1,714 matches
-
predici, Îndemnați fiind să se convertească. Unii acceptară, alți câțiva au fost eliberați, cea mai mare parte au fost, În cele din urmă, masacrați. Cu toate acestea, atacul asupra caravanei va părea În curând o Întâmplare minoră În gigantica, dar perfida acțiune care se amplifică. Omorurile și represaliile se țin lanț, nici un oraș, nici o provincie, nici un drum nu este cruțat, „pacea selgiucidă” Începe să se fărâmițeze. Atunci izbucnește memorabila criză de la Samarkand. „Cadiul Abu Taher a stârnit totul”, afirmă cu hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
informate asupra naturii profunde a morții, care are și un alt nume, fatalitate, ziarele se Întrecură În atacuri furioase Împotriva ei, acuzându-o că e nemiloasă, crudă, tiranică, mârșavă, sângeroasă, vampiră, Împărăteasă a răului, dracula În fustă, dușmanca neamului omenesc, perfidă, asasină, trădătoare, din nou serial killer, și a existat chiar și o publicație săptămânală, din cele umoristice, care, storcând la maxim spiritul sarcastic al redactorilor săi, reuși să-i spună cățea. Din fericire, bunul simț Încă mai persista În unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ceru un lichior cu votcă de ananas. Șeful râse, iar pulpele lui Clito puțin se desfăcură nervos. Se discutară apoi cu aprindere profețiile cu pupăza cu veverița și cea despre taifunul de la Brăila. Făptura lui Iolescu își întindea încet și perfid mrejele-i snoabe în jurul noului sosit. Când acesta simți, își luă rămas bun la repezeală și țâșni în vântul de noiembrie. La 11.30 îl dezmetici pe Chilot dintr-o ceartă politică cu aromă de birt. Despărțirea de haita de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o melodie săltăreață! Di-di-dong, di-di-dong, di-di-dong, pong! Apoi... Apoi, Fratele clintește zăvorașul, îl eliberează brusc, se zmucește zărghit de lângă ușa toaletei și sprintează, în retur, re-nfigându-se-n fața calendarului, ca bouleanul, cu ambii ochi holbați cât cepele! Zdrang...! Fenomenul soft și perfid al rememorării involuntare, prin asociere, funcționează și de această dată, fără greș. În urechi, îi miaună vocea pițigăiată a lui Zăpăcilă: "Din perspectiva noastră, a subsemnaților, nu ne interesează defel, despre ce cosoroabă de Cuvânt e vorba. Nu ne tentează
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
reușise de fapt să învingă regatul Damascului și pe Hazael în jurul anului 841 î.C. Regele Iehu a schimbat politica adoptată de predecesorii săi supunându-se Asiriei. Probabil, documentul lui Salmanasar al III-lea vrea să creeze un contrast între „perfidul” Hazael din Damasc și „bravul” Iehu din Israel. Se înțelege că unul era „perfid” și celălalt „brav” din punctul de vedere al asirienilor. De aceea, dacă unul este numit „fiul nimănui” (rege nelegitim), și celălalt este lăudat, se explică de ce
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
C. Regele Iehu a schimbat politica adoptată de predecesorii săi supunându-se Asiriei. Probabil, documentul lui Salmanasar al III-lea vrea să creeze un contrast între „perfidul” Hazael din Damasc și „bravul” Iehu din Israel. Se înțelege că unul era „perfid” și celălalt „brav” din punctul de vedere al asirienilor. De aceea, dacă unul este numit „fiul nimănui” (rege nelegitim), și celălalt este lăudat, se explică de ce Iehu este considerat succesor legitim al dinastiei precedente, foarte cunoscută asirienilor. Regele Iehu este
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
încerca să trăiesc mai depane în aceste condiții pare o absurditate. Mi-am apărat conștiința de vederea trupului ei acoperind oglinzile cu textura înșelătoare a pânzei. Dar nu mă pot apăra de sinele ei, care mă agresează pe mult mai perfidele cărări psihice. Monstrul mă are, s-a cățărat pe mine cu labele lui și mă ține strâns. Mă contopesc cu el clipă de clipă, ca damnații din bolgia hoților. Chiar și gândurile astea, mă întreb, sânt ale mele sau ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
iar Zizi parcă se chircea, cu părul măciucă. Prima a ieșit în față Balena, care arătînd-o cu degetul pe Zizi a strigat la ea: "Ești mică, ești o aschimodie, nu meriți să mai trăiești!" Ada i-a vorbit alunecos, și perfid: Nu știi să scrii și să citești. Nu știi să socotești. Abia dacă știi cum te cheamă. La moarte!" Carmina i-a rînjit: "Ești plină de tărâțe și lână. Rușine să-ți fie! Să terminăm odată cu ea!" Puia, de pe locul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care îți intra în rezonanță structura osoasă. Ajunsă în creier, la porțile sufletului, ca o doză de mescalină sau ca un dulce păianjen care-și injectează în corpul victimei enzimele dizolvante, această muzică se substituia sufletului și, asemenea unui homuncul perfid, prelua în mâini ferme hățurile trupului. Apoi muzica, asemenea unor unde peristaltice de azur, cobora de-a lungul jugularelor, invada canalele limfatice, se iriza în pachetele fusiforme ale mușchilor, cuprindea, în lungul nervilor spinali, organele interne, celulele hexagonale ale ficatului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de o luciditate din ce în ce mai pătrunzătoare nu întâlnește, cel mai adesea, survenirea în mijlocul majorității conștiințelor cel înconjuară a unei înclinații spre o autentică compasiune. Dimpotrivă, ce se relevă aici este absența realei compasiuni dublată de prezența, deja evocată, a unui sentiment perfid de siguranță protectoare a sinelui, de bucurie negativă că altuia i se întțmplă tragedia, că altcineva devine victimă durerii de ordin spiritual într-o vecinătate existențială îndepărtată suficient pentru a fi neprimejdioasă propriului sine. Desigur că există și camarazi întru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
diminuat prin acceptarea undei de rezonanță și conversia sa fragmentară în clipe de criză ontică ce par a fi momente simple și efemere asemeni banalului cotidian. Este o încercare de a controla suferința individuală prin demersul unei integrări alunecoase și perfide ce intenționează banalizarea ei, reducerea sa la nivelul superficialității mundane care vorbește prin expresi precum trebuie să fie cumplit dar va trece sau după această încercare va fi și bine. Este tonul optimist ce proiectează prematur suferința în relativitate evitând
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și decăzută, falsitatea compătimirii de sine, răutatea glacială înveșmântată în fardurile înșelătoare ale unui curaj ancorat într-o dreptate inexistentă, slăbiciunea isterică ascunsă de masca care mimează rafinamentul și buna-credință, vorbirea intensă ce sub stindardul nevoii eliberatoare de comunicare adăpostește perfid disimularea sinelui și surprinderea, spre propriul avantaj, a deschiderii tainelor celuilalt. Acest zumzet negativ al furnicarului uman primează în cetatea captivității omenescului sub succesiunea ireversibilă a clipelor. Desigur, o asemenea tensiune a felului de a-ți asuma existența nu poate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
e legată de Ștefan într-un mod puțin nefiresc. Ai văzut și tu scenele de gelozie pe care mi le făcea de când era mică... Țin minte că odată s-a dat pe furiș, exact cum face un cățel neputincios și perfid, și am simțit o durere cumplită la deget. Mă mușcase până la sânge... De-aceea am încercat s-o ocrotesc, de-aceea m-am ferit s-o aduc în zilele acestea, deși restul familiei m-a condamnat, dar eu, când sunt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mic, domnilor, și târât într-o conflagrație este o catastrofă... Și cine susții dumneata, domnule, c-are să se înțeleagă pe deasupra capului lui ? Cine susții c-are să ne vândă ? Cum cine, domnule, nu se știe ? Cum, tocmai Anglia ? Tocmai susținătoarea principiilor ?... Perfidul Albion ! Râsete. O îngrijorare generală, petarde de râsete, picanterii, vești alarmante, râsul gros al domnilor, clinchetul vocilor de doamne și domnișoare, un viitor amenințător, un antren ca niciodată, animație inutilă în jurul ministrului Athanasiu pentru că cercurile guvernamentale au recomandat, mai mult
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zi trecea, monotonă, și pământul nu se grăbea să mă înghită - pe mine, teribilul Don Juan !... în ultimele minute dinainte să plece, Marie-Liliane a devenit tot mai tăcută. După plecarea ei, i-am făcut Sophiei reproșul ce i-l pregătisem (perfide legături ale căsniciei !) : că, știindu-se cul pabilă de întârziere, s-a întors acasă cu o amică. Meschină viclenie, făcută doar pentru a înțelege rostul acestei vizite, și care a și primit răspuns : că Marie-Liliane și-ar fi exprimat dorința
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să aibă și 25. Ceva nu e În regulă, probabil din cauza excesului de zahăr, sau poate de vină e beția libertății care mi-a răvășit rațiunea cînd am ieșit pe poarta unității, În orice caz, mă trezesc cuprins de un perfid fior lubric. Îi explic euforic, În foarte multe cuvinte, cine sînt și unde vreau să ajung și probabil că Îi mai explic și alte lucruri pe care nu simte nevoia să le cunoască - pe chipul inform i se Întinde un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Mai Iubit Fiu al Poporului mai are de trăit În jur de trei săptămîni - nici nu pot să mă gîndesc ce s-ar Întîmpla dacă ar ști. Îmi bubuie capul, e prînzul și zac În pat cuprins de o greață perfidă și de gînduri. Am venit trei zile acasă și abia dacă stau cu ea, sînt mai mult prin oraș sau dorm. Miroși a băutură și a tutun prin ușă. Na! Alta acum! Ce naiba ați făcut aseară? Haide, am pus masa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ei Încurcată era de mult o poveste tristă. Așa că România Își așteaptă rîndul, privind cu o Încredere moderată promisiunea de ajutor militar venind din partea Reich-ului tutelar. Nu mult, căci, cu Molotov În prima tranșee a diplomației, Stalin face un joc perfid și taie din harta României două provincii mărginașe - o sfidare Îndeplinită abil, al cărei cîștig material pare minor În comparație cu cîștigul strategic și cu enervarea produsă lui Hitler. Condițiile cedării sînt atît de brutale și sînt susținute de strategii atît de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și taie din harta României două provincii mărginașe - o sfidare Îndeplinită abil, al cărei cîștig material pare minor În comparație cu cîștigul strategic și cu enervarea produsă lui Hitler. Condițiile cedării sînt atît de brutale și sînt susținute de strategii atît de perfide și de cinice (legația română rămîne fără telefoane pentru a comunica cu țara, iar harta prezentată părții române e la o scară ridicolă, noile frontiere fiind desenate cu un creion bont), Încît țara intră În șoc. Ultimatumul acordat de Molotov
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ei aparținând vremurilor deloc îndepărtate când era încă domnișoară; aici admiră bibelouri și goblenuri în timp ce se pregătește să atace, laolaltă cu pisica gazdei, o brânzoaică. Apoi trece, tot de mână cu mama, pragul unui magazin de confecții unde femeile-manechin, albe, perfide și perverse, cum le încondeiază prozatorul, vor nici mai mult, nici mai puțin decât să-i ia viața bietului Nestor. Senzația de stranie teamă, amestecată cu neobișnuita seducție pe care el o resimte din plin atunci când palma i se plimbă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
încetase să urle nefiind însă prea sigur dacă să admită că recuperarea brânzoaicei era o rezolvare onorabilă a situației, sau să-și jelească mai departe umilința. Fiindcă faptul era fapt: brânzoaica îi fusese smulsă din mână cu ghearele, în chip perfid, profitându-se de un moment de neatenție din partea sa. Nu-i bine să mănânci după pisică? Asta părea a fi o afirmație rezonabilă. A renunțat să mănânce brânzoaica și a refuzat cu încăpățânare să ia alta. Apoi mama, care toată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
negru adevărat, negru-negru, înspăimântător, în colțul dintre pereți, unde cădea umbra manechinului. O femeie-manechin, parcă ușor înclinată înainte, făcea un gest de bun-sosit, cu o mână ridicată un pic mai mult decât cealaltă și degetele rășchirate și răsucite în chip perfid încât nu știai prea bine dacă are intenția să-ți dea ceva sau să-ți ia ceva, poate chiar viața. Perfid și pervers. Manechinul feminin afișa un zâmbet ademenitor cu privirea ațintită în josul scării. Nu-i decât un manechin, a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de bun-sosit, cu o mână ridicată un pic mai mult decât cealaltă și degetele rășchirate și răsucite în chip perfid încât nu știai prea bine dacă are intenția să-ți dea ceva sau să-ți ia ceva, poate chiar viața. Perfid și pervers. Manechinul feminin afișa un zâmbet ademenitor cu privirea ațintită în josul scării. Nu-i decât un manechin, a spus mama amuzată, pe un ton liniștitor. Dar Nestor, deși tras de mână, nu mai putea fi clintit din loc. E
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de timp. Atât. Și-atunci, ivindu-se în sfârșit, merita s-o întâmpini cu același zâmbet mieros ca să nu-ți ghicească adevărata intenție, să nu-ți zărească mâna ascunsă sub pufoaica cenușie strângând în pumn cuțitul ucigaș. Cățea ticăloasă și perfidă! Capeți ce meriți! Uite!... Cu furie oarbă cuțitul de bucătărie străpungea! Putoarea dracului! Putoare! Putoare! Putoare!... Daniel privea drept în sus cu ochii larg deschiși. După atâta timp și după atâta durere în suflet tavanul ar fi trebuit să înceapă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tip de „erezie mascată”. Chiar dacă este mascată, erezia are, așa cum a avut și în primele secole, același efect derutant, care îl împiedică pe creștin să aibă o perspectivă curată și autentică asupra credinței. Un alt pericol riscă să se strecoare perfid din diferitele reflecții ale unor teologi care, în urma propriilor cercetări, sunt ispitiți să formuleze diverse teorii sincretice sau ezoterice, prin care determină creștinii să nu mai accepte anumite practici ale Bisericii. 3.2.2 Confuzia conceptului de „păcat” Fără a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]