1,086 matches
-
IV. AERUL Simbol al elevației spirituale și liant gnoseologic dintre pământ și cer, aerul reprezintă forța activă care pune în mișcare universul creației. Semnificând starea procesuală a materiei, pulsiunile lăuntrice, dar și desăvârșirea sufletului care se ipostaziază în lumea cognoscibilă, perceptibilă, aerul convertește starea latentă a formelor exterioare la devenire. În mitologia românească, aerul a fost asociat cu vântul, cu pomul vieții sau cu pasărea, elemente care fac posibilă continua relaționare dintre planul cosmic și planul terestru. În mentalitatea țăranului român
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
imaginar, numit "referent intern, de gradul II".42 Inițial extratextual, referentul 0 imagofor, purtător de semnificații primare, se integrează textului, corelativ referentului imaginar, creat de stratul semantic al mărcilor discursive. Astfel, dacă semnul verbal trimite la o realitate i-mediată, perceptibilă și rațională, semnul poetic atât la imaginarul arhaic, originar, cât și la imaginarul unei realități prezentificate semantic.43Astfel, discursul poetic este format din matricea semantică a textului, aflată în relație de interdependență cu nucleul referențial intern.44 II.3. PARADIGMA
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spațiu-timp.20 În civilizația clasică, pentru Aristotel, timpul era "numărul mișcării conform antecedentului și succesorului", în timp ce pentru Sf. Augustin, timpul este o realitate insesizabilă (trecutul nu este, viitorul nu e încă, prezentul se reduce la o clipă fugară) care este perceptibilă prin conștiință. În filosofia modernă, La Kant, spațiul și timpul devin realități subiective apriorice, pentru Husserl, timpul rezidă în forța retenției pe care o conștiință o realizează prin percepția abia trecută, în schimb, pentru Heidegger, experiența temporală este "autentică" numai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vieții și descoperit după moartea sa, declara:„Violența exercitată peste tot asupra naturii scârbește și dezgustă. Abundența apei, forțată să iasă la suprafață și canalizată din toate direcțiile, o face să fie verde, plină de mâl, noroioasă; împrăștie o umiditate perceptibilă și nesănătoasă și un miros care este și mai neplăcut“. Chiar și Voltaire, care era un admirator constant al lui Ludovic, a afirmat că poporul francez ar fi fost mult mai fericit dacă Ludovic al XIV-lea ar fi preferat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
jucat de semnele non verbale, a căror semnificație contribuie În mod esențial la identificarea naturii ostensive a actului de comunicare declanșat de către locutor. Receptarea intenției de comunicare se realizează prin selectarea celui mai pertinent stimul produs În mediul fizic imediat perceptibil al interlocutorului. Ceea ce ne interesează În această primă etapă a actului de comunicare este cum reușește interpretul (fiecare din cei doi actanți este la rândul lui interpret) să-și dea seama că, În multitudinea de stimuli pe care, la un
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
supus analizei, dar orientat cu privirea spre o altă direcție decât spre vânzătorul V, rostește propoziția Cât e kilogramul de gogoșari?; de undeva din apropierea celor doi actanți se aude enunțul S-a Întors protagonistul. Conform teoriei pertinenței, dintre toți stimulii perceptibili la momentul enunțului (inclusiv enunțul), interpretul va selecta automat, prin acțiunea unor module specializate, acel stimul care este, În acel moment, cel mai pertinent, adică acela care prezintă un raport optim Între efectele cognitive pe care le produce și efortul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
alți stimuli produși de către locutor pentru a atrage atenția interlocutorului asupra intenției sale de comunicare. Aceștia sunt de natură non verbală și, mulți dintre ei, Însoțesc cu necesitate enunțul lingvistic. Ei sunt elemente componente a ceea ce constituie contextul/mediul fizic perceptibil al producerii enunțului. Cel puțin două asemenea semne non verbale poate percepe vânzătorul V, simultan cu decodarea enunțurilor: poziția corpului cumpărătorului C și direcția privirii acestuia. Poziția față-În-față cu vânzătorul și privirea orientată spre el, coroborate cu cel mai pertinent
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Uranus peste Luna natală. În Revoluția Solară, sunt posibile două cazuri: fie avem de-a face cu un aspect Între Uranus și Lună, fie nu. Dacă nu avem, aceasta „slăbește tranzitul”, ale cărui efecte vor fi fără Îndoială mai puțin perceptibile, cel puțin În anul respectiv. Dacă avem, el va Întări tranzitul. 3. Permite o rafinare a sensului pozitiv sau negativ al tranzitelor. Să rămânem la același exemplu: Uranus tranzitează Luna prin conjuncție, și există un aspect Lună-Uranus În Revoluția Solară
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
4 Sarcinile analistului Valorile nu sunt direct vizibile, asemenea culorilor sau formelor obiectelor. Ele au o bază care le susține, le semnifică. Apoi, trebuie să le deducem. Folosim deci termenul de suport pentru a semnifica ceea ce încarnează valoarea, o face perceptibilă, elementul concret care o materializează. Diverse "suporturi" Aceste suporturi sunt numeroase și variate. Pot fi cu-vinte pronunțate, ca în cazul unui discurs, sau cuvinte și fraze scrise, ca în cazul cărților; un desen, asemenea unei caricaturi, gesturi a pune mâna
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
familia. Dacă familia nu inculcă anumite valori, ca respectul față de persoane, față de bunurile acestora, de integritatea lor fizică, crește riscul ca delincvența și criminalitatea să devină probleme sociale severe. Cele trei exemple au o trăsătură comună: de fiecare dată este perceptibilă o ruptură între nivelul micro și nivelul macro al societății. Nivelul micro se definește prin relațiile interpersonale. El funcționează prin valorile, aspirațiile, comportamentele indivizilor. Exigențele societății, ca ansamblu, se manifestă la nivelul macro. La nivel micro, cinstea nu mai este
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Ori de câte ori eu fac cunoștință cu prezența altuia, pentru mine aceasta este un „Eu în carne și oase” care se prezintă dinaintea mea (M. de Unamuno). Orice individ este o persoană incarnată. O persoană este concomitent spațiu, în sensul de corp perceptibil, ca prezență fizică și timp, ca durată a existenței sale corporale. Orice prezență a unei persoane este o suită de „continuități” pe care perceperea noastră o înregistrează ca momente ale unor prezențe succesive trupești. Durata existenței unei persoane se constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
op. cit., p. 172. În studiul lor, consacrat „metafizicii Tractatus-ului“, L. Goddard și B. Judge disting trei straturi: 1) faptele obișnuite, ale căror „imagini“ sunt propozițiile; 2) stări de lucruri atomare care există; 3) obiecte. La nivelul primului strat există proprietăți perceptibile, la nivelul celui TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 185 de-al doilea, proprietăți care nu sunt accesibile experienței, în timp ce la nivelul celui de-al treilea strat nu există proprietăți. Știm că trebuie să existe straturile doi și trei deoarece există
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Într-o ediție concentrată, selectivă, a fost publicată în 2000 sub titlul Dicționarul esențial al scriitorilor români. S. nu operează o distincție netă între critică și istorie literară, socotindu-le aspecte ale aceluiași proces de examinare a operei. Ideea este perceptibilă încă din Progresii, ce are drept motto un citat din G. Călinescu: „Punctul de plecare al criticului și al istoricului literar este opera ca realitate artistică”. Chiar și titlul pare călinescian, amintind de conceptul de organicitate a literaturii române, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
moderne) sublinia că: Variațiile stării timpului, erupțiile vulcanilor, apariția dăunătorilor sau a unor boli epidemice în regnul animal... refuză să se supună unor legi regulate și sesizabile... Învățăm că în imperiul necesității nu trebuie să ne așteptăm la o ordine perceptibilă pentru observațiile omului decât atunci când jocul cauzelor producătoare este destul de simplu [Iosifescu (1968)]. Studiul conexiunilor dintre componentele unui sistem sau ecosistem oarecare cu evoluție probabilistă a preocupat multă lume și s-au adus diverse contribuții la măsurarea dependenței sau interdependenței
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
ca definitivă. Aniversările și premierile solemne devin forme tipice de consacrare. Contestarea sa echivalează cu însăși subversiunea și destabilizarea sistemului. Activistul cultural este expresia directă, promotorul și gardianul inflexibil al acestei ierarhii oficiale. Este unul din fenomenele cele mai greu perceptibile de către intelectualii occidentali. Venind, uneori, la noi și în trecut, ei credeau că interlocutorii lor, aproape exclusiv din sfera oficială, erau omologi reali, de aceeași orientare și calitate, produși de un sistem identic de selecție. Deci, cu același limbaj și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai descentralizată. La antipodul, în orice caz, al culturii monolitice, piramidale, condusă de principiul comenzii și ierarhizării unice. Deci, o cultură medie descentralizată. Această operație strict necesară urmează să se desfășoare pe două planuri convergente, spiritual și practic. Ele sunt perceptibile încă de pe acum. Le subliniem cu insistență pentru claritatea maximă a ideii. în mod evident, descentralizarea culturală elimină orice tendință de a impune un centru cultural unic, investit cu autoritatea supremă. Esența sa este, dimpotrivă, policentrismul cultural. Respectiv, cât mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
alături de alții, în teoria literaturii și în comparatistică, invariante sau constante. Deci, o deosebită atenție pentru regularitățile tipice, duratele lungi, constantele și invariantele oricărui conglomerat enciclopedic, la prima vedere încă indistinct și amorf. în felul acesta, el poate fi efectiv perceptibil și asimilabil. Dar, pentru aceasta este nevoie de cu totul altă optică și metodologie culturală. începând cu cea a învățământului superior și terminând cu un anume stil de lucru, adevăratul nod al problemei. Fără de care, lucrările de referință, instrumentele de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
oricăror excese. Evoluție fundamentală, care ar defini de fapt o nouă etapă a culturii noastre. Fenomenul fiind mult prea aproape de noi, el nu poate fi încă bine perceput în întreaga sa complexitate și amploare. Trei note ni se par însă perceptibile de pe acum. Ele vor cunoaște o mare și, avem unele motive să sperăm, o tot mai favorabilă evoluție. Cea dintâi este eliberarea de teroarea barajului lingvistic. Fenomenul depășirii acestei bariere este foarte vizibil mai ales la scriitorii bilingvi, care scriu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acest caz, Seglas descrie trei variante: 2.1. halucinații verbale kinestezice simple: caz în care bolnavul are numai senzația cuvântului pronunțat, fără perceperea mișcării buzelor, limbii; 2.2. halucinații verbale propriu-zise: care se însoțesc de mișcări articulare ale aparatului fonator perceptibile; 2.3. halucinații verbale impulsive: în care cuvintele sunt net și clar exprimate, articulate. În unele cazuri sunt percepute ca venind din exterior cineva vorbește prin vocea lui (de exemplu: Dumnezeu vorbește prin el în delirul profetic. Alteori bolnavul simte
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pot fi grupate în două categorii. Prima include sunete cu frecvență modulată și cu o durată de 1 până la 5 ms, care pornesc de la o frecvență înaltă și coboară abrupt la o frecvență scăzută, uneori terminându-se cu o frecvență perceptibilă și de om (de ordinul a 20.000 Hz).A doua categorie este reprezentată de sunetele cu frecvență constantă, care au o notă pură înaltă și o durată mai mare, de 2050 ms, excepțional și de 192 ms (Schnitzler, 1979
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
limbilor. (Glissant, Gauvin, 2010) Și astfel, problematica bilingvismului (sau a plurilingvis mului) se îmbogățește cu imensa invenție poetică, adesea dublată de o densă reflecție teoretică, a scriitorilor veniți din alte zări, care mînuiesc o franceză infuzată cu mii de voci perceptibile la nivelul vocabularului sau al sintaxei, sau doar presimțite în acest alt freamăt lingvistic. Ceea ce scriitori precum Khatibi, Kundera, Makine, Popescu, Ben Jelloun, Laferrière și atîția alții propun îmbracă veșminte paradoxale în dorința de a regăsi totodată identitatea și diferența
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
majoră pe care o avem față de traducerea în limba română a acestei triade. Traducătorii (Cristian Ciocan, Miruna Tătaru-Cazaban și Bogdan Tătaru-Cazaban) au optat pentru Rostire-Rostit-Nerostit, or atît limba franceză, cît și concepția însăși a lui Lévinas desigur, în măsura în care ne e perceptibilă ne îndreaptă mai degrabă spre formula Zicere-Zis-Dezicere (chiar dacă, la o primă vedere, e mai puțin eufonică), al treilea element fiind tocmai cel care, în cheie transdisciplinară, unește dezunind, afirmă subiectul și ileitatea în același timp, contrazicînd în duh ceea ce cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cum s-a întîmplat, de pildă, cu Amélie Nothomb în societatea japoneză descrisă în Stupeurs et tremblements). Abilitatea autorului de a crea și întreține echivocul, astfel încît să nu se simtă "neglijați" nici liberalii occidentali nici cripto comuniștii estici, este perceptibilă încă de la nivelul de bază al construcției romanești, cel al alegerii numelor de personaje și locuri. Căci fiecare cititor, din indiferent ce spațiu ar proveni, are tentația, poate inconștientă, de a situa în timp și mai ales în spațiu evenimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Dar Scitul leneș, rătăcit în spațiul mental al plictisului eliptic, e conștient de fragilitatea acestui demers, care forțează limitele umanului. Limbii adoptive îi este atribuită capacitatea demiurgică de a suporta o existență eterată, în care urmele barbarului încolțit sunt încă perceptibile: Inconvenientul practicării unei limbi de împrumut e că nu ai dreptul să faci prea multe greșeli. Or, doar căutînd incorectitudinea fără a abuza de ea, atingînd în fiecare clipă solecismul, poți da o aparență de viață scriiturii. (NN) Cioran nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
contextual-comunicațională a obiectului cercetării, autoarea recurge la o prezentare diacronică a carierei jurnalistice a lui Mihai Eminescu, ce mizează pe cuplul continuitate-discontinuitate, de-a lungul celor șapte ani de activitate, în raport cu specificul publicațiilor la care scrie și cu caracteristicile direct perceptibile ale discursului jurnalistului, și, prealabil analizei semiotice directe, identifică patru etape de activitate. Odată degroșat obiectul cercetării, partea a doua a lucrării utilizează instrumentarul metodologic propriu-zis, al științelor comunicării și al informaticii, în analiza mecanismelor semiozei și strategiilor discursive specifice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]