4,633 matches
-
este gândul la restul de 80-85% dintre angajați care și-au făcut treaba. Ei au fost în cea mai mare măsură responsabili de succesul meu în această fabrică și nu îmi pot aminti numele lor. Sper ca, atunci când vă veți pensiona, să nu purtați această povară. Obținerea rezultatelor maxime de la angajați presupune ca toți să aibă parte în fiecare zi de consecințele adecvate. Nu trebuie să-i ignorăm pe cei care au rezultate slabe, dar dacă vrem să avem o organizație
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
se înveșnicește nici în funcția de contabil la Percepția din Caracal (1918-1919). Demisionează și îmbracă uniforma de ofițer la garnizoana din Fălciu (1919-1920), de unde se mută la Școala de Cavalerie din Sibiu, stabilindu-se, în 1921, în acest oraș. Se pensionează cu gradul de colonel. Era încă elev când, în 1911, își vede publicată o schiță umoristică în „Veselia”. Cu versuri, proză, articole avea să mai colaboreze (semnând și cu pseudonimele Silex și Tudor Praștie) la „Adevărul literar și artistic”, „Romanațul
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
1959, în revista „Luceafărul”, la rubrica lui Mihu Dragomir, „Steaua fără nume”. A lucrat ca publicist-comentator la „Contemporanul”. După 1989 migrează la revistele efemere „Eco” și „Alternative”, iar din 1993 este redactor-șef adjunct la Agenția Națională Rompres, de unde se pensionează în anul 1999. Între timp a ocupat postul de consilier în Ministerul Culturii. Poezia lui C. este un amestec subtil de spontan și cerebral, de incantație și reflexivitate. Fiu al Bărăganului, poetul se manifestă ca un vitalist. Primul său volum
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
ziarului „Patria” din Cluj, devenind apoi profesor la Tecuci, Râmnicu Sărat, iar din 1931, la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București, aici fiind, între anii 1938 și 1940, și director. Predă și la alte școli din București până în 1954, când se pensionează. Între 1934 și 1946 editează, împreună cu Al. Graur, J. Byck, Gh. Șerban, Scarlat Struțeanu și N. I. Rusu, colecția „Biblioteca școlară”. Colaborează la „Limba română”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Gazeta literară” ș.a. Cele
CREŢU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286487_a_287816]
-
de care se bucura în Transilvania determină numirea lui în funcția de director al Teatrului Național din Cluj, odată cu înființarea acestei instituții, în 1919. Va deține calitatea de director al Naționalului clujean între anii 1919 și 1927, 1931 și 1936. Pensionat în 1938, va continua, încă doi ani, doar activitatea de profesor la Conservatorul din Cluj, începută în 1919. În 1945 este declarat director onorific al Teatrului Național din Cluj, învestire singulară în istoria teatrului românesc. Este înmormântat în cimitirul Sf.
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
va fi ales membru corespondent al Academiei Române; recomandat de M. Sadoveanu, devine în 1935 membru plin. Nu îl ocolesc nici premiile literare, între care Premiul Academiei Române (1908, 1920), Premiul „I. Al. Brătescu-Voinești”, și, în 1930, Premiul Național pentru Proză. Se pensionează în 1935, după o îndelungată carieră didactică. Moare în urma unui accident. Încă din liceu, B. compune „nuvele” pentru revistele poligrafiate „Armonia” și „Studentul român”. Încurajat de profesorul Simion Mândrescu, încredințează câteva texte revistei „Mugurul”; aici își vede imprimată, în 1888
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
la o seamă de scriitori latini, ca Tibul, Catul, Properțiu, Vergiliu, Horațiu și Ovidiu. S-a impus, curând, prin seriozitate și temeinicie și, după ce, în 1916, este numit, provizoriu, director, din 1919 ocupă acest post până în septembrie 1941, când se pensionează. Din când în când, B.-A. semna în periodicele bucovinene „Glasul Bucovinei”, „Junimea literară”, „Glasul muntelui”, rememorând evenimente politice la care avusese șansa să ia parte, cugetând, cu o retorică de catedră, la țară și la destinul ei sau însăilând
BILEŢCHI-ALBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285737_a_287066]
-
absolvite la Flămânda, B. urmează din 1919 Școala Normală în Turnu Severin. În septembrie 1925 revine ca „lucrător” în comuna natală, iar după definitivat se transferă la Cioroboreni, tot în județul Mehedinți, unde funcționează ca învățător până în 1965, când se pensionează. Își publică primele versuri în 1927, în gazeta mehedințeană „Opaițul satelor”. Mai colaborează la „Datina”, „Revista Asociației învățătorilor din Mehedinți”, „Mehedințeanul”, „Școala Mehedințiului”, „Gorjeanul”, „Bucovina”, „Biruința”, „Severinul liber”, „Viitorul”. A mai semnat N. Bocșe, precum și cu pseudonimul B. Montana. Vehemența
BOCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
care soliciți odihnă. Doresc binele și sănătatea ta chiar mai mult decat le dorești tu. De când ai fost alături de mine totul a mers bine, prin grația divină și am toată încrederea în tine. Prin urmare te implor să nu te pensionezi [...]. Te asigur că te voi apăra de toți, oricine ar fi ei."<footnote idem, p. 421"My cousin, I have read your reasons for seeking repose. I deșire your comfort and health more than even you can deșire them. Since
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
va fi însă corelat cu performanța firmei, stabilindu-se premisele obiective ale înlăturării celor care nu au rezultatele scontate. Achiziția va fi acompaniată de un program complex privind personalul. O parte - aproximativ 5% din personal - va fi stimulată să se pensioneze în condiții avantajoase. Vor urma programe de adaptare la noul sistem cu două centre de producție și de familiarizare a salariaților cu o plată flexibilă, dependentă de performanțele individuale. Măsurile de consolidare al culturii organizaționale vor viza aspectele privind încrederea
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
cu înaltă calificare din Brașov. Ulterior, absolvenții învățământului superior erau repartizați în mod centralizat firmelor de stat existente. Cum Săcele avea o poziție geografică avantajoasă, alături de absolvenții originari din acest oraș au venit și numeroși brașoveni care apoi s-au pensionat din această firmă. Din 1981, după „închiderea” marilor orașe, inclusiv Brașov, pentru absolvenții de învățământ superior a avut loc o invazie de brașoveni, dar și de specialiști din alte zone ale României. Fluctuația era importantă, dar chiar și în perioade
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
scară redusă și nu au avut aproape nici un impact asupra politicilor elaborate și implementate de regim. Alți promotori ai ideilor eugeniste au lucrat Însă În mod direct cu mișcarea legionară și mai apoi cu regimul Antonescu 44. Moldovan a fost pensionat În mod forțat În 1947 și puțin după aceea a fost trimis la Închisoarea din Sighet, unde a fost deținut timp de șase ani pentru că fusese membru al guvernului „burghez”45. După eliberare, s-a Întors la Cluj, unde, cu ajutorul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
eugeniste ca subdirector al Serviciului Social condus de Gusti, În 1939. În timpul războiului, el a continuat să predea și a ocupat funcția de director al Institutului de Igienă Socială și Sănătate Publică din București. Banu a fost forțat să se pensioneze În 1948 și a murit de cancer În 195776. În același timp, și alți medici cunoscuți și respectați din București erau implicați În mișcarea eugenistă. Printre aceștia, cel mai activ promotor era Gheorghe Marinescu (1863-1938), un endocrinolog de renume. Marinescu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
adepții eugeniei au privit cu Încredere politica oficială, până În 1948. Schimbarea radicală a regimului, după abdicarea forțată a Regelui Mihai, În decembrie 1947, a privat eugeniștii de toate șansele pe care le crezuseră obținute. Moldovan a fost forțat să se pensioneze și la puțin timp trimis În Închisoarea de la Sighet, unde a fost deținut șase ani sub acuzația de a fi fost membru al Cabinetului unui guvern „burghez”111. Doar acei colaboratori ai săi care reușiseră deja să Își modifice discursul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
socială de orientare eugenistă au continuat să fie publicate. De exemplu, revista Buletin Eugenic și Biopolitic și-a continuat apariția până În decembrie 1947. În 1948 Însă a avut loc o schimbare irevocabilă, iar conducătorii școlilor eugeniste din România au fost pensionați forțat 8. Foștii lor studenți Însă au continuat să ocupe poziții de autoritate În domeniul medical și În educație. Stoichiță, de exemplu, a rămas Inspector Sanitar General la nivel regional, iar Râmneanțu a continuat să profeseze ca lector și cercetător
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Iași, în timpul cărora participă la înființarea, de către G. Călinescu, a „Noii Junimi” și publică în paginile „Jurnalului literar”. Ulterior funcționează ca profesor de limba și literatura română la Iași, Câmpulung Muscel, Bacău și București. Între 1967 și 1982 (când se pensionează) este cercetător la Institutul de Cercetări Pedagogice din București. A obținut titlul de doctor în filologie cu teza Opera literară a lui G. Călinescu (susținută în 1973). Colaborează la „Jurnalul literar”, „Bacăul”, „Moldova”, „Ateneul cultural”, „România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare
ALECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
anumite clarificări și În privința raporturilor dintre membrii Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) În anii ’48-1950. Spre exemplu, În toamna anului 1950 se vădea atitudinea obedientă a ierarhiei ortodoxe: Sfîntul Sinod, În frunte cu patriarhul Justinian, consimțea să-l pensioneze În mod arbitrar, la comandă politică, pe Încă tînărul prelat Nicolae Popovici, episcop al Oradei (vezi Arhiva Serviciului Român de Informații, fond D, dosar 2488, ff. 119-120), suspectat de atitudini „naționaliste” și „proamericane”. Potrivit memorialistei, pe Dumitru Stăniloae Îl lega
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
director de editură (1964-1968), coordonator al difuzării cărților românești în străinătate, director al Centralei Cărții (1970-1972). Între 1972 și 1983 a coordonat Direcția Teatrelor din Ministerul Culturii, pentru a fi apoi transferat ca redactor la Editura Eminescu, de unde s-a pensionat în 1987. Din 1989 a lucrat la secretariatul literar al Teatrului Național din București, alături de Andrei Șerban, și ca director artistic între 1990 și 1993. După 1990 a predat, ca profesor-asociat, cursuri de teatrologie la Academia de Teatru și Film
MACIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
Internat din Iași, urmează, în același oraș, Facultatea de Științe Naturale și Seminarul Pedagogic, pe care le va absolvi în 1912. Va preda din 1914 până în 1945 la Liceul de Fete „Oltea Doamna” din Iași, de unde, până în 1947, când se pensionează, va fi detașată la Institutul de Zoologie al Facultății de Științe din București. Prezență discretă, ușor enigmatică, semănând mereu și fără efort doar sieși, M. își leagă debutul, produs în 1921, cu schița La vie, dar și o bună parte
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
1962 este inginer la Institutul de Cercetări Hortiviticole din București. Revine în învățământ ca profesor la liceele agricole din Drăgănești-Vlașca, Turnu Măgurele, Roșiori de Vede, Alexandria și la Școala de Mecanici Agricoli din Brânceni (județul Teleorman) până în 1969, când se pensionează. A debutat cu versuri în 1932 la revista „Carnet literar” din Buzău. În 1934 a redactat împreună cu Silviu Roda revista „Foc tânăr”, apărută la Roman. Tot acum îl frecventează pe M. Blecher, care îl pune în legătură cu Sașa Pană. Se apropie
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
1922 la Timișoara, conduce Manufactura de Tutun, fiind în același timp profesor la Institutul Politehnic. Din 1939 este transferat pe postul de inspector general tehnic la Casa Autonomă a Monopolurilor din București, din cadrul Ministerului de Finanțe, unde rămâne până se pensionează (1946). Se afirmă în viața culturală a Banatului ca epigramist. A întemeiat în 1936, împreună cu poetul Volbură Poiană-Năsturaș, și a condus Asociația Altarul Cărții, ale cărei ședințe le-a patronat mult timp în casa sa. A luat parte la numeroase
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
I-III, 1981), dicționarul cronologic Literatura franceză (1982), La Littérature française dans l’espace culturel roumain (1984). Din 1981 este vicepreședinte al Societății de Științe Filologice din România, membră a colegiului de redacție al revistei „Limbile moderne în școală”. Se pensionează din învățământul de stat în 1993. Începând din 1981 I. se ocupă de ediția completă a operelor lui Balzac în traducere românească, pentru care va selecta cele mai bune versiuni, traducând ea însăși multe dintre prefețele autorului și însoțind fiecare
ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287576_a_288905]
-
dintâi încercări în domeniul dramaturgiei. Între 1949 și 1953 este student la secția de actorie a Institutului de Teatru „I.L. Caragiale” din București. După terminarea studiilor este angajat la Teatrul Giulești din capitală, unde va juca până în 1993, când se pensionează. După un debut ratat - piesa Ioana nu reușește să treacă, în 1957, de cenzură, situație ce se va repeta de-a lungul carierei de autor dramatic a lui I. -, își vede o piesă pusă în scenă în 1970 la Teatrul
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
din București (1952-1954). Între anii 1954 și 1959 studiază limba și literatura bulgară la Universitatea „Kliment Ohridțki” din Sofia. Lucrează în învățământul superior, în serviciul de relații externe și în final la Editura Științifică și Enciclopedică din București, de unde se pensionează în anul 1990. Numărându-se printre puținii traducători români din literatura bulgară, I. a urmărit să pună în circulație opera unor prozatori din țara vecină, transpunând cu deosebire romane de Emilian Stanev, Gheorghi Mișev, Pavel Vejinov și Bogumil Rainov. Și-
IOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287613_a_288942]
-
Europa Liberă și coordonator al emisiunilor Actualitatea culturală românească și Perspective europene. Din 1995 revine la catedră, predând limba, literatura și civilizația română la Seminarul de romanistică al Universității din Heidelberg (condus de profesorul Klaus Heitmann), până în 2002, când se pensionează. Centrul de greutate al cărții de debut, Romanul lecturii (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor), este ipoteza conform căreia romanul procură modelul fundamental de lectură al oricărui gen al scrisului, inclusiv al criticii. Întrucât numai receptarea structurează finalmente înțelegerea literaturii și îi
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]