1,200 matches
-
de o parte și de alta a lui Iesei, într-un registru orizontal, sunt reprezentați Filosofii antici de la est spre vest: Adonai, Platon, Tuchidide, Aristotel, Plutarh, Kilon și Sibila. Toți sunt oameni în vârstă, cu chipuri serioase, expresive, înalți, purtând pergamente cu texte mesianice. Pe latura de vest a pridvorului sus, sub cele două calote, sunt două scene mai mari: Preamărirea Maicii Domnului, în dreapta, și Înălțarea Sfintei Cruci, în stânga, dar pictura lor este destul de ștearsă și în unele locuri mult deteriorată
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
degetul pe pagină. După ce am citit din întâmplare într-una dintre cărți „Bezelele sunt foarte ușor de făcut”, am schimbat desertul, optând pentru pavlova. Până acum, toate bune. Ce mai urmează ? „Turnați compoziția întărită de bezea în formă circulară pe pergamentul de copt.” Mă uit la castronul meu. Compoziția întărită de bezea? A mea e lichidă. N-are cum să nu fie bine, îmi spun înnebunită. Trebuie să fie. Am urmat instrucțiunile. Poate că e mai solidă decât parte. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
înalt de lemn și mă așez. Poftim ! Documentul pe care-l așteptai ! Îmi întinde, cu un aer foarte sigur pe sine, un dosar pe care scrie CONTRACTUL MENAJEREI. Îl deschid și în el descopăr pagina de titlu : o foaie de pergament printat să pară un papirus vechi. Tipărite cu un font înflorit, în stil medieval, se află următoarele cuvinte: CONTRACT Între Samantha Sweeting și Domnul și doamna Edward Geiger, Încheiat în ziua de 2 ale lunii iulie în anul Două mii patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
P-poftim ? Nu. Nu pot să cred una ca asta. Ăsta e noul ei prieten ? Ăsta e Phillip ? Dar cred că e sărit de șaptezeci de ani ! Îi strâng mâna ca În transă, și constat că e uscată ca un pergament, exact ca a bunicului meu și reușesc cu greu să Încropesc o mini-conversație de serviciu, despre vreme. Dar tot timpul ăsta sunt absolut șocată. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. N-am nimic cu persoanele În vârstă. Și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
suprafețe de 1 (un) ar (10m x 10 m) pe suprafața ...planetei Saturn. Le-a explicat opțiunea sa curioșilor. -Dacă s-a vândut teren pe Lună și pe Marte... De ce nu și pe Saturn ? Certificatul de proprietate era redactat pe pergament și era destinat micilor cadouri ocaziționate de aniversări și de onomastici. Un tub de carton,un plan de amplasament și un sigiliu completau surpriza.Suprafața planetei a fost cartografiată prin satelit și după parcelarea pe toate harțile existente,fiecare subparcela
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cititului, deși, poate, alta ar fi fost dorința mea, de aș fi cunoscut și alte lucruri. Am învățat să-mi ascut singur penele, seturi întregi, pentru tot felul de litere, iar puțin mai târziu cum să prepar cernelurile, chiar și pergamentul. Nu am deprins lesne toate acestea: degetele îmi erau vinete de la vergile primite de la tatăl meu și - atâta cât a trăit - de la bunic, dornici amândoi să scoată din mine un caligraf cu mult mai presus decât fuseseră ei, la vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Drept dovadă că numai acesta e - în fond - scopul disputelor stă faptul că niciodată învingătorul nu percepe daune de război. Când actul împăcării e încheiat, părțile - fără a-și strânge mâinile, așa cum s-ar cuveni - se mărginesc în a privi pergamentul cu atâta încântare, încât îți vine a spune că tocmai acesta a fost scopul încrâncenării lor. Amândouă știu bine că, nu după multă vreme, atunci când se va observa că bărbații au prins a se lenevi ori deda unor treburi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
litera, cuvântul, fraza. Dar, în caz de nereușită, va rămâne scriitura, povestea vieții mele în alb-negru, necolorată, nepictată, mâzgălită, dacă vreți. Pentru că, după cum a fost și este, așa ar trebui așternută pe hârtie. Sunt orgolios însă: în locul hârtiei obișnuite, folosesc pergamentul, pielea câtorva viței și aceasta numai pentru a prezenta o istorie deloc interesantă, un fel de consemnare a nimicului. Fiindcă, de-acum înainte, ce mi s-ar mai putea întâmpla? Chiar și războiul acesta dintre cetăți, pe care îl simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vârât în câte un tub stacojiu din piele. Urma doar să se aplice pecețile celor două cetăți: un coif și o lance, respectiv un scut și o spadă. Venise, în sfârșit, clipa mult așteptată, așa că am strigat: — Dați-mi un pergament, să vă citesc doar câteva rânduri! V-am înșelat! Acesta a fost ultimul vostru război! Actul, dați-mi actul și o să vedeți! Au crezut, probabil, că am înnebunit. Știau și ei bine că recluziunile făcuseră ravagii printre Caligrafi. Am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
înșelat! Acesta a fost ultimul vostru război! Actul, dați-mi actul și o să vedeți! Au crezut, probabil, că am înnebunit. Știau și ei bine că recluziunile făcuseră ravagii printre Caligrafi. Am apucat un tub din mâna unui cavaler și, desfășurând pergamentul, am citit cu glas tare finalul. Nu au priceput imediat, deși folosisem o intonație ce reliefa cum nu se poate mai limpede noua semnificație a textului. E drept, cei adunați erau mai mult oameni ai armelor, pentru ei rostirea cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Asta a fost concluzia tuturor. O pace „precum Lumea/,/ veșnică...” era contrară idealului lor de buni cetățeni și luptători totodată. Aveau nevoie de confruntări pentru a-și menține nealterate virtuțile, iar eu le impusesem o pace nesfârșită. Așa reieșea din pergament și tratatul, potrivit uzanțelor, nu mai putea fi modificat de nimeni. Îi înșelasem, era adevărat, dar speram ca scopul pentru care o făcusem să-mi justifice, măcar în parte, actul. Nu folosisem un procedeu care să mă onoreze, dar nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Neamțului și Evangheliile slavonești ferecate în aur și argint, care datează de peste cinci secole. Am pierdut deasemenea prețioase și numeroase colecții ale Academiei Române, printre care 25 de volume manuscris în slavonă și română, precum și un număr de câteva sute de pergamente cu peceți domnești. S-a mai pierdut „Răspunsuri la catehismul calvinesc” din 1641, al Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei, unicul exemplar cunoscut. Nu mai vorbim de obiectele și daniile făcute de domnitorii și voievozii moldoveni de o valoare incontestabilă și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
această Liturghie, cu mâna mult păcătosului rob a lui D zeu Ivancu în Episcopia Rădăuților sub Episcopul chir Anastasie de la Moldovița”. „Liturghia cuprinde tustreele liturghiile cu slujba tuturor hirotoniilor. Carte veche uzată, format gros, coala în patru, hârtia groasă ca pergamentul, scrisoarea de mână, tiparnică, în limba slavonă, scrisoare frumoasă, cu literele inițiale și cu florile aurite. Carte legată cu catifea vișinie, pe colțuri are plăci de argint aurite. La mijloc icoana Sfinților Trei Ierarchi, de argint aurit. De desupt are
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
noastră „hieroglifică“, nu-i așa? îi întrebă cu o ironie amabilă. Adică scriere sacră sculptată în piatră, scriere a zeilor. În vremea aceea încă nu fuseseră inventate papyrus-ul sacru, care se nutrește cu fluxul cald al fluviului nostru, și nici pergamentul impur, care este făcut din piei de animale moarte, în ținuturi reci, unde iarna nu se zărește soarele. Preoții noștri au trasat caracterele dictate de Marea Mamă pe plăcuțe de fildeș; unele sunt mici cât o falangă a degetului mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
douăzeci de ani. Originalul fusese pus cu gelozie în biblioteca imperială și nimeni nu-l mai văzuse. Și după acel document s-a făcut o copie în marmură în inima Romei. S-au realizat mii de copii, pe papyrus sau pergament, pentru comandanții militari și funcționarii civili, în formate practice, de călătorie, care au fost introduse în niște apărători. În mai puțin de două secole, imperiul ajunsese în ținuturi atât de îndepărtate, încât puțini reușeau să și le imagineze. Pe acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de amintirile depozitate în trupul său de înaintași. Eul lui era atras de acea lume îngropată „nu, nu îngropată, ci închisă asemenea unei semințe în pământ, asemenea unor monede de aur în casa de fier“. Pe foile de papyrus, pe pergamentul scârțâitor, cele mai luminate minți ale trecutului continuau să funcționeze, nemuritoare, în timp ce creierul fizic devenea cenușă. Iar lui, care, la o vârstă fragedă, își văzuse tatăl murind și se gândea neliniștit, lipsit de speranțe, la mama și la frații săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mână operele lui Herodotus, marele călător și istoriograf. Își plimba superficial privirea peste rânduri, când îi sări în ochi, de parcă ar fi fost scris cu o cerneală de altă culoare, un singur cuvânt: Sais, numele orașului sacru de pe Nilus. Puse pergamentul pe masă, îl despături și citi cum, cu cinci veacuri înaintea lui, bărbatul acela fusese în Aegyptus, fusese primit în templul din Sais și, pe lacul umplut de revărsarea Nilus-ului, asistase la ritul corăbiilor sacre: rugăciunea către Marea Mamă Isis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adunase muntele acela de scrieri care nu interesau pe nimeni. Apoi descoperi un volumen foarte vechi, închis într-o apărătoare arhaică din scoarță lustruită. Îl scoase din învelitoare și pe sittybos, eticheta cu titlul, citi, în latină: Libri Pontificum. În pergamentul uscat, care trosnea ușor - și despre care toată lumea vorbea fără să-l fi văzut vreodată -, erau închise binecuvântările, evocările, invocațiile, formulele magice vechi, tainice pe care, de secole, preoții și căpeteniile le recitau pentru a implora victoria, sacrificând victime înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fuseseră uciși și alungați. Așa se rugase Tiberius când pusese să fie ucis Germanicus? Exista cu adevărat o putere irezistibilă în cuvintele acelea vechi? Exista oare, pe undeva, Cineva, Ceva pe care era cu putință să-l invoci? Făcu sul pergamentul, compătimindu-se că putea gândi astfel. Apoi văzu, aruncată într-un mic scrin, faimoasa carte a lui Velleius Paterculus, pe care, la Roma (în ciuda puternicei și servilei prietenii cu Augustus), Tiberius îl sechestrase și îl distrusese, fiindcă Paterculus povestise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acea adlocutio către senatori și către cohortele pretoriene, ocazia de a pune cu adevărat mâna pe putere. Nu era timp de pierdut: viitorul putea începe peste o săptămână, la noapte, peste o oră. Însă nu scrise pe papyrus sau pe pergament. Nimeni, în tot imperiul, nu trebuia să bănuiască nici măcar un cuvânt înainte să vină clipa potrivită pentru a-l auzi. Scrise discursul, frază cu frază, în masa cenușie a creierului său, fără martori, plimbându-se pe terasa cea albă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
își conducea cu înțelepciune poporul. Să-i încredințăm lui Kotys, neobositul cavaler, munții din Armenia Minor, unde bântuie tâlharii. Și se gândi: „Să-i încredințăm Pontus-ul și Bosphorus-ul lui Polemon, principele poet care scria epigrame pe o foaie subțire de pergament și mi le dăruia. «Eros, te rog, smulge dragostea pe care o port în mine sau îngăduie-mi să fiu iubit. Dorința nu mai poate trăi singură...» Să-i încredințăm conducerea Thraciei lui Rhoemetalkes, care, în casa Antoniei, în joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în Lupeni jud. Hunedoara la 13.07 1967. Locuiesc în Tg-Cărbunești jud. Gorj. Am publicat 5 volume de poezie. </biography> nu săvârșesc scrisori de intenție nimănui cum aș putea să-mi scriu dorințele fără să am o bucată de cer pergament o pană de phoenix drept toc poate chiar și puțin curcubeu în călimară multă durere scoasă din râsul profesional al clownului un pic din pirueta pământului un flux o aureolă două valuri de nisip și o balenă eșuată cactusul risipind
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
anxietăți, nevroze, suferințe psihice și fizice, exasperări, coșmaruri. Mijloacele operaționale variază în funcție de aceste conținuturi. Când obiectul demersului narativ este o maladie, ponderea interesului stârnit în cititor e dată de analiza psihologică. În Okurina, mirosul de mucegai al unor foi de pergament reactualizează în simțul olfactiv al unui bolnav emanațiile malodorante de odinioară ale așternutului unui străbunic al său, muribund, și, odată cu ele, figura aceluia, pe care el o identifică și în propriul său chip din oglindă. Obsedat de numele străbunicului (pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
grupul de femei, m-am așezat la o masă pe o terasă; trei bărbați ce semănau întrucâtva între ei stăteau de vorbă, povesteau despre iubitele lor din tinerețe. Cel mai vârstnic se numea sicraN și mototolea întruna o hârtie de pergament, apoi a explicat că ce ține el în mână conține Okurina, numele lui de trecere, adică felul în care va fi numit în lumea de dincolo. Japonezii îl numesc așa, noi aici nu-l numim nicicum, pentru că vrem să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
va fi numit în lumea de dincolo. Japonezii îl numesc așa, noi aici nu-l numim nicicum, pentru că vrem să ne separăm complet de cei morți, de teamă că ne va grăbi trecerea dincolo. Eu am numele înscris pe acest pergament, dar nu îndrăznesc să mă uit la el, de altfel cred că nici nu l-aș putea descifra, nu sunt pregătit încă. În timp ce explica semnificația Okurinei, se privea pe furiș în oglinda de pe spatele reclamei cu băuturi de pe masă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]