1,176 matches
-
căsătoriei de la 31 august 1918, căsătorie anulată mai târziu sub presiunea Familiei Regale. Carol și Elena s-au întâlnit și s-au cunoscut în noiembrie 1920, la Zürich, oraș aflat pe traseul de întoarcere în țară a lui Carol din periplul circumterestru. Acolo și atunci, se sărbătorea cu fastul firesc logodna fratelui Elenei, Principele George al Greciei, cu sora lui Carol, Principesa Elisabeta a României. Cu aprobarea tatălui ei, regele Constantin al Greciei, Principesa Elena (Sitta) a acceptat invitația Reginei Maria
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
iubire la rândul său destinele acestui Neam”, iar Țara - care îl vede și îl urmărește - „va prinde să-l iubească mai mult și mai adânc”. Participant la excursie, prof. I. Zamfirescu își amintește că, de la Suceava, excursioniștii au urmat un periplu predominant literar, cu incursiuni în istorie, prin Fălticeni (N. Gane), Ipotești (M. Eminescu), Mircești (V. Alecsandri), Miclăușeni (Castelul Sturzeștilor, istoria liberalismului), Humulești (I. Creangă), Tg. Neamț (Cetatea Neamțului în istorie și creația epică), Cotnari (pătrunderea catolicismului în Moldova). Luni, 19
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
fenomenală, despre cea mai de restriște perioadă din istoria României în secolul XX. Cel mai nou sosit în detașamentul de elită al scrisului memorialistic este, iată, Victor Aciocîrlănoaiei, cu a sa tulburătoare rememorare, "Dumnezeu a murit în Bărăgan", despre dramaticul periplu al familiei sale din nordul Moldovei până în zona deportaților din Câmpia Dunării. Trebuie spus de la început un lucru: această carte nu este și nu și-a propus să fie literatură propriu-zisă, "estetică", deși există nu puține pagini de acest gen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
scăpând astfel de obligația de a da informații despre ceilalți deținuți. După ce a mai trecut printr-o cameră în care se bătea, a fost mutat la mina Baia Sprie în ianuarie 1952, unde s-a îmbolnăvit grav de hepatită febrilă. Periplul său prin închisori a continuat cu Aiud, Satu Mare și Jilava, fiind eliberat pe 7 noiembrie 1957, cu nouă luni înainte de expirarea pedepsei, datorită muncii prestate la Gherla și Baia Sprie. După doar două săptămâni de libertate, i s-a impus
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
documente acuzatoare pe această temă văd, în premieră, lumina tiparului. Între acestea subliniem apariția cărților: Memoria ca formă de justiție și Cu unanimitate de voturi. Același univers de preocupări are și remarcabila revistă "Memoria". Ce rezultă cu evidență din acest periplu este refuzul fostei puteri și din păcate și a celei actuale de a trece la măsuri care să permită cu adevărat eliberarea literaturii arestate. Cum precizează Ioan Ioanid la finalul pentalogiei sale, Închisoarea noastră cea de toate zilele, că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
câteva luni urma să fie Îndepărtat și Niculescu-Mizil din postul de secretar c.c., Într-o formă mai puțin brutală, ca vice-prim-ministru, tocmai Într-un moment când primul-ministru, Gheorghe Maurer Însuși, Își pierdea simțitor din putere și atribuții.Ă Urmează periplul de suișuri și coborîșuri politice pe care l-am amintit mai sus, apoi perioada „glorioasă” când, ales de un „comitet” rămas secret până azi, cu ajutorul și complicitatea șefilor de atunci ai armatei - mai știi, poate și ale unor puteri străine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aminte de vremurile vechi, am vorbit despre oamenii din industria filmului și ce mai făcea cu viața ei („Rock-n-roll,“ e tot ce mi-a rămas ca certitudine), și cum ceilalți mă cam evitau din cauza feței mele învinețite mi-am continuat periplul până când am ajuns în fața unei biblioteci burdușite cu scenarii căptușite în piele în timp ce mai mulți cățeluși labradori aurii făceau tumbe în încăpere, iar în baie am dat peste un exemplar de săptămâna viitoare al revistei National Enquirer și în camera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Europa de la fereastra vagonului Cronica unui periplu literar Jurnal pe două voci Vasile Gârneț (n.1958, Hănăsenii Noi, județul Lăpușna, Basarabia) a absolvit Facultatea de Ziaristică a Universității din Chișinău în 1983. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și România și membru al PEN Club. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scriitori din Republica Moldova. Desfășoară o bogată activitate publicistică în presa de la Chișinău și din România. A beneficiat de burse de studii și de creație în Germania (1995), SUA (1998), Cehia (2000, 2001). A participat la Literatur Express Europa 2000 - un periplu literar prin 14 țări europene, organizat de LiteraturWERKSTAD (Berlin) și Consiliul Europei. Este prezent cu versuri în mai multe antologii apărute în România și în străinătate. Poemele sale au fost traduse în SUA, Germania, Italia, Franța, Rusia, Portugalia, Spania, Polonia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
conturi interne, ruso-caucaziene, atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York și Washington au striat amintirile, au desfigurat obrazul umanității întregi. A urmat monstruosul atac din gara Atocha, de la Madrid (11 martie 2004) - un alt loc în care poposiserăm în periplul nostru scriitoricesc. Proiectul însuși al construcției europene, care însoțise ca un nimb simbolic „săgeata” Expresului Literar, s-a poticnit în scepticismul francezilor și al olandezilor, cu prilejul votării Constituției europene. Nimic nu a mai fost ca înainte, și acest sentiment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ziua când Europa va face pasul și dincolo de această deloc butaforică frontieră care îi mai desparte pe români. Așa am simțit în cele 45 de zile de drumeție pe „roți de fier”. decembrie 2006 Europa de la fereastra vagonului Cronica unui periplu literar Jurnal pe două voci 4 iunie 2000, duminică în drum spre Lisabona VASILE GÂRNEȚ: Chișinăul nu are căi de comunicare cu lumea sau are doar câteva, și nu dintre cele mai importante, încât ești obligat să pleci din oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu privirea ațintită la geam, în scurtele pauze de gândire, de unde primește pe chip reflexele peisajului de dincolo de peretele sticlei. Dar și cea de a treia instanță narativă, care - așa cum spuneam - se va întruchipa când voi da formă finală acestui periplu, va fi, poate, la rândul ei, imaginea răsturnată din irișii unui al patrulea eu, situat la o altitudine, revelabilă într-un târziu conștiinței imediate... VASILE GÂRNEȚ: Bordeaux, așa cum ni se înfățișează prin Gara Saint-Jacques, nu ne entuziasmează deloc. Case neîngrijite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
suprapun peste cele anterioare, neconsemnate, aruncate vraf. Îmi imaginez astfel un „seism” mnemotehnic, în manieră SF, cu secvențe de la Madrid invadându-le pe cele de la Bruxelles sau cu întâlnirile de la Lille scurtcircuitând programul de la Lisabona, orașul din care a început periplul nostru. De acest dezastru nu te poate salva decât jurnalul personal, acest „fir al Ariadnei” pe care tu, cronicarul impenitent, trebuie să-l împletești fără odihnă, ca să nu te servească la masă, pe post de terci, Minotaurul uitării. VASILE GÂRNEȚ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vor să-și transforme capitala recuperată într-o mare metropolă și vor reuși, evident. După îndelungi rătăciri, această națiune își îndreaptă tonusul vital spre interior, spre desăvârșirea propriei existențe și a propriului habitat... Vom petrece în Berlin ultimele zile ale periplului nostru literar - între 14 și 17 iulie -, și vom putea vedea destule lucruri interesante. Până atunci, ne pregătim să intrăm în Polonia, după lungi ore de mers monoton. Vremea e mahmură. Plouă des, aproape fără pauză. Apar grănicerii nemți pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de pe urma „eliberării” din 1945. Wanda-Iadwiga subliniază lucrul acesta de la începutul excursiei, când, la intrare, privim niște panouri cu fotografii și desene înfățișând edificiul în diferite epoci. Frumos și măreț altădată, castelul, într-adevăr, arată ca o ruină după „eliberarea” sovieticilor. Periplul prin castel este fascinant. O organizare a vieții - și asta în Evul Mediu! - care ar trebui să trezească invidia edililor din multe orașe europene. Un sistem centralizat și eficient de încălzire pe timpul iernii, bucătăria și brutăria enorme, sala sfatului, biblioteca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
00, în plină noapte, acostăm în cele din urmă la debarcaderul de unde pornise totul. O filă bezmetică smulsă din sumarul tern al vieții. Simțuri în suspensie. Riga ne-a oferit unul dintre cele mai plăcute sejururi pe segmentul estic al periplului nostru. Cine ar fi crezut? Aș situa-o, ca forță a impresiilor și intensitate a surprizei, alături de Lisabona, Bordeaux și Paris... Înainte de culcare, o secvență din holul hotelului, ca o efigie melancolică. David Muradyan, care este un talent polivalent în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
uit și la „programele” acestor așezăminte trecute în pliantele pe care le-am primit de la organizatori. Renunț să mai merg la Muzeul lui Dostoievski, din stradela Kuznechnîi. Mi-e frică să nu găsesc aceeași inscripție-ghilotină. Deși în mare parte ratat, periplul meu „literar-muzeistic” mi-a lăsat totuși senzația că „am văzut”, că „pot depune mărturie”... VASILE GÂRNEȚ: O discuție, „Literatura în căutarea contemporaneității: limbă, tradiție și experiment”, ținută la Centrul Cultural Goethe și moderată de același Dmitry Golinko-Wolfson, o prezență aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a vorbit cu cei de acasă și pare ușor preocupată. Nu-mi oferă prea multe detalii, nici eu nu insist, dar înțeleg că mama ei are probleme de sănătate. Schimbă vorba și-mi spune că încă îi vâjâie capul după periplul prin Rusia și Belarus. Nu s-a simțit bine deloc, a fost cumva contrariată în așteptările sale. O lume încremenită. Da, rușii sunt vii, pătimași și uneori excesivi, cum i-a cunoscut și înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, dar „cadrul” în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
viața cotidiană proprii, care nu vor fi niciodată similare, omogene, ci se vor aduna poate într-un anume fel. Ceea ce am trăit până acum, de-a lungul călătoriei noastre, îmi confirmă ideea. - Ce te-a impresionat mai mult pe parcursul acestui periplu? Dintre țările vizitate, unde crezi că lucrurile merg bine și unde mai este destul de făcut pentru a putea vorbi în termeni reali de o perspectivă a unității europene? - Sunt țări unde există un nivel acceptabil de dezvoltare la toate capitolele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
au un rol important. Ei sunt vocile cunoașterii în mijlocul națiunilor lor. De aceea, este dificil pentru un scriitor care a trăit toată viața lui în condiții de libertate neîngrădită să înțeleagă barierele cenzurii. Unii autori din Tren au pretins că periplul nostru nu are nimic comun cu literatura. Ei trebuie că or fi avut mai curând idei prea înălțătoare despre literatură și probabil că visaseră că vor face o călătorie la bordul unui „tren al nemuririi”, în care unde autori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a părăsit acel loc, în care viitorul este absent, în schimb te agresează din toate părțile un trecut tragic. - Cum ai văzut Europa, ca identitate culturală, înainte de a fi ajuns la bordul Expresului Literar și cum o vezi după ce acest periplu s-a încheiat? Nu ți se pare cumva extrem de accentuată, obositoare - pentru cineva obișnuit cu culorile sobre ale Nordului - multiplicitatea culturală a continentului nostru? Tot aici: după ce ai văzut cât de pestriț este, ca tradiții și mentalități, ce crezi despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să scriu literatură și consider un privilegiu absolut să mă dedic acestei meserii. - Einar, îți mulțumesc că am putut face lumea mai mică. Interviu de VITALIE CIOBANU decembrie 2001, Chișinău - Reykjavik Cuprins Din partea autorilor...... Europa de la fereastra vagonului. Cronica unui periplu literar. Jurnal pe două voci Lisabona ........... Madrid ........... Bordeaux .......... Paris ............... Lille ................ Bruxelles............ Dortmund ........ Hanovra............ Malbork............. Kaliningrad......... Vilnius............... Riga.................. Tallin............... Sankt-Petersburg...... Moscova.............. Minsk -Brest...... Varșovia............. Berlin............... Interviuri cu scriitori din Trenul Literaturii Richard Wagner (Germania)....... Nicolae Prelipceanu .... Adrian Popescu ........... Andrei Bodiu ............ Chingiz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Porlan Villaescuza (Spania) ..... Corinne Desarzens (Elveția) ............. Glenn Patterson (Irlanda de Nord)........ Einar Örn Gunnarsson (Islanda) ......... Text prezentare pentru coperta a IV-a Doi scriitori cunoscuți, din Moldova de peste Prut, VASILE GÂRNEȚ și VITALIE CIOBANU, relatează - „pe două voci” - fascinanta istorie a unui periplu literar de excepție. 104 scriitori din 43 de țări ale Europei, 45 de zile de drum - în vara anului 2000 -, străbătând 11 țări, poposind în 18 orașe, acoperind circa 7.000 km, schimbând opt garnituri de tren, trecând prin trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
1967. (n. trad.) * Gymkhana, cuvânt hindus desemnând o sărbătoare în aer liber, cu jocuri sau probe de îndemânare, cum ar fi cursele cu obstacole plasate la întâmplare. De ex: gymkhana pentru automobiliști, pentru motocicliști etc. Aici e vorba chiar de periplul lui Debray pe urmele lui Isus. (n. trad.) * Parafrază a dictonului Habent sua fata libelli (Cărțile își au destinul lor). (n. trad.) ** Acest cuvânt arab este și originea etimologică a lui "asasin". (n. trad.) * Ișuv, ansamblul evreilor prezenți în Palestina
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
era gata iar referatele erau scrise. Probabil că suna prost "doctor Ioan Flora"...! Când ai fost prima oară la Humulești? Prin 1972, într-o toamnă, în loc să-mi dau o restanță la pedagogie, am fugit cu un prieten să facem un periplu moldav. Am dormit la Mănăstirea Neamț o noapte. Un călugăr, Agafton, ne-a dat niște pături să ne învelim și atunci am văzut și eu cum arată ploșnițele. Nu eram obișnuit cu asemenea metafore. Ploșnița e o virgulă pusă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]