3,249 matches
-
poetic și ființial face parte din eforturile spre a nu se risipi/pulveriza în neant (comoara). Arderea pe rugul poeziei e una totală și poeta știe că astfel i se vor înapoia lumii „toate privighetorile”. Împlinirilor le sunt preferate căutările perpetue, singurele creatoare prin ele însele” (și n-am avut mâna întinsă). Îi displace stagnarea de orice fel, chiar dacă știe că drumurile o duc „pe colinele nimănui” (inestimabil sau rispitor). Asistăm, o dată captivați de discursul poetic al Ginei Zaharia, care prin
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
mușcă buzele, între noi/ două duminici/ își umpluseră paharele cu vin, eram un copac la marginea zării, doruri brumate, ploi cardinale, foșnet mov, e mai roșu ecoul, dig curajos, cărți îndrăgostite, cerurile necosite etc. Există în poemele Ginei Zaharia o perpetuă tindere a terestrității spre zeiesc și o neostoită sete de absolut și de puritate. Scenele de dragoste transfiguratoare se cantonează, însă, parcă fără drept de apel, într-un spațiu al condiționalului-optativ trecut: „aș fi inundat câmpiile cu nedumeririle tale/ aș
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
un fides quaerens intellectum (intelect ce caută credința). Numai o credință modelând gândirea poate aduce sensuri uniforme în priceperea lumii sensibile și poate că lumea poetică e singura validă să explice și să distingă posibilități și argumente existențiale ca o perpetuă Pasăre Phoenix, vie și descumpănită de propria vitalitate. Poezia lui Robayna, îmi pare blagiană în conținut filozofic, de o muzicalitate specifică poate tradiției cantatelor spaniole, poartă spre peștera lui Platon, scară spre Cabala luminii infinite și armonia eului poetic, ca
UMBRA ŞI APARENŢA- ANDRÉS SÁNCHEZ ROBAYNA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374866_a_376195]
-
regimul confesiunii. Sufletul larg deschis către Corola de minuni a lumii, cum ar spune acelaș Blaga, nu vibrează patetic, ci potolit, poetul lăsându-se deliberat să alunece în "liniștea lucrurilor" de multe ori mai elocventă decât "vocea" lor.O mirare perpetuă în fața miraculului existențial, o încercare de substituire cu însăși obiectul adorației sale, conferă poeziei lui Teodor Dume, așa cum inspirat spunea, în prefața unei cărți (semnate tot de Teodor Dume ), Gheorghe Grigurcu, "stigmatul unei neconvenționale purități și al unei exemplare modestii
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
s-a dat șansa de a le citi, fiind, poate, singurul), am simțit un fior care în taină m-a legat de scrierile lui Teodor Dume, care mi-au amintit de copilărie, adolescență și de viață. Am simțit acea adolescență perpetuă despre care criticul Gheorghe Grigurcu, în prefața cărților, și în scrisorile adresate lui Teodor Dume, vorbea mereu.Am simțit acea "fibră sensibilă care ne leagă prin naștere, viețuire, trăire, de loc și de frageda tinerețe dizolvate în aerul orădean." Teodor
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
dintre spiritul național și tradiția ortodoxă este o realitate ontologică a poporului nostru. Ea constituie pârghia de susținere și promovare a valorilor culturale peste timp și tot¬odată garanția unei mărturisiri ortodoxe a Adevărului înomenit. Această continuitate identitară a fost perpetuă în afirmarea poporului român peste veacuri, ca națiune binecuvântată de Dumnezeu, ale cărei valori perene au fost așezate tot timpul sub stindardul credinței creștine. (Cf. Arhid. Ioniță Apostolache - http://www.ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/spiritualitatea-romaneasca-nu-poate-fi-conceputa-fara-ortodoxie - 20.04.2015). Câteva concluzii și
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374859_a_376188]
-
a comuniunii bărbat-femeie. Căci nu am fost creați pentru a fi singuri și poate că de aceea adevărata împlinire a omului se săvârșește prin unire în acest bâlci al deșertăciunilor care este viața. De aici și un continuu neastâmpăr, o perpetuă necumințenie... Ahtiate după putere sau după iubire, intrigante sau devotate, fidele sau înșelătoare etc.,etc., femeile pot lua înfățișări derutante. Un șugubăț specialist în antropologia sexelor a făcut să apară o carte, tradusă și la noi, cu titlul Tot ce
FEMEIA ARHICUNOSCUTĂ ȘI ARHIENIGMATICĂ de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373882_a_375211]
-
le mănâncă moliile și le fură hoții”, până și cei mai lucizi oameni se lasă prinși în atrocele vârtej al interesului și concurenței, cele două motoare sociale ale extrem de discutabilului progres material. Neliniștit și într-o necontenită alergătură (printr-o perpetuă intercondiționare, cele două stări tind statornic spre patologic), omul modern nu mai are nici timpul și nici răbdarea să mediteze la cele două linii de mare forță ale medicinei energetice chinezești, o medicină neîntrerupt practicată de peste 2000 de ani și
SĂNĂTATEA – BUNUL CEL MAI DE PREŢ AL OMULUI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373926_a_375255]
-
necesitate, o curiozitate și chiar o plăcere pentru cunoscătorii acestei limbi melodioase. Poeta este adânc ancorată în lumea satului, pe care o percepe în chip nostalgic, uneori dureros, pendulând între trecut (”satul bătrân”) și o posibilă renaștere, ca o regenerare perpetuă. O discretă filozofie asupra vieții transpare din nostalgia după copilărie sau adolescență, după dorul de ”copila trecutului”, care ar fi vrut să pună piedică timpului nemilos. În alte poezii, autoarea se oprește asupra unui aspect social sfâșietor: depopularea satelor românești
CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE… ”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371856_a_373185]
-
-i excelent!! De multe ori excelentul se înfoaie ca un păun, dorind a rupe lumescul... Mă simt flămândă de orizonturi lemnoase,de plugurile increatului...Sunt doar o particulă lichidă din mii de particule excelente, amorfice, un molfăitor, un miorlăitor , juisând perpetuu, excitat de rutină... Referință Bibliografică: Elogiu despre Excelent! / Mihaela Doina Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2276, Anul VII, 25 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Doina Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ELOGIU DESPRE EXCELENT! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372388_a_373717]
-
care n-am putea ajunge prin puterile proprii. Apropierea de Dumnezeu până la un asemenea grad și descoperirea de către om a infinității de iubire și cunoaștere a Lui, vor face să fie simțită infinitatea sentimentului de fericire și senzația de umplere perpetuă din acela. Se ajunge la adevărata și unica îndumnezeire, deși începuturile ei se găsesc departe, în Taina Botezului. Lucrările naturii umane încetează, și-și fac apariția lucrările dumnezeiești care le copleșesc pe cele naturale. Omul ajunge dumnezeu prin har, treaptă
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor” (Ioan 16, 16), spune Mântuitorul Apostolilor Săi. Înălțat de-a dreapta Tatălui, Iisus Hristos - Marele Preot continuă mijlocirea Sa preoțească și epicleza Sa permanentă pe lângă Tatăl, făcând din Biserică locul Cinzecimii perpetue. Duhul Sfânt continuă, în acest fel, prin Biserică acțiunea Domnului Iisus Hristos de a recapitula, de a modela toată creatura, de a o conduce la împlinirea ei, căci Biserica actualizează Cinzecimea prin Epicleză. Din punct de vedere istoric epicleza este
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
luna mai Și te sărut cu pasiune Simțind în piept un colț din rai. Tremurător,îți mângâi sânii Fierbinți și grei,cuprins de dor... Ah cât de mult vreau înc-o dată Cu tine-o noapte de amor! Izvorul susură nostalgic Perpetuu gonind la vale, Recunoscând îndrăgostiții Ce poposesc pe-a lui cărare. Privind șăgalnic înspre mine, Fără cuvinte sugerezi Să-ți dau,la fel ca altădată Ce atât de frumos visezi Tu să mă-mbeți de fericire Trăind în doi,incandescent
REVERIE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372852_a_374181]
-
arată-te ție-ți Goală, rebelă, curioasă , neștiutoare. Nu lăsa greutățile să ți se așeze pe umăr Scutură-te mereu de poverile invizibile Și râde. Râde mereu cu ușurinta copilului Care a descoperit pentru prima oară lumea Adevarată a binelui perpetuu. Te vei mira de propria-ți lumină! Referință Bibliografică: Sperantele vietii, antologie / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 217, Anul I, 05 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
în sala monitoarelor cu procesul verbal gata redactat. Fredy se interesează de evenimentele petrecute, apoi semnează procesul verbal și dă liber lui Mihai, care locuiește în aceeași pădurice. După o oră de lucru Fredy se retrage în biblioteca de pregătire perpetuă, lăsând locul efectiv de muncă coechipierului de ore pare. A doua și a patra pauză și le petrece în sala de sport cu bazinul în care înotată puțin apoi, după saună, muncește din greu la aparatele de compensare a sedentarismului
UN JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372853_a_374182]
-
plauzibilă a liricii feminine. Poeta se sustrage, cu orgoliu, rigorilor oricărei formule aleatorii, trasând, cu fiecare poem, un destin literar de excepție. În palma mea stângă am lacrima ta! ~ Sentimentul de dragoste se decupează cu delicatețe și suavitate, iar așteptarea, perpetuă și necondiționată, transfigurează ființa, eliberând-o de zgura cotidianului. Anvergura trăirilor, transpuse în registrul nuanțat al unui discurs amplu și învăluitor, dimensionează resurecția unui lirism de autentică vibrație afectivă. Căci iubirea revitalizează ființa și imprimă realității o altă cadență, inoculându
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
printre oamenii supuși unei trieri riguroase de către un destin nemilos și implacabil. Scriitorul se dovedește stăpân pe arta contrapunctării. El este un observator fin al meandrelor destinului și un tip lucid, capabil să-și conducă cu discernământ eroii în lupta perpetuă dintre bine și rău. În prefața la roman, prof. Veturia Adina Colceag scrie: „Romanul impresionează prin masivitate și consistență, prin bogăția și amploarea narațiunii, prin profunzimea introspecțiilor psihologice, prin forța descrierilor și veridicitatea personajelor.” Romanul la care facem referință e
O CARTE DE REFERINŢĂ DE ION CATRINA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344921_a_346250]
-
Hankuk, mi-au prilejuit însă revelația unui univers poetic inedit, de o sensibilitate aparte, în care trăirile umane sunt estompate până la surdină, venind ca un ecou din timpuri ancestrale și contopindu-se cu relieful învăluit de cețurile opalescente ce învăluie perpetuu peisajul coreean, conferindu-i o aură de mister. Aici frumosul nu este ostentativ, este indus prin armonia forțelor care dau viața. Ying și Yang. Aș fi vrut să am timp să învăț limba coreeană ca să mă bucur deplin de bogăția
CONSUL LA AMBASADA ROMANIEI DIN CANBERRA de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344937_a_346266]
-
prin lacrimi plâng cuvintele și văd atâtea litere cum se șterg sfios la ochi... De ce tu, Dumnezeule, în palatul tău ceresc, nu mai cauți salahori să rânească bălegarul care pute pe pământ? Și mai spui ca o minciună, amăgindu-ne perpetuu, trimițând pe sfântul Petru, (nu era deajuns poetul!) mână-n mână cu profetul peste tot, bătând pământul tot ne-au spus, bătu-i-ar sfântul!, că la-nceput a fost... cuvântul! Referință Bibliografică: Nepăsarea cerului / George Safir : Confluențe Literare, ISSN
NEPĂSAREA CERULUI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345783_a_347112]
-
Pacienții se agață de oricine cu o rapacitate devoratoare. Acțiuni învățate automat de-a lungul anilor se precipită sacadat . Amintiri selective revin și se pierd la fel de repede. Ai senzația că și le doresc doar pe cele frumoase ca-ntr-un perpetuu joc transcendental. Ele răman singurele stavile care-i forțează și-i opresc în această viață. Intuiesc cu acuratețe bunătatea din ceilalți și zambesc neînțeles de nevinovat. În biblioteca energo - informațională fundamentală se înregistrează fiecare pas, fiecare gând, fiecare acțiune a
BIBLIOTECA ENERGO – INFORMAŢIONALĂ de DALELINA JOHN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345805_a_347134]
-
eternă ciondăneală și de a-și căuta râcă neîncetat, chiar și la anivesarea bunicului, stare de tensiune alimentată de neajunsuri și de nesiguranța zilei de mâine. De altfel, cel de al doilea filon diegetic al romanului îl constituie tocmai acest perpetuu malentendu dintre cei doi frați celibatari, ultimul dovedind nu odată porniri de-a dreptul malefice. E greu de spus dacă romanul social al tranziției este ingredientat cu cel de dragoste sau invers, de nu cumva ambele se împletesc într-o
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
varii zone geografice, a elementelor ce conferă personalitate unui spațiu locuit: patrimoniul cultural. Plutind, aparent, în efemerul zilei, în materialitatea substanței din care sunt plămădite, și individualizând spațiul din care se revendică, sunt grăitor de puternice, solare, într-un dialog perpetuu cu lumea celestă și, deopotrivă, cu cea telurică. Rar întâlnești atâta bucurie netrucată într-o temă guvernată de sentimentul recuperării imaginii care zidește; care definește și își cere dreptul la o existență eternă. Arhitecturile pictoriței nu sunt, nici pe departe
ANGELA TOMASELLI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345944_a_347273]
-
lăsat moștenire o stare de spirit și de suflet unică - starea Constantin Mustață, în permanență în conexiune cu evenimentele cele mai noi, cu atitudinea, nu mioritică, ci mereu în asediu contra Răului care face ca România să fie într-o perpetuă tranziție și criză. Ai crezut cu disperare, domnule Mustață, în idealul național, acum când se descurajează patriotismul și se culpabilizează cu mare aplomb ideea de națiune, mai ales când este vorba de români, acum când din manualele de istorie profesorii
ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ, DE VASILE LECHINŢAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345961_a_347290]
-
ridicându-se pe degetul arătător, luându-și zborul pe deasupra munților Podul Calului. Lăsase în urmă pentru totdeauna edenicele poienițe, cu fluturii săi și iarba verde de acasă, pe care, vara, stătea întinsă pe spate, privind metamorfoza norilor, aflați într-o perpetuă mișcare, luând forma unui adevărat bestiar. Deși absolvise liceul, la care fusese dată, fiind lăsată în grija unei mătuși, așa de exigentă, încât, nu-i permitea să se ducă decât la cursuri și la biblioteca orășenească (acolo ne-am și
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Ramuri de salcie îmi voi așeza -semn la poarta inimii. Iisus Asemeni nouă, sărman, implorând Radiind, răspândind IUBIRE s-a înălțat dar a rămas și-n noi ca tăinuire, umblă fără umbră alungat într-o perpetuă peregrinare, în teascurile lumii aruncat- alteori, cu lanțuri legat zăbala până-n sânge spintecă neînduplecată, ochiul, nu gura, să pot spune: -veți pricepe oare că vedeniile nu pot fi furate și destinul nu poate fi ucis? Tatăăă ... ! Vei auzi ... Vei auzi
DE SFINTELE FLORII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347807_a_349136]