64,416 matches
-
toate variantele și derivatele lor (porecle, hipocoristice, nume de familie, toponime). Spre deosebire de precedentele dicționare de gen care circulă la noi (al lui I. Iordan, de pildă), autorul a introdus cîteva noutăți: personalități culturale care au dat faimă unui anumit prenume, personajele literare care îl poartă și datele la care numele de inspirație sacră pot fi găsite în calendarele religioase (ortodox și catolic). Povestea fiecărui nume este pasionantă și plină de surprize: sînt nume grele de sens, a căror istorie se întinde
Gogu, Costăchel și Gioconda by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/15211_a_16536]
-
între Marta, ("stăpînă, doamnă") și Despina, Domnica, Dominic, Chirița, Chiriac și Chiajna, cu același "sens", dar provenind din onomastica unor popoare diferite. Iată că pe linie onomastică Coana Chirița și Doamna Chiajna sînt rude și poate că nici strict literar personajele nu își sînt total străine, deși una e mai mult stăpînă, iar cealaltă aprigă doamnă . Dacă nu citiți dicționarul onomastic din pură plăcere estetică (la urma urmei pentru asta există varianta inegalabilă a lui Mircea Horia Simionescu) îl puteți folosi
Gogu, Costăchel și Gioconda by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/15211_a_16536]
-
stăpînă, iar cealaltă aprigă doamnă . Dacă nu citiți dicționarul onomastic din pură plăcere estetică (la urma urmei pentru asta există varianta inegalabilă a lui Mircea Horia Simionescu) îl puteți folosi în scopuri practice: scriitorii, ca sursă de inspirație pentru botezul personajelor literare (Domnul Ambrozie o întîlni într-o seară de mai pe domnișoara Arșița. Bucurel și Argentina aveau o căsnicie aparent fericită etc.); viitorii părinți ca sursă de inspirație pentru numele copiilor; îndrăgostiții ca să caute în el numele pe care le
Gogu, Costăchel și Gioconda by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/15211_a_16536]
-
De aceea, elevii se confruntă la început cu piese mai simple, de o abordare, să-i spunem, familiară, și de-abia într-un al doilea timp trec la textele mari. Atunci încep să lucreze asupra duratei acțiunii și a evoluției personajelor. * Eu propun ceva, dar nu știu ce vom găsi apoi. * La un moment dat, predarea regiei a încetat să mă mai intereseze. Să predai regia înseamnă să-i înveți pe elevi cum să ia puterea. * Reiau mereu o indicație: "Nu marcați!" Pentru
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
știți, romanele mele au fost întotdeauna autobiografice. Singurul roman care trece drept neutru, rece, lipsit de autor, este La Jalousie. Or, el este în întregime autobiografic. E o întîmplare pe care am trăit-o, eu sunt unul dintre cele trei personaje, am locuit în acea casă... etc. Deci tot ceea ce scrii este mai mult sau mai puțin autobiografic și în mod particular, mai toți autorii Noului Roman și-au alimentat operele cu biografia lor. În cazul lui Claude Simon, acest lucru
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
doamna Perkins, banali și insipizi londonezi, funcționari terni pentru care și visele au ațipit, trebuia ca cineva să organizeze șirul de neînțelegeri, absurdul situațiilor ce-și amplifică în lanț dimensiunile, rîsul în cascade, ridicolul, ironia și aparițiile extraordinare, impecabile ale personajelor interpretate de George Mihăiță și Virginia Mirea. Vervă, aplomb, măsură sau Bani din cer. Horațiu Mălăele, din nou în postura de regizor, a lucrat cu rigoare (și plăcere, bănuiesc) cu trupa de la Comedie (vă amintiți minunata Pălărie florentină, cromatica acelui
Cad bani din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15226_a_16551]
-
Perkins ia, din greșeală, altă servietă decît cea personală. În locul tradiționalului sandviș făcut cu dragoste de iubitoarea soție și de nelipsita umbrelă găsește o sumă fabuloasă de bani. Aventura i s-a așezat la picioare. Cam devastatoare efectele pentru monocolorele personaje: doamna Jean Perkins descoperă că nu-i chiar atît de neplăcut și de defăimător să te magnetizezi și să minți întruna, fără opreliști; domnul Henry Perkins părăsește dezinvolt statutul anost al funcționarului și hotărăște că trebuie să plece în lume
Cad bani din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15226_a_16551]
-
-i oprește să-și facă ziarele lor de mare tiraj?" O mulțime de peripeții de aceeași natură sunt foarte bine surprinse și concentrate de tânăra prozatoare Felicia Mihali (acum în Canada) în excelentul ei roman Eu, Luca și chinezul, unde personajul Jack este, evident, Ion Cristoiu. Dacă critica de întâmpinare ar fi funcționat normal în gazetele noastre literare, acest roman ar fi trebuit să fie un best-seller al anilor de tranziție, inclusiv pentru faptul că mica bijuterie a Feliciei Mihali dezvăluie
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
despre marii scriitori, preocupați de folclor, despre personalități, cu specializare în alte domenii, interesați și contribuind cu ceva la progresul științei etnografiei și folclorului. Ceea ce nu înseamnă că tratarea nu se bucură de aceeași rigurozitate, cînd în cauză este un personaj al acestei lumi care fie că nu și-a dat încă tot aportul la dezvoltarea domeniului, fie că mai mult decît se știe, cercetarea nu a adus date noi la suprafață. Iordan Datcu posedă știința enumerării, a exemplificării, a reproducerii
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
violuri) și lăsa la urma urmelor rezultatul alegerilor din două țări importante ale Europei. Ierarhia asta nu e doar o prostie, ci și o dovadă de provincialism. Ca pe vremea celei mai scurte televiziuni din lume, aceea cu un singur personaj. Știți dv. care.
Stadioane și munți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15255_a_16580]
-
vorbi de o situare a lui Nae Ionescu, nu numai verosimilă, ci și dezirabilă, în constelația numelor de referință ale culturii românești. Ceea ce nu acceptăm decît cu greutate, iar uneori... deloc. Și aceasta din motive precumpănitor extraculturale. Oricît interpretarea unui personaj complex, compozit, vădind mobilități și slăbiciuni precum Nae Ionescu, nu pooate fi scutită de o normală basculare, id est de felurite obiecții pe care nu le respingem cu ușurătate, să admitem că asupra lui apasă un stigmat politic. Un stigmat
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
rafturile unei librării. Ambele au coperta construită dintr-o fotografie. Iulian Tănase a ales poza studiată a celei mai misterioase femei care a bîntuit pelicula cinematografică, Greta Garbo. Faptul nu e întîmplător și nici doar decorativ. Greta Garbo apare ca personaj, e una dintre iubitele imaginare ale poetului, dar dincolo de acest amănunt alegerea spune foarte mult despre gustul lui Iulian Tănase pentru istoria aurită, a artei în general și a literaturii în special. Ioana Nicolaie a ales pentru copertă propria fotografie
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
unei autarhii a enunțului. Fără a se intra în dialog cu alte viziuni, cel mai cunoscut la noi dintre opusurile tarkovskiene - Călăuza - nu este interpretat în spectrul kafkian, al unui spațiu blestemat, al devastărilor totalitare. Dimpotrivă, celebra "Zonă" parcursă de personajele filmului "este spațiul epifaniei (subl. E.D.), al descinderii harului divin". Riscăm finalmente să fim abandonați în serii de aporii necomentate - preț al "nejudecării aproapelui". În suita acestor stări, pe urmele observațiilor lui Alex. Leo Șerban (care-și intitulează comentariul "Un
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
convențiile autenticității, radiografia exactă a unui sentiment extrem de puternic (la limita obsesiei) cu aceea a societății românești ante- și postdecembriste. Proiectul este, fără doar și poate, ambițios, dar resursele de inventivitate epică se dovedesc, nu de puține ori sărace, iar personajele și evenimentele nu reușesc întotdeauna să capete relief (în parte și din cauza lipsei de inventivitate stilistică); nu este însă mai puțin adevărat că, uneori, tocmai acest tip de scriitură monotonă, lipsită de relief, poate să pară un artificiu inspirat, în măsura în care
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
cu doi copii; întîlniri clandestine, strîngeri de mîini prin restaurante obscure, mîngîieri pătimașe, reprize de sex pe apucate și tot tacîmul. Cu toate acestea, în fapt, De departe spre aproape, înainte de a fi romanul unui cuplu, este odiseea unui singur personaj (naratorul), care, fie lucid pînă la masochism, fie, dimpotrivă, cuprins de candori adolescentine, ajunge să proiecteze idealul feminității asupra Emei (nume cu evidente rezonanțe livrești), femeia iubită devenind unicul reper într-o existență ternă, lipsită de sens. Printr-un du-te-vino
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
scoase din valijoara scorojită, acolo, în pierduta localitate siberiană Saramza, prilej de evocare a unor vechi evenimente ale tinereții ei, și nu mai puțin de "adorare" a "grefei franceze" din familie. Spiritul francez (de fapt, europenismul) este cel care ajută personajele să treacă prin evenimente-limită, prin ororile războiului și ale foametei (ce adusese o parte a populației pînă la canibalism). Cine l-a citit pe Șolohov descoperă repede abisurile și înălțările demne de Iov ale "soartei unui om", scrise și rescrise
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
apucă încă să iasă din piață, și deja primii ajung de pe partea cealaltă. În această procesiune se văd soldați romani, cu bărbi false (numiți putuntunes, cuvânt a cărui pronunție amintește de ritmul tobei), centurioni, un general roman și un alt personaj, numit Longinos, îmbrăcat în armură din timpul Evului Mediu. Acesta din urmă, care în principiu păzește de profanatori trupul lui Christos, la un moment dat se bate în duel cu generalul roman. Mulțimea de tobe se strânge în cerc, în jurul
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
și la anul 1933, cînd, pentru amuzamentul fiicei sale Priscilla, în vîrstă de patru ani, J.R.R. s-ar apuca să-i povestească acesteia isprăvile lui Bilbo Baggins. "Harta" vieții lui J.R.R. Tolkien e la fel de diversă ca și cea urmată de personajul său principal, Frodo, în romanul The Lord of the Rings. După ce trece pe la Oxford, unde e trimis cu o bursă, își încheie studiile la Exeter, în 1915. Un an mai tîrziu, se căsătorește cu Edith Bratt, care va deveni mama
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
Marea Britanie; 1956, SUA). Apoi, autorul și primii săi editori (Allen & Unwin, pentru Marea Britanie și Houghton Mifflin, pentru SUA) nu reușesc să se pună de acord asupra conținutului textual, hărțile, alfabetul și limbile inventate de Tolkien și întrebuințate de narator și personaje ridicînd mari probleme de reproducere tipografică. Practic, obstacolul transcrierii tipografice a termenilor imaginați sau bricolați de autor (la rîndul lui, un corector al propriilor variante, în maniera perfecționistă a lui Urmuz sau Camil Petrescu) se dovedește atît de greu de
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
cu bine confruntarea cu un text, repet, deloc simplu. Inocența, aroganța, șmecheria, prețiozitatea discursului și a atitudinii, derizoriul continuu în care se trăiește, goliciunea din minte, din jurul nostru s-au desprins, s-au decupat din realitate și au pășit, împreună cu personajele lui Zografi, pe scena Teatrului Mic într-o manieră post-modernă. Spațiile și modificările acestora sînt construite, grafic, pe calculator și proiectate pe un ecran uriaș astfel încît decorul propriu-zis, tradițional, rămîne reprezentat prin cîteva elemente de recuzită. Introducerea acestor proiecții
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
va funcționa indiferent de soarta custozilor". Împărtășim opinia dlui Hurezeanu: "Păcat că acesta va fi citit peste atîta timp, putea fi citit și mai repede, fiindcă lămurește foarte multe lucruri. Negoițescu era o pasăre rară în literatura română. Era un personaj care și-ar fi găsit loc fără atîta zarvă în cultura germană sau franceză. Ar fi putut fi asemeni lui Gide sau Montherlant." * După ce și-a declamat frustrarea pe toate tonurile (era să zic: toanele) în scrisori particulare, publicate generos
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
și destinate tiparului, iar nu de niște cursuri rostite, pe care alții le-au transcris și editat!). O umoare neagră cum smoala îi acoperă orice merit. Pe de alta, stăruie (și nu vedem cum ar putea dispărea!) imaginea carismatică a personajului "transfigurat în mit", cum spunea Mircea Eliade, a singurului contemporan ce i-a dat lui Noica "sentimentul legendarului", admirat de Mircea Vulcănescu, Cioran, Cella Delavrancea, Mihail Sebastian, Octav Onicescu, Mihai Șora etc. Între cele două accepții pare a se căsca
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
Tatiana Slama-Cazacu Mi s-a părut întotdeauna că a fost una dintre fantasmele lui Giovanni Papini (în Figure umane, Firenze, 1943) povestirea despre un personaj care își scria operele numai pentru el însuși, "reeditându-le" - dacă îi plăceau -, din nouă în nouă ani, în "ediții" mereu ameliorate și de lux, așezându-le apoi, numai pentru sine, în splendida-i bibliotecă. Nu cred că există, în
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
soțului ei, Peter, aflat în comă după o tentativă de sinucidere. Impregnat de climatul de angoasă și paranoia al insulei, plin de detalii ciudate, Jurnalul poartă marca stilistică a lui Chuck Palahniuk - fraze scurte, repetitive, ce degajă autentica forță a personajelor sălbatice și dezaxate - scrie „The New York Times”.
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
de milioane de lei, garajul și vila aferentă, este fără de seamăn, lasă urme fie și celui mai placid dintre semeni. Mai convenabil este să accepți că fiecare producător de umbră de pe curba suprafață a albastrei noastre planete posedă un alt personaj corespunzându-i, cu identice trăsături - grupă de sânge, greutate, înălțime, mustață - dar viind la acel pol opus al pământului unde lucrurile se văd pe dos. De acolo, de nespus de departe, nici un risc de a te ciocni cu dublul tău
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]