3,143 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNA JUCA ȘOTRON Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului TOAMNA JUCA ȘOTRON Toamna juca râzând șotron În fața gării, pe peron, Sărind pe un picior de vânt, Cu fața înclinată spre pământ, În păr cu frunze ruginii, Cu ochii iscodind copii. Toamna juca râzând șotron, În fața gării, pe peron; Neputincioasă și bătrână, Se sprijinea tandru cu-o mână De plopii încărcați
TOAMNA JUCA ŞOTRON de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373287_a_374616]
-
Articolele Autorului TOAMNA JUCA ȘOTRON Toamna juca râzând șotron În fața gării, pe peron, Sărind pe un picior de vânt, Cu fața înclinată spre pământ, În păr cu frunze ruginii, Cu ochii iscodind copii. Toamna juca râzând șotron, În fața gării, pe peron; Neputincioasă și bătrână, Se sprijinea tandru cu-o mână De plopii încărcați de ciori, De plopii goi, înfipți în nori. Toamna juca râzând șotron În fața gării, pe peron, Aruncând cu-n ciob de vară Găsit undeva, pe-afară, În micile
TOAMNA JUCA ŞOTRON de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373287_a_374616]
-
ruginii, Cu ochii iscodind copii. Toamna juca râzând șotron, În fața gării, pe peron; Neputincioasă și bătrână, Se sprijinea tandru cu-o mână De plopii încărcați de ciori, De plopii goi, înfipți în nori. Toamna juca râzând șotron În fața gării, pe peron, Aruncând cu-n ciob de vară Găsit undeva, pe-afară, În micile pătrate desenate Cu galbenul din frunzele uscate ... Referință Bibliografică: TOAMNA JUCA ȘOTRON / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1686, Anul V, 13 august 2015. Drepturi de
TOAMNA JUCA ŞOTRON de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373287_a_374616]
-
s-a parfumat discret peste tot pe unde a crezut. Cu gândul dus la ziua ce o aștepta a luat în gură ceva frugal. S-a spălat pe dinți și, cu poșeta burdușită de toate actele trebuincioase, a ajuns pe peronul gării unde a aflat că trenul personal, cu un vagon de clasa întâi și șase de clasa a doua, avea o întârziere anunțată, de 20 de minute. „ Ăsta nu-i semn bun, de la plecare îmi merge prost! Cam pe unde
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
doua, avea o întârziere anunțată, de 20 de minute. „ Ăsta nu-i semn bun, de la plecare îmi merge prost! Cam pe unde o fi prins vagonul de clasa întâi ca să știu unde să aștept?” ...gândi Marieta mișcându-se domol pe peronul aproape gol. - Unde mergeți doamnă Marieta așa denoapte? o întrebă intempestiv Costel Pungan, cunoștință veche de pe strada unde locuia. - Sunt convocată la Centrală cu niște documente, dar văd că am ghinion de la plecare, că trenul are întârziere. Și trebuia să
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
cu cine vorbi timp de o oră cât dura drumul lui. - La clasa întâi, că merg în misiune și mi se decontează, îi răspunse Marieta cu mândrie în glas. Prin difuzorul stației, se auzi un semnal muzical, apoi călătorii de pe peron fură anunțați că: „trenul cursă de persoane din direcția...sosește în stație la linia întâi. Staționează cinci minute și pleacă în direcția... * Până să ajungă unde era agățat în garnitură vagonul de clasa întâi, călătorii din tren, deja coborâseră. De la
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
înalte și pleacă trenul până mă sui eu. Erau ale unui vagon de clasa a doua, mai aproape de locul unde discutau. - Las’ că nu pleacă până nu se urcă toți călătorii. Ceferistul acela cu șapca roșie, de aia stă pe peron, ca să dea semnalul de plecare când s-a liniștit forfota de pe lângă tren. Un șuierat scurt al locomotivei vesti plecarea, și garnitura, domol, se puse în mișcare. Din ușa deschisă a vagonului cei doi soți își transmiseră bezele, fiecare câte un
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
care l-a simțit și la Dan când s-au sărutat. „Probalil a călătorit și el în acest loc, altfel nu se explică!” gândi Marieta bucuroasă de o așa companie. - Îl cunoașteți pe domnul acela cu care vă puparăți pe peron? - Da! Da’ de unde știți? răspunde Marieta reverențios când auzi această întrebare. - Vă văzui că priveam pe geam peronul și gara! Îl cunoașteți, e căsătorit? ...Mai întrebă Sabina pe noua ei companioană, care fără să vrea se întunecase la față. - Am
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
loc, altfel nu se explică!” gândi Marieta bucuroasă de o așa companie. - Îl cunoașteți pe domnul acela cu care vă puparăți pe peron? - Da! Da’ de unde știți? răspunde Marieta reverențios când auzi această întrebare. - Vă văzui că priveam pe geam peronul și gara! Îl cunoașteți, e căsătorit? ...Mai întrebă Sabina pe noua ei companioană, care fără să vrea se întunecase la față. - Am fost colegi de liceu, răspunse Marieta evitând răspunsul privind căsătoria. Știți cum sunt colegii de școală care ani
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
considerații de ordin personal pe care le perora. Uitase că și ea plecase de acasă cu intenția de a face la fel. De când a primit invitația revizorului, numai la asta se gândise. Până la urcarea în tren, chiar dacă-l întâlnise pe peron pe Dan, care se întorsese incognito din delegație, n-o deranja intenția pe care o luase. Aventura o atrăgea magnetic și dorea s-o desăvârșească. Dar ce auzea acum părea vulgar. Cocoloșind în palme o bucată de hârtie igienică se
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
rămasă singură pe lume, rezistă până la o altă oprire. Într-o gară necunoscută, profită de neatenția poate voită a celor care scoteau morții din vagoane și coborî. Furișându-se pe sub tren, trecu printre mai multe garnituri staționate și ajunse la peron. Pe o tablă imensă, prinsă la vedere pe peretele clădirii, citi numele gării: CIULNIȚA. Auzise de această gară, dar nu-și aducea aminte pe care cale ferată este. Pe aici nu călătorise niciodată. Nu știa de unde vin și unde se
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
din vagoane, se pusese din nou în mișcare și plecase din gară. Unde?... Poate tot înainte, în altă direcție, sau înapoi, ca să-i deruteze pe cei cărora, încă în agonie, le mai pâlpâia în inimi un licăr de speranță. * Pe peron, sub comanda unui gradat, a apărut o grupă de soldați mergând în pas cadențat. Zgomotul strident al potcoavelor și țintelor de la bocancii loviți de caldarâm i-a declanșat o spaimă, precum cea de acasă, atunci când au venit jandarmii să-i
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
Vancouver, British Columbia, Canada Publicat în: Ediția nr. 10 din 10 ianuarie 2011 Era la amiază, și soarele, moleșit de atâta vară, își răspândea leneș căldura latentă în toamna lui Septembrie. Autobuzul sosise de câteva minute în gară și priveam peronul așteptând să-mi întâmpin verișorul. Minutele, însă, treceau și el întârzia, probabil prins în traficul infernal de pe autostradă. Așteptarea mea, prelungită în pași lungi pe asfaltul străin de Spania, mi-a mângâiat însă urechile cu graiul de acasă. Mi-am
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
atât de însetat de vorbirea copilăriei mele. Eram departe de vatra unde m-au legănat basmele lui Ion Creangă și melancolia iubirilor lui Eminescu. Și totuși, aceleași cuvinte ce au împodobit buzele iubiților mei scriitori colorau acum atmosfera stătută din peronul acesta al Spaniei... Într-un sens ciudat și totuși deosebit de familiar celor în care mai fierbe încă patria, mă simțeam acasă. Eram străini unii față de alții, eu și românii ce își purtau cu ușurință pecetea dezrădăcinării, și totuși ne lega
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
te îngrijora”, i-am răspuns cu un zâmbet jumătate românesc, „eu sunt deja acasă”. Îmi dădusem seama, în meditațiile așteptării mele, că șaptesprezece ani de străinătate nu au fost destul de lungi ca să șteargă neliniștile lui Eminescu din mine. Aici, pe peronul spaniol, cufundată ca în trecut, în haos sau zgomotul de fond al conversațiilor românești, românca din mine s-a eliberat. Era ca o ieșire a celei din mine spre o identitate de multă vreme suprimată. Era la amiază, și soarele
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
o ieșire a celei din mine spre o identitate de multă vreme suprimată. Era la amiază, și soarele, moleșit de atâta vară, își răspândea leneș căldura latentă în toamna lui Septembrie. Autobuzul sosise de câteva minute în gară și priveam peronul așteptând să-mi întâmpin verișorul. Minutele, însă, treceau și el întârzia, probabil prins în traficul infernal de pe autostradă. Așteptarea mea, prelungită în pași lungi pe asfaltul străin de Spania, mi-a mângâiat însă urechile cu graiul de acasă. Mi-am
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
atât de însetat de vorbirea copilăriei mele. Eram departe de vatra unde m-au legănat basmele lui Ion Creangă și melancolia iubirilor lui Eminescu. Și totuși, aceleași cuvinte ce au împodobit buzele iubiților mei scriitori colorau acum atmosfera stătută din peronul acesta al Spaniei...Într-un sens ciudat și totuși deosebit de familiar celor în care mai fierbe încă patria, mă simțeam acasă. Eram străini unii față de alții, eu și românii ce își purtau cu ușurință pecetea dezrădăcinării, și totuși ne lega
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
te îngrijora”, i-am răspuns cu un zâmbet jumătate românesc, „eu sunt deja acasă”. Îmi dădusem seama, în meditațiile așteptării mele, că șaptesprezece ani de străinătate nu au fost destul de lungi ca să șteargă neliniștile lui Eminescu din mine. Aici, pe peronul spaniol, cufundată ca în trecut, în haos sau zgomotul de fond al conversațiilor românești, românca din mine s-a eliberat. Era ca o ieșire a celei din mine spre o identitate de multă vreme suprimată. Referință Bibliografică: Amiaza in Spania
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
încă vreo trei sute de metri până la gara fluvială, dar nu ne grăbeam. Până la plecarea navei mai erau vreo două ore. După ce ne-am procurat tichetele de drum până la Crișan de la casa de bilete a gării fluviale, am observat că pe peron existau multe bufete cu bere rece și mici proaspeți, ce împrăștiau un miros apetisant, de-ți dădeau junghiuri prin stomac. Cum aveam și timp destul de așteptat, am așezat bagajele lângă gardul de un albastru spălăcit al unei grădini de vară
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
mal, la pescuit, sau căutându-și cuiburile, unde puii așteptau hrana cea de toate zilele. Din când în când, treceau pe lângă noi bărci ale pescarilor sau mici șalupe. Vântul ne răcorea, făcându-ne să uităm disconfortul din tren și de pe peron, cauzat de căldura unui început de mai, ce anunța o vară fierbinte. Fiind zi de joi, speram ca tot weekendul să fie frumos și să nu plouă, chiar dacă aveam cu noi cortul impermeabil Motonava aluneca maiestuos pe apa tulbure a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
informată, care știe ce este literatura, și o practică pe mai multe registre, uneori interferente (ca în cazul de față, unde avem a face, simultan, cu, precumpănitor, proză - uneori fantastică: Luna de pe cer, Pubi din Căpâlnaș Express, Flash pe un peron ș. a., cu, precumpănitor, eseu: Melancolia Capricornului, Reciclare la cubul Rubik și, mai peste tot, cu frânturi de poezie ori, chiar, cu întreguri poetice, precum: Ecoul meu, Umbra sau Anotimpuri Fata Morgana; dar și: “Parcă sunt o plasă pentru care nu
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
mai sus, poetul își trăiește nostalgiile firești legate de trecerea timpului și mai mult, recheamă poezia: „Nu-i prea târziu să-ți retrăiești trecutul / Nu-i prea târziu să re-nviezi plăceri / Poate curând vei regăsi sărutul / Pierdut pe un peron de nicăieri // Nu căuta fantome în oglindă / Nici amintiri din vremuri de coșmar / Lasă senzații care te colindă / S-adauge surâsului nectar // Aleargă să vezi codri de aramă / Pe dealuri de iubire și de dor / Ascultă-ți simțurile care cheamă
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
și consăteanului. Și totuși, din toată povestea asta cu Agneta eu n-am priceput un lucru: de la cine a aflat ea că pe mine m-au luat rușii cu căruța pe front și că a auzit întâmplător în Cluj pe peron că “ băiatul ăla marili al lui Cichi din Remetea a murit”. Zice că atunci când a auzit numele localității a apucat-o un tremur, ea știa că Cichi este tatăl meu, dar “băiatul ăla marilii” a fost frati-mio, nu eu, ce-
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
Astfel ajunseră la gară. Cristian alerga chemând în stânga și-n dreapta numele Leei, dar numai protestele celor izbiți accidental și privirile lor scandalizate, răspundeau chemării lui. Liviu și Maria se despărțiră, cutreierând în lung și-n lat clădirea gării și peroanele pustii. În depărtare un tren își anunța sosirea cu semnale lungi și stridente, confirmate de semnalele roșii intermitente ale semafoarelor din gară. Freamătul călătorilor acoperi strigătul înspăimântat al cuiva. Liviu ridică privirea intrigat și abia atunci o zări. Lea singură
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
alte flori pe câmpuri,din aceeași rădăcina dânsul vieții ne alinta ,pește câmpul de culori muzică din suflet urca ,cum o aripă divină! A sosit în gară vieții ,doar un tren și a plecat ai rămas aici cu mine ,pe peronul cel ciudat să culegem flori ,iubire de pe visul creionat și pierzându-ne în gânduri...ne vom pierde în păcat! Lucian Tătar 20 apr 2017-107 Olhao Referință Bibliografica: PAS ÎN DOI / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2302, Anul
PAS ÎN DOI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375779_a_377108]