4,234 matches
-
care declarau limpede că sunt continuatori ai învățăturii marelui episcop din Hippona pe care au și popularizat-o, adesea chiar în opoziție cu alții, în regiunile din Imperiul Roman de Apus, ori nu erau africani, ori părăsiseră Africa natală din cauza persecuțiilor vandalilor. Într-adevăr, după cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și întreaga provincie a intrat într-o perioadă de devastări, masacre și persecuții, datorate mai ales faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Roman de Apus, ori nu erau africani, ori părăsiseră Africa natală din cauza persecuțiilor vandalilor. Într-adevăr, după cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și întreaga provincie a intrat într-o perioadă de devastări, masacre și persecuții, datorate mai ales faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus, erau de credință ariană. În consecință, viața culturală din Africa ortodoxă stăpânită de vandali a fost dezorganizată de persecuții până la începutul secolului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
devastări, masacre și persecuții, datorate mai ales faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus, erau de credință ariană. În consecință, viața culturală din Africa ortodoxă stăpânită de vandali a fost dezorganizată de persecuții până la începutul secolului al șaselea și a ajuns într-o stare de plâns; totodată, a apărut din nou necesitatea de a combate arianismul care părea să se fi stins încă de pe vremea lui Augustin. Africa s-a întors înapoi în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a apărut din nou necesitatea de a combate arianismul care părea să se fi stins încă de pe vremea lui Augustin. Africa s-a întors înapoi în timp. Scriitorii creștini din acea epocă vorbesc, într-adevăr, despre o adevărată campanie de persecuții pusă la cale de vandali. Bibliografie: P. Courcelle, Histoire littéraire..., op. cit.; B. Luiselli, Storia culturale dei rapporti tra mondo romano e mondo germanico, Herder, Roma 1992. 1. Scriitori minori Scriitorii din Africa vandalică trebuie să fi fost numeroși, dar nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și orașele din Africa, Notitia provinciarum et civitatum Africae). Aceste date, însă, nu se potrivesc cu cele pe care autorul le furnizează despre sine chiar în opera sa; într-adevăr, din scrierile lui rezultă că pe vremea aceea, adică până la persecuțiile din 484, el aparținea clerului din Cartagina; așadar, era probabil originar din Vita și fusese ales episcop ulterior. Ar putea fi acel episcop de Vita, primat al provinciei Bizacena, care în 507 l-a învestit pe Fulgențiu ca episcop de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unde a murit prin 510. Nu avem alte informații despre el: Ghenadie, care de obicei furnizează multe date prețioase despre literații din acest secol, nu-l amintește pe Victor care era totuși contemporanul său. Victor din Vita a scris Istoria persecuțiilor din provincia Africa (Historia persecutionis Africanae provinciae), în trei cărți; în prima, povestește cumplitele încercări prin care au trecut catolicii ortodocși sub domnia lui Genseric (429-477); a doua și a treia sunt dedicate perioadei în care a fost rege Uneric
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și de aceea opera sa e importantă și ca izvor istoric și pentru cunoașterea dreptului romano-vandalic. Istoria a fost scrisă înainte de moartea regelui Uneric, decedat în decembrie 484, pentru că din cele scrise rezultă că e vorba despre o perioadă de persecuții. Ultimul capitol al operei care relatează chiar moartea regelui Uneric nu e autentic. În prolog, scriitorul se adresează unui destinatar bine cunoscut, prieten și discipol al lui Diadoc din Fotice și îi oferă, așa cum îi fusese comandat, istoria evenimentelor din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
istoria evenimentelor din Africa pentru a fi reelaborată. Această persoană ar putea fi episcopul Eugeniu care se dusese la Cartagina în urma intervenției împăratului Zenon pe lângă regele vandal pentru ca să i se permită să ocupe scaunul epsicopal de acolo, rămas vacant. Istoria persecuțiilor din provincia Africa, deși povestește evenimentele din Africa cu obiectivitatea specifică unei narațiuni istorice, este totuși o istorie sui generis pentru că găsim aici și semne, minuni, miracole, adică tot ceea ce face parte din literatura hagiografică. Viziunea de ansamblu e îngustă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
zu Vigilius von Thapsus, Hinrichs, Leipzig 1897; M. Simonetti, Letteratura antimonofisita d’Occidente, Aug. 18 (1978) 505-522. 4. Draconțiu După cazul lui Quodvultdeus, examinat la timpul său, și cel al lui Victor din Vita, care a scris O istorie a persecuțiilor din provincia Africa, Blossius Emilius Dracontius este un alt caz care dovedește pe deplin condițiile foarte grele în care ajunsese să trăiască populația civilă africană, mai ales cea ortodoxă, sub stăpânirea vandalilor. Literat și vir clarissimus, probabil judecător la Cartagina
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o mănăstire din Betleem. În jurul anului 385 s-a transferat în mănăstirile din Egipt, așa cum făcuseră și alți spirituali din acea epocă, iar în Egipt a rămas mai mulți ani până când a fost izgonit, se pare, în urma tulburărilor provocate de persecuțiile inițiate de Teofil, patriarhul Alexandriei, împotriva unor călugări, antropomorfiții. Apoi, Cassian s-a la dus la Constantinopol unde a fost făcut diacon de către patriarhul capitalei, Ioan Hrisostomul, pe care l-a admirat întotdeauna și căruia i-a păstrat o pioasă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
carieră în administrația statului, iată că, la maturitate, trăiește și el o „convertire”, dacă e să-l credem pe biograful său: în urma lecturii unei omilii a lui Augustin dedicate Psalmului 36, a hotărât să se dedice vieții monastice. Însă, cum persecuțiile regelui Trasamundus (496-523) l-au constrâns să fugă din mănăstirea sa, a trebuit să rătăcească apoi de la o localitate la alta. Mai târziu, Fulgențiu s-a gândit să plece în Egipt ca să se dedice în liniște anahorezei. Însă, ajuns la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
între primul și al doilea exil, sau, potrivit altor autori, după reîntoarcerea sa la Cagliari, în urma eșecului suferit în tentativa sa de a domoli încrâncenarea arienilor și de a obține revocarea exilului. Într-adevăr, din Psalm rezultă cu claritate că persecuțiile ariene continuă și că nu există nici o speranță de reconciliere. Fulgențiu ia ca model Psalmul contra adepților lui Donatus scris de Augustin și vrea să explice oamenilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să le dea curaj ca să facă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
continuă și că nu există nici o speranță de reconciliere. Fulgențiu ia ca model Psalmul contra adepților lui Donatus scris de Augustin și vrea să explice oamenilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să le dea curaj ca să facă față persecuțiilor vandalilor. E vorba de o poezie de popularizare ce trebuia cântată așa cum o dovedesc structura ritmică (de-acum, nu mai e metrică) și caracteristicile lingvistice datorită cărora Psalmul trebuia să fie accesibil chiar și celor fără instrucție și putea fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poate vedea că textul păcătuiește prin vacuitate și superficialitate până și în fragmentele în care Ennodius crede că abordează teme de mare actualitate, cum se întâmplă atunci când îi consolează (dacă se poate spune așa) pe africani pentru că suferă din cauza reluării persecuțiilor din ordinul regelui Trasamundus. Între operele în proză figurează și două vieți de sfinți: Viața Sfântului Epifanie, episcop de Pavia (Vita Sancti Epiphanii episcopi Ticinensis), scrisă în 502-503, și Viața Sfântului Antonie, călugăr la Lérins (Vita Sancti Antonii monachi Lerinensis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și greci, în urma căruia Italia, între 535-555, intră sub opresiva și nemiloasa stăpânire bizantină. În 568, după mai puțin de douăzeci de ani, are loc invazia longobardă care distruge unitatea politică a Italiei, sporește și extinde sărăcia prin jafuri și persecuții violente (longobarzii erau păgâni pe deplin, nu erau nici măcar arieni precum ostrogoții). După renașterea teodoriciană, urmează, în mai puțin de cincizeci de ani, o epocă de barbarie și de mizerie care duce la depopularea satelor și a orașelor și la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
REGATUL VIZIGOT În raport cu celelalte regiuni ale Occidentului roman, peninsula iberică s-a bucurat de o relativă prosperitate în secolul al șaselea; invazia goților, în secolul al cincilea, fusese fără îndoială opresivă și devastatoare, dar nu se asociase și cu o persecuție propriu-zisă, așa cum se întâmplase în Africa unde creștinii înduraseră prigoana vandalilor. Ca atare, treptat, consecințele ei fuseseră depășite și, dacă în secolul al cincilea și în prima jumătate a secolului următor în regatul vizigoților n-au apărut scriitori importanți, tocmai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a crizei nestoriene care conținea un foarte bogat material de arhivă; Nestorios era descris acolo ca un apărător al adevăratei credințe, persecutat pe nedrept. Citată de sirianul Ebed Jesu (mort în 1318) cu titlul Cinci cărți de istorie ecleziastică despre persecuția Sfântului Nestorios, opera este menționată în Synodicon (cf. mai jos) ca Tragedie, așadar cu același titlu ca și autoapologia scrisă de Nestorios (cf. aici, p. ???) și folosită de Irineu. Era compusă din trei părți, iar ultima era consacrată tratativelor de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
printre semnatarii scrisorii trimise de episcopii din Vechiul Epir împăratului Leon I în urma asasinării lui Proterios de Alexandria (aici, pp. ???-???). Diodoh trebuie să se fi născut așadar prin 400; murise în 486 când Victor din Vita îl laudă în Istoria persecuțiilor vandalilor. Cum opera sa principală se adresează călugărilor, e posibil să fi fost el însuși monah, poate chiar responsabil al unei comunități. S-a spus că Diadoh ar fi putut fi dus la Cartagina de flota lui Genseric, împreună cu persoanele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
imnul Despre cutremur și pârjolire referiri la unele evenimente din vremea lui Justinian, cum sunt unele cutremure devastatoare, pârjolul de la Constantinopol, răscoala Nika împotriva împăraților Justinian și Teodora; ostilitatea pe care o arată poetul „Elinilor” ar fi un ecou al persecuției inițiate de Justinian contra ultimelor școli de filosofi păgâni, încă active în epoca sa. În imnurile sale, se mai găsesc referiri la cutremurele din 551 și 554. Ar fi imposibil să ne întoarcem pe firul timpului pentru că nu există la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Heracleea pe care am amintit-o deja. În schimb, alte opere utilizate de Sozomen nu se întâlnesc la Socrate, așa cum sunt unele „fapte ale martirilor persani” care i-au fost utile pentru a putea prezenta, în cartea a doua, istoria persecuțiilor anticreștine organizate de Sapor al II-lea, regele Persiei. Era vorba de „patimi ale martirilor”, adesea cu caracter popular, din Siria, Persia și Osroene. Mai apar la el și diverse amănunte din viața celor mai cunoscuți monahi, luate probabil din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 1972, prin apariția volumului de povestiri științifico-fantastice Monștrii lui Prasad, după care urmează romanul Cer cuvântul (1977), având pe copertă o prezentare elogioasă semnată de Marin Preda. Primul volum al romanului Drumul Cavalerilor (1983) îi aduce autorului sancțiuni și persecuții din partea autorităților, acestea considerând cartea un act grav de denigrare a regimului socialist și a „epocii de aur”. Următoarele două volume ale trilogiei sunt oprite de la editare și se interzice publicarea în presă a oricăror comentarii. H. a fost pus
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
notorie În cazul Congresului pentru libertatea culturii În anii 1950. La rândul lor, disidenții, care trăiesc În majoritatea lor În Germania de Vest, le reproșează celor care, precum Heym, Zwerenz sau Hermlin, că au dat dovadă de solidaritate față de victimele persecuțiilor, fiind la rândul lor persecutați, de a nu fi părăsit RDG-ul (doar Zwerenz o făcuse) și de a-i apăra pe cei vinovați, asociindu-se lor În aceleai organizații politice sau profesionale. Opoziția din sânul PEN-Clubului vest-german s-a
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
internațională putea constitui indirect o sursă de protecție, În măsura În care ea asigura scriitorului un statut profesional independent de organizațiile profesionale naționale controlate politic, ușurându-i contactele și publicările, precum și un serviciu de presă de mare utilitate mai ales În caz de persecuție. Ambele, protecția și publicitatea, puteau să se amestece, așa cum o arată istoria rocambolesca a scriitorului Virgil Tănase, a cărui răpire, tentativă de asasinat și reaparție În public În ajunul publicării românului sau au sfârșit prin a provoca reticența față de căutarea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
o comparație În ceea ce privește condițiile de realizare a cercetărilor sociologice asupra inegalităților sociale În RDG, vezi Ingrid Lötsch (1991, pp. 139-148). Precum Ovid S. Crohmalniceanu, autorul, În anii 1960 al unei cărțulii despre realismul socialist, si In acelasi timp victima a persecuțiilor staliniste, devenit unul din principalii critici și istorici ai literaturii române, exilat voluntar la Berlin În 1994, unde a murit cîțiva ani mai tîrziu. Vezi și Ov. S. Crohmălniceanu, Un om pentru toate dialogurile. Caiet cultural (7) al revistei Realitatea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ROMÂNIA, gazetă politică și literară apărută la București, bisăptămânal, între 2 aprilie și 25 octombrie 1857. Suspendată la 6 august pentru articolul Presa străină despre Principate, R. iese din nou la 10 septembrie, dar persecuțiile cenzurii și greutățile financiare obligă redactorii, după patruzeci și opt de numere, să renunțe la editarea periodicului. Susținând vederile unei grupări politice unioniste, reprezentată în comitetul de redacție prin C. Bozianu, G. Sion, Cezar Bolliac, G. Crețeanu, M. Costiescu și
ROMANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289341_a_290670]