1,021 matches
-
avangardistă a lui Tristan Tzara și Constantin Brâncuși, în perioada 1920-1940, dovedește că un început efectiv de integrare europeană s-a produs și cu remarcabil succes. Deși drastic frânată, cenzurată etc., această tendință a continuat, în zone marginale și de penumbră, chiar și sub regimul comunist. prin astfel de eforturi, care au avut și coeficientul lor de rezistență, se poate spune că literatura română n-a ieșit de fapt niciodată, total și radical, din Europa. Se observă chiar și fenomene de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
fără echivoc, pentru asocierea psihoterapiei psihedelice în asistența complexă a muribunzilor, domeniu în care portofoliul de intervenție este lamentabil de modest. Aserțiunea se justifică având în vedere că trebuie salvgardat dreptul elementar al oricărei ființe umane de a-i alunga penumbrele de gheață ale agoniei, pentru a muri în deplină seninătate și împăcare de sine. Iar obtuzitatea unor oficialități, care dintr-o excesivă și nejustificată prudență, continuă să interzică utilizarea substanțelor psihedelice, chiar și din rațiuni exclusiv medicale și în condiții
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nu putea fi pictat decît de Daumier sau de Goya), îmi pregătea covata emailată ce urma să mă redea, frăgezit, orașului. Altă pictură: o pereche el roșu, ea albă pe un rips cînepiu, aici, aici, lîngă intrarea la... aburi. În penumbra veacului, se văd încă treptele pe care, în goliciune edenică și cu cinzeaca alături, ne băteam cu măturițele, să zbîrnîie pielea, să tresalte creierul. Rămasele inscripții: Bărbați/ Femei. Discriminările celuilalt secol, pudicul, cumintele, încrezătorul (în suflet și... trup). Bariton celebru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
descris. Se putea face, eventual, un subțire inventar. Irelevant însă: rafturi și etajere burdușite cu tipărituri din cealaltă Românie, din care venea febrilul criterionist (extrem de prudent în tăinuirea perioadei!), scaune, mese, dulapuri, toate dintr-un lemn fără vîrstă, de culoarea penumbrei cu iz de arhondaric uitat, vrafuri de casete ("Să-ți pun una cu Mircea Eliade, revăzut recent la Paris, după douăzeci de ani"; Hai să ascultăm niște colinde de Constantinescu" etc. etc.), suna telefonul, își trecea țigara în dreapta, da, promitea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eminentul cercetător care a fost farmacistul Profesor Dr. Marțian Cotrău, au meritul de a fi așezat în adevărata lumină existența acestui ospiciu; o imagine discretă, plasată încă din epoca cea mai importantă a acestui ospiciu într-o lumină care amintea penumbrele trecutului mai mult decât lumina directă a realității prezente. Oameni care astăzi nu mai sunt, dar care, încă nu cu mulți ani înainte, constituiau martorii trecutului de până la începutul secolului din urmă al douăzecilea -, afirmau că acest ospiciu avea un
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
gîndirea lui Origen, slujindu-se totodată din plin, fără a-l numi, de marile piste pe care el le-a deschis. Chiar astăzi, cînd Origen este abundent recuperat de cercetătorii gîndirii creștine, teoria preexistenței sufletelor pune, pentru mulți teologi, o penumbră inadmisibilă pe chipul alexandrinului. Dar, așa cum insistent arată Henri Crouzel, Origen nu făcea teologie dogmatică, nu stabilea formule de credință, ci practica o teologie de cercetare, de studiu și de căutare vie, pe acea linie pe care se întîlneau în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nocturn, parașutistul își lua zborul de pe turnul Eiffel, doi hoți, profitând de nonșalanța estivală, părăseau Luvrul noaptea, ducând cu ei Gioconda, prințul Borghese își bomba pieptul, foarte mândru că a câștigat primul raliu automobilistic Pekin-Paris, via Moscova... Și, undeva, în penumbra unui salon discret din palatul Élysée, un bărbat cu o mustață albă și frumoasă își înlănțuia iubita și se sufoca în acel ultim sărut. Prezentul acela, timpul acela în care gesturile se repetau la nesfârșit, era, bineînțeles, o iluzie optică
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Cucușka”, spuneam noi, trăgând cu ochiul când zăream convoiul pe șinele înguste împresurate de păpădii și de mușețel... Glasul ei m-a călăuzit în seara aceea. Am ocolit hățișurile de la marginea Stalinkăi, am văzut ultimul vagonet care luneca pierind în penumbra călduță a amurgului. Până și micul convoi răspândea un miros inimitabil de cale ferată, puțin înțepător, și care îndemna pe nesimțite la lungi călătorii hotărâte în momente de fericită nesăbuință. Din depărtare, prin ceața albăstruie a serii, am auzit plutind
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
țâșnea încă fără cuvinte. Ele aveau să vină, eram sigur de asta, îndată ce privirea liniștită a Charlottei se va aținti asupra mea. Deocamdată, strigam în tăcere. Doar imaginile năvăleau într-un șuvoi haotic și pestriț. Vedeam sclipirea unui pince-nez în penumbra izolată a unei mașini mari, negre. Beria alegea un trup de femeie pentru noaptea lui. Și vecinul nostru de vizavi, pensionar pașnic, zâmbitor, își stropea florile de pe balcon, ascultând ciripitul unui tranzistor. Și, în bucătăria noastră, un bărbat cu brațele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în ceea ce oamenii consideră valori ale vieții lor: amintirile unor dezrădăcinări intense („De atunci, am văzut lumea întreagă!”, îmi spuneam eu cu o mândrie puerilă), trupurile femeilor iubite... Dar amintirile rămâneau șterse, trupurile, ciudat de inerte. Sau, uneori, răzbăteau prin penumbra memoriei cu insistența rătăcită a ochilor unui manechin. Nu, anii aceia nu erau decât o lungă călătorie căreia reușeam, din când în când, să-i găsesc un țel. Îl inventam în momentul plecării sau deja pe drum sau chiar la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fi propus un târg interlocutorului meu anonim: să mai trăiesc doar douăzeci de ani, ba chiar cincisprezece, bine, fie, doar zece, numai să fie posibile revederea aceea, clipele acelea regăsite... M-am ridicat, am împins ușa încăperii de alături. În penumbra unei nopți de primăvară, camera veghea, însuflețită de o așteptare discretă. Chiar și evantaiul vechi, deși cumpărat abia de două zile, stătea parcă de ani de zile pe măsuța joasă, în paloarea nocturnă a geamurilor. Era o zi feicită. Una
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
liberi, apăruți ca fosfolipaze, distrug fosfolipidele membranei neuronale. Se acumulează acizi liberi (care duc la peroxidare și ruperea membranei celulare externe), prostaglandine, leucotriene. Proteinele intracelulare și enzimele sunt denaturate, urmând edemațierea celulară. Zona de hipoperfuzie marginală din jurul infarctului, așa numita „penumbră ischemică”, prezintă deasemenea modificări morfologice. În această zonă, K extacelular crește, cu depleția ATP și a creatinfosfatului, dar aceste modificări biochimice sunt reversibile dacă circulația se restabilește. La un FSC de 12-23ml/100g/min, importantă este durata ischemiei combinată cu
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]
-
nou în albia canalului (...). Și în tratarea altor personaje se remarcă uneori discontinuitate sau o prezență convențională de pură verbialitate. Maftei, spre exemplu, care trebuie să reprezinte conștiința cea mai înaltă și amplitudinea sufletească cea mai largă, intră uneori în penumbră sau în moliciune, ori în fine în loc să dea însuși exemplu viu al entuziasmului socialist se limitează la moralizări, devenind un soi de «raisonneur» și psihanalizator: «Ce nu spui unde este, bă Florică băă?; Io-te mă, Dunărea; putorilor (...)». Nu mă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cea mai mare exactitate posibilă, naturaliștii nu au reușit decât să aglomereze scena. Când se generalizează folosirea electricității, între 1880 și 1890, nu mai este cu putință să se creadă în autenticitatea decorului care putea face iluzie câtă vreme domnea penumbra. Cât despre decorul în trompe l'oeil, el dispare total, căci sursele luminoase îl lipsesc de orice prestigiu. Abandonând decorul construit, autorii dramatici și regizorii dau scenei o culoare poetică. Regizorul suedez Adolf Appia, care descoperă multiplele efecte ce pot
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
producerea radiației polarizate) P, P 1 și P 2 ; analizor (dispozitiv pentru stabilirea poziției planului de polarizare A), solidar cu un reper ce se deplasează în dreptul unei scale gradate; tub polarimetric T; lunetă de observare L. Schema unui polarimetru cu penumbră (polarimetru Lippich) Modul de funcționare Radiația luminoasă emisă de sursa S (lampa de sodiu) trece printr-o fantă, o lentilă și o prismă, apoi străbate dispozitivul de polarizare compus din nicolul P și nicolii P 1 și P 2 , paraleli
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
nostalgia unei vieți ocolite de tenebroase complicații. Simplă și adevărată. Piesa Iadul și pasărea - din volumul eponim - se nutrește din același nucleu tematic din care își trage sevele trilogia Dramele puterii. La fel ca acolo, obsesiile răzbat dinspre zona de penumbre a subconștientului, împletindu-se cu aleanurile - „nevoia de dragoste”, jindul după o „clipă de fericire”. Ca în întreg teatrul lui O., mintea și inima sunt într-un continuu turnir, cu pronostic sever. „Vânduți” artei, sculptorița Simina și fiul ei, actorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
puternic ondulate pe margini, având o colorație de la verde deschis până la maro ruginiu. Planta are în general o forma sferică. Face o singură floare de culoare albă. Temperatura optimă este de 20-30° C. Lumina poate merge de la foarte puternică până la penumbră, acest lucru având drept urmare variația coloritului frunzelor. Se înmultește numai prin semințe, care au o formă eliptică, lungi de 5-6 mm cu un diametru de circa 2 mm. Au 2 mustăți, care în poziție orizontală a seminței stau în sus
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
și sunt cel care sunt. Dar dețin această certitudine? Spațiul acela nedisimulat, în care orice contur și orice detaliu apar în deplina claritate pe care le-o conferă lumina hotărârii, nu există de fapt niciodată. Orice hotărâre se naște în penumbra șovăielii; ea este prin esența ei crepusculară și tocmai de aceea, în mod esențial, nehotărâre. De îndată ce ies din categoriile impersonale ale speciei și trebuie să hotărăsc singur, mă descopăr de fapt ca punct lipsit de fermitate. Căci singurul lucru cert
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care Își puneau „semnătura” chiar și pe filmele turnate În studiouri. Din același motiv, noul val francez elogia filmele (pe atunci căzute În uitare) ale unei generații mai vechi de regizori francezi, În special Jean Vigo și Jean Renoir. În penumbra teoretică, aceste idei de un bun-gust incontestabil suscitau un interes limitat sau erau chiar incomprehensibile, În afara unui cerc foarte restrâns. Însă demonstrația lor practică, asumată de Louis Malle, Jean-Luc Godard, Claude Chabrol, Jacques Rivette, Eric Rohmer, Agnès Varda și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cible. Și, par ailleurs, să tentative n'a pas un grand succès, cette perte est compensée par d'autres vers admirablement traduits : De argint se făcură, o treptele, frunțile martore pure izvoadelor din univers. Iar noi ne ghiceam izbăviți din penumbre că două fapturi de matase în mers. În ceasul acela înalt, de-alchimie cerească, silirăm luna și alte vreo câteva astre în jurul inimilor noastre să se-nvârtească. (Legendă noastră) (Blaga, 2010 : 362) (abba) Témoins purs des sources de l'univers
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cad la învoială să mă scutur de mine un pact cu timpul e chiar utopia prin care respir mai mult decât țipătul mă ține în viață cărbunele ros la un capăt el rescrie mereu cercuri și linii încărcate de zguri Penumbră Cu degete oarbe pipăi liniștea din mărăciniș îndurerate pietre eșuate la mal coperțile zilei se închid cu un țipăt scurt auriu fructul serii îmi oferă coaja-i amară cu bucurie îngădui un val să mă lovească în inimă Note de
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]