și interpretări”, „Eminesciana”, „Sociolingvistica”, „Metodică”, „Cum vorbim, cum scriem”, „Laborator”, „Prezentări și recenzii” ș.a. Articolul, studiul, recenzia, consemnarea unor metode și procedee din practica pedagogilor, poezia - în cadrul rubricii „Antologia «Limbii române»” - sunt instrumente folosite de colaboratorii de pe ambele maluri ale Prutului, ca și din Occident, printre care se numără Eugen Coșeriu (Unitate lingvistică - unitate națională, Latinitatea orientală), Constantin Ciopraga (Un urmaș al lui Parmenide: Ion
LIMBA ROMANA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287812_a_289141]
-
în tipar de baladă, doină, bocet sau pastel. Capitol foarte bogat, nefiind doar teren de evaziune în anii proletcultismului, poezia pentru copii a lui L. e de bună calitate, duioșia, umorul bonom al omului matur unindu-se aici cu vocația pedagogului. SCRIERI: Rod, Cernăuți, 1933; Stampe în lumină, București, 1933; Cer valah, Cernăuți, 1934; Cuvintele s-au scuturat peste file, Cernăuți, 1937; Curcubeu peste țară, București, 1937; Cartea stihurilor, Cernăuți, 1942; Carte de cruciat, Cernăuți, 1943; Semăn flori..., București, 1955; Hai
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
trebui să fie. L. Waite (2000), comentând aceste declarații, susține pe bună dreptate că vocea experților contează nu doar pentru pacienții în cauză, ci și pentru marele public, ei fiind formatori de opinii; b) specialiștii în materie (sociologi, psihologi, antropologi, pedagogi) au grava responsabilitate de a transmite către întreaga populație și organele în drept rezultatele cercetărilor (statistici, analize calitativ-interpretative), care denotă importanța mariajului și consecințele nefaste ale divorțului și ale nașterii și creșterii copiilor în afara familiei integrale; c) regândirea întregii legislații
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a lungul anilor N. G. Rădulescu-Niger, Victor Babeș, Mihail Dragomirescu, G. O. Gârbea, I. Găvănescul, G. I. Ionnescu-Gion, Șt. C. Michăilescu, George Murnu, Th. M. Stoenescu, D. Teleor, N. Țincu, V. A. Urechia, iar după 1920 - N. Iorga, Ioan Lupaș, pedagogul G. C. Antonescu, Dragomir Hurmuzescu, Mihail Sadoveanu ș.a. În 1885 revistei i s-a interzis difuzarea în Transilvania. Au mai colaborat, la partea literară, V. D. Păun (redactor-șef prin 1898), N.I. Apostolescu, C. Banu, T. Dragu, Șt. Orășanu, Pericle
REVISTA SOCIETAŢII „TINERIMEA ROMANA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289264_a_290593]
-
ROMAN, Radu Anton (19.VIII.1948, Făgăraș - 29.VIII.2005, București), poet, prozator și publicist. Urmează liceul în orașul natal, terminat în 1966, și doi ani de studii juridice (1968-1970), fiind apoi învățător suplinitor și pedagog. Este absolvent al Facultății de Ziaristică la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Inițiator al cenaclului literar Atlantida, va publica, mai ales în anii ’70-’80, reportaje, romane, poezii. Devine cunoscut după 2000, prin televiziune, cu o emisiune gastronomică în
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
für Philologie” și, totodată, ca audient, filosofia. Câțiva ani studiază în mai multe orașe din Germania, dar nu termină nici o facultate. În această perioadă își preschimbă numele, împrumutat, de Moise Roman în Ronetti-Roman. La înapoierea în țară se angajează ca pedagog și profesor de limba germană la Institutul lui V.A. Urechia din București, de unde va demisiona în urma unor conflicte, răzbunându-se apoi printr-un pamflet corosiv. În 1878, an în care R.-R. colabora la „Timpul”, Mihail Kogălniceanu îl cheamă
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
dar R.-Ș. a preferat cercurile liberale. În redacția ziarului „Românul”, condus de Vintilă C.A. Rosetti, și-a făcut ucenicia în ziaristică. A publicat în „Voința națională” și, în același timp, a trimis colaborări la „Tribuna” din Sibiu. Era pedagog la o școală de institutori și profesor la un institut particular. În 1891, întorcându-se în Transilvania, continuă să susțină la „Tribuna”, în calitate de redactor, crezul politic și literar al lui Slavici. Apără, cu o rară energie, curaj și vehemență, cauza
RUSSU-SIRIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289408_a_290737]
-
luptător în oastea lui Avram Iancu). Face două clase primare în satul natal, apoi învață la o școală din Câmpulung. Încheie ca bursier Seminarul „Nifon” din București și în 1902 își pregătește examenul de bacalaureat, funcționând în același timp ca pedagog la Institutul „Clinciu și Popa”. Urmează în paralel teologia și dreptul la Universitatea din București, în 1906 fiind dublu licențiat. Se îndepărtează de tradiția clericală a familiei și îmbrățișează cariera juridică. În 1907, ca tânăr recrut, este martor al răscoalelor
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
teatru pentru copii. Ca dramaturg, debutează în 1954, când îi este reprezentată piesa Drumul soarelui. Genul dramatic abordat de S. este unul minor: comedia cu intenții moralizatoare, altoită pe un scenariu stereotip, cu mesaj ideologic. Problematica, tratată în maniera unui pedagog care se străduiește să aibă umor, o constituie investigarea unor aparente crize sau conflicte interioare socotite specifice tinereții, ca în Un tânăr cu pretenții (1978), Răspântia periculoasă (1982) ș.a. Spre exemplu, „tânărul cu pretenții” este de fapt un inovator, care
STOENESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
regulate, chiar dacă nu prozodice, cum era cazul poeziei de inspirație clasică (conform distincției amintite mai sus). Reamintim cititorului imnurile anonime din creștinismul timpuriu, cum sînt cele care din Constituțiile apostolice (vol. I, p. 000) și cel cu care se încheie Pedagogul lui Clement din Alexandria; există apoi un pasaj, citat de Eusebiu (Istoria bisericească V, 28, 5), dintr-un tratat necunoscut intitulat Contra lui Artimon și atribuit lui Ipolit, care datează probabil din prima jumătate a secolului al III-lea: aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
familia țăranului Alexandru Bodnar. A urmat școala primară în Vicovul de Jos, liceul la Rădăuți și apoi la Cernăuți. Trece bacalaureatul în 1865, după care se îndreaptă, în iarna aceluiași an, spre București. Chemat în anul următor la Iași, este pedagog la Institutele Unite și, un timp, student bursier al Universității. Din 1866, remarcat de T. Maiorescu, este introdus în societatea Junimea, al cărei sprijin material i-a înlesnit plecarea în străinătate, pentru studii. Din toamna anului 1867 până în primăvara lui
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
, Henric (Henri) (29.IV.1877, București - 18.II.1942, București), prozator. Este fiul Irinei și al lui Joseph Stahl, pedagog din Bavaria, care, adus de prințul Știrbei pe la 1850, întemeiază la București un pension și alcătuiește un dicționar german-român, precum și manuale de limba franceză. Absolvent al Liceului „D. Cantemir” din capitală (1893), S. urmează cursurile Facultății de Drept, fără a
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
al doilea caz, iconomia lui Dumnezeu a fost să vădească necinstea satrapilor lui Darius față de Daniel. În consecință, divinitatea nu intervine niciodată în istorie fără un motiv bine determinat. Minunile fac parte din planul pedagogiei divine. În mod obișnuit însă, Pedagogul nu intervine în favoarea protejaților săi: vezi, de exemplu, cazul celor șapte frați Macabei, al sfântului Ștefan, profeții Vechiului Testament, Cristos însuși. Este inutil să căutăm motivul, căci singur Dumnezeu cunoaște sensul celor hotărâte de el. Cei care ar îndrăzni să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din istoria cărții românești”, RL, 1982, 8; G. Mihăilă, O viață în slujba cărții românești, RL, 1982, 52; I. C. Chițimia, Dan Simonescu la 80 de ani. In honorem, „Buletinul Societății de Științe Filologice”, 1982; Al. Zub, Un cărturar și un pedagog, CL, 1983, 2; I. D. Lăudat, Profesorul Dan Simonescu - o viață închinată cărții, AUI, literatură, t. XXIX, 1983; I. D. Lăudat, Dan Simonescu, profesor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, AUI, literatură, t. XXX, 1984; Gh. Bulgăr, „Contribuții”, F, 1985, 2
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
prozator. Este fiul Nadejdei (n. Lupăcescu) și al lui Andrei Scobioală, țărani. Învață întâi în satul natal, urmează școala medie în satul Șaptebani și este student al Facultății de Filologie de la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți (1958-1963). Va fi pedagog și director de școală, redactor la Radiodifuziunea din Chișinău, editor (1976-1986), consilier la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (1986-1992), director general al Departamentului Edituri, Poligrafie și Difuzarea Cărții (1992-1994), redactor-șef la Editura Prut Internațional și din nou consilier la Uniunea
SCOBIOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289569_a_290898]
-
este student al Facultății de Teologie, însă își ia licența abia în 1956, cu teza Schiță a unei antropologii apofatice în spiritul tradiției ortodoxe, coordonator fiindu-i Dumitru Stăniloae. Asociază laturii științifice asumarea practicii: este novice la mănăstirea Neamț și pedagog la Seminarul Monahal Superior (1950-1953), ajutor de bibliotecar la Patriarhie, ucenic la mănăstirea Slatina, unde în 1956 va îmbrăca rasa de călugăr. Reușește să plece cu o bursă în India. Călătoria începe însă la Geneva, continuă la Château-de-Bossey, apoi la
SCRIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
SLUȘANSCHI, Barbu (13.III.1908, Vinița, Ucraina - 13.I.1993, București), poet, publicist și traducător. Este fiul Corneliei Slușanschi (n. Berariu), pedagog, și al lui Emilian Slușanschi, avocat. Student la Universitatea din Cluj (1926-1930), în 1931 devine bursier al Statului francez la Universitatea din Strasbourg, apoi bursier al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses (1932-1933). Întors în țară, va funcționa ca profesor la liceul
SLUSANSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289728_a_291057]
-
își va înceta apariția din cauza conflictului în care redactorul va intra cu autoritățile austro-ungare. Destinată comercianților și țăranilor, S. își propunea să se ocupe numai de chestiunile naționale. Se republică apelul lui At. M. Marienescu adresat învățătorilor români prin gazeta „Pedagogul român”. Se poartă polemici aprinse cu ziarul timișorean „Luminătoriul”. Apar diverse articole pe teme sociale, sunt publicate și câteva schițe, datorate lui Teodor Daul, scenete și povestiri cu caracter popular. Foarte numeroase sunt versurile, mediocre, semnate de N. Țințariu, D.
SATEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289508_a_290837]
-
de igienă mintală. Aceasta presupune o conlucrare activă între membrii echipei. În ceea ce privește componența sa, echipa terapeutică dispune de următorii specialiști: medic psihiatru, medic de medicină generală sau specialist igienist sau de medicină socială, psiholog, asistent social, sociolog, jurist și economist, pedagogi, asistenți medicali. Li se asociază familiile celor vizați, instituții sociale, școala, biserica etc. 2) Dotarea tehnico-materială Succesul echipei terapeutice nu depinde numai de competența profesională și de conștiinciozitatea membrilor săi. Incontestabil că acestea reprezintă aspecte importante, de care trebuie să
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
atât a stării de sănătate mintală, cât și a bolii psihice. R. Le Senne, situându-se pe pozițiile moralei, descrie de asemenea patru modele de viață, care par a-i fi mai accesibile, ca instrument general, atât psihologului, cât și pedagogului, în ceea ce privește înțelegerea și abordarea psihobiografiei individului. Acestea sunt cele prezentate mai jos: a) viața eșuată este viața omului dominat de boală și de nenorociri; e viața dominată de disperare și de privațiuni, de lipsa de încredere în viitor; este modelul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
plenară și armonioasă a tuturor membrilor societății. Capitolul 17 Psihologia familiei Cadrul general Chestiunea statutului social al familiei și a relațiilor dintre persoanele care compun acest grup reprezintă o temă de interes major pentru un mare număr de specialiști psihologi, pedagogi, psihiatri, psihanaliști și psihoterapeuți, asistenți sociali, medici, sociologi, juriști, economiști. Problemele pe care le ridică familia de astăzi, criza gravă pe care o traversează, schimbarea ierarhiilor și a rolurilor în interiorul grupului familial, conflictele și „nevroza conjugală” care duc la dezorganizarea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
elementul instructiv și educativ cu elementul distractiv”, un tip de joc prin care învățătorul „consolidează, precizează, și verifică cunoștințele predate copiilor, le îmbogățește sfera de cunoștințe”. În literatura de specialitate, există mai multe clasificări ale jocului didactic. În această privință, pedagogul german Stern, având în vedere factorii interni și externi ai dezvoltării copilului, elaborează o teorie după care jocurile se împart în: a. jocuri individuale; b. jocuri sociale, afirmând că jocurile din prima grupă ar fi influențate de factori interni, iar
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
relației elev - cadru didactic. Luăm în calcul faptul că un colectiv de elevi este eterogen. Personalitatea cadrului didactic își va pune repede amprenta pe stilul de lucru cu elevii clasei, iar aceștia vor împrumuta, fără intenție, personalitatea cadrului didactic. Un pedagog apropiat de copii, dar hotărât să-i formeze cinstiți, darnici, apropiați sufletește, va obține rezultatul scontat cu bucurie. Cel ce manifestă aroganță, e dominator și impulsiv, se va trezi cu un colectiv pe măsură: dezbinat, care folosește injurii la adresa colegilor
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
unui vis frumos - punerea în practică a noii idei, care va trăi doar până când o altă idee va prinde viață. În concluzie, putem afirma că progresul societății ține de creativitate. Despre creativitate au scris mii de pagini redutabili sociologi și pedagogi, care au insistat asupra etapelor invenției și creativității. Spre exemplu, Vitalie Belous și-a exprimat opinia că etapele viitoarei invenții sunt: perceperea stadiului actual al tehnicii, activarea unui proiect pentru un nou studiu, conflictul, insatisfacția, tensiunea, frustrarea, realizarea noului stadiu
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
deprinderile și capacitățile elevilor de a acționa asupra naturii, de a folosi roadele cunoașterii transformând exteriorul în facilități interioare, formându-și caracterul și dezvoltându-și pesonalitatea. Bunul mers al procesului de învățământ și rezultatele obținute depind de metodele utilizate. Marii pedagogi au evidențiat faptul că folosindu se metode diferite se obțin diferențe esențiale în pregătirea elevilor, că însușirea unor noi cunoștințe sau comportamente se poate realiza mai ușor sau mai greu, în funcție de metodele utilizate. Metodologia evoluează în timp, ca răspuns la
Învăţarea interactivă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Mariana Comănici () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1140]