2,222 matches
-
ordine pe firul desfășurării evenimentelor, de o cercetare amănunțită a eu-lui. Și a făcut aceasta din iubire, din delicatețe, din meticulozitate, din respectul pentru tot ce o înconjoară. Adesea m-am regăsit în poeziile ei și am iubit alături de ea „pescărușii de praf care se hârjonesc în umbra pașilor” (Întâlnire la Ovidiu, p. 12); „copacii care dansează un vals amăgitor” (Toamnă în amurg, p. 37); „lumina care s-a repezit și m-a întors în fire” (Realitate, p. 109); „dimineața revenirii
MARIANA CAZIMIROVICI, RECENZIE DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372872_a_374201]
-
mâine/ Te-ntâlnește pe tine// Nu lăsa pe nimeni/ Să ți-o întunece”. Poetul își refabrică imaginea din real în metaforic, ajungând la introspecția dorită: „Când sunt singur/ Ca malul mării noaptea// Scrisorile de iubire/ Se plimbă pe masă/ Precum pescărușii// Când sunt singur -/ Bust al orașului în întuneric// Calea dezgolită/ Se înfundă în tăcere/ În camera mea singurătatea/ Hoinărește ca un mormânt deschis/ Care așteaptă mortul său” (Când sunt singur). Cinetica existențialului propriu în simbioză cu ambientul, trece dincolo de elementar
DANIEL MARIAN DESPRE MUHARREM KURTI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372925_a_374254]
-
LA MARE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului VISCOL LA MARE Doar vântul tăios în rafale Mai vâjâie-n crengile goale, În trombe se-nvârte ninsoarea Și huruie, huruie marea. Răzleți pescăruși se avântă Și fulgii în aer frământă, Copiii privesc de la geamuri Cum saltă căluții în hamuri. Salcâmii îmbracă dantele Lucrate din firave stele, Iar casele sunt mai frumoase Gătite-n sumanele groase. Departe, în zarea cețoasă, Apare pe marea sticloasă
VISCOL LA MARE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371063_a_372392]
-
Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu pluteam pe mare. Din când în când, introduceam șapca de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea mă înfioara. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul meu, le era foame. Erau prietenii pescarilor. Cel mai curajos se așeza pe copastia bărcii și privea țintă peștele din cârlig: I-l aruncam. Atunci, începea cursa contra cronometru: alți pescăruși îl aleargau pe norocos, pentru
OPINIA UNUI MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371177_a_372506]
-
umeri, iar răcoarea mă înfioara. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul meu, le era foame. Erau prietenii pescarilor. Cel mai curajos se așeza pe copastia bărcii și privea țintă peștele din cârlig: I-l aruncam. Atunci, începea cursa contra cronometru: alți pescăruși îl aleargau pe norocos, pentru a-i fura bucata de pește. Dacă vroiai să-i aduni în jurul tău, era destul să strigi “Vasilică!” “Costică!, să ridici mâna deasupra capului și din senin, apăreau imediat, lângă barcă, stoluri de pescăruși și
OPINIA UNUI MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371177_a_372506]
-
alți pescăruși îl aleargau pe norocos, pentru a-i fura bucata de pește. Dacă vroiai să-i aduni în jurul tău, era destul să strigi “Vasilică!” “Costică!, să ridici mâna deasupra capului și din senin, apăreau imediat, lângă barcă, stoluri de pescăruși și albatroși. Asta se întâmpla dimineața, când priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încă odată. În urechi îmi răsunau acordurile lui “O sole mio
OPINIA UNUI MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371177_a_372506]
-
Castel în ceață. Balcic” . Doar albastrul din tablouri - culoarea cea mai adâncă, transparentă și pătrunzătoare, despovărează formele iar o pictură scufundată în albastru, ca într-o noapte albastră ( vezi ”Castelul noaptea”) creează mișcări și sunete, evaporând formele, zburând ca un pescăruș pe drumul infinitului, transformând totul în imaginarul pictorului-poet. Când totul trece în vis devine un spațiu al azurului (ca în ”Marină 1” ) natura ”tronând precum Zeus cu picioarele pe azur”, adică în imaginarul pictorului pe cealaltă parte a bolții cerești
ELISABETA IOSIF LUCIAN BADEA ”MARINE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344771_a_346100]
-
vine, după cum singură recunoaște, dintr-un ținut exotic pentru mulți dintre noi ceilalți, ținutul Brăilei misterioase care l-a născut și pe Panait Istrate, și pe contemporanul nostru om de cultură, medicul de excepție Virgil Răzeșu și pe alții. Tabloul "Pescărușul" atrage prin delicatețea unei balerine, inspirat surprinsă în chiar momentul generic, în poziția care sugerează pasărea-simbol al apelor. Un con de lumină focalizează și amplifică acest simbol. Mergând cu gândul mai departe, te poți întreba dacă balerina, supusă acelorași canoane
EXPOZIŢIE DE PICTURĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344772_a_346101]
-
O mulțime de mamifere marine (delfinii boț de sticlă și mai multe specii de balene) trăiesc de-a lungul coastelor Floridei. Reptile unice (aligatori, crocodili americani, șerpi și broaște țestoase) trăiesc în Florida alături de păsări rare, viu colorate, pelicani, egrete, pescăruși și vulturi. Mamifere terestre unice în lume: ursul negru de Florida, cerbul cheie, bobcatul, pantera de Florida, trăiesc în peninsula, care este și loc de hibernare pentru foarte multe specii de păsări migratoare, dar și singurul loc în care balenele
LOCURI PE CARE MERITA SA LE VEZI ODATA IN VIATA de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 9 din 09 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344884_a_346213]
-
pași numărați de gânduri,/inima remodelează./culori aruncă din ele,/nuanțele palide./tablou terminat/în mișcarea tâmplei spre pumn./ râd iar/și lacrima dezamăgirii crește. stânca îmi închide imaginea/trup amorțit, gând zvelt./ am părăsit anotimpurile/unul câte unul.../alb,/pescărușul și copilul din mine,/ schimbă sferele de plumb,/cu miezul curat al iubirii./ viața îmi mulțumește că exist./ eu nu (Stare 18) Poemul se încheie într-o notă specific romantică, cu o negare evidentă a bucuriilor mărunte de a fi
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > NOAPTEA GÂNDURILOR MELE... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 1198 din 12 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului S-a așezat pe altarul gândurilor mele înserarea, din larg, chemări de valuri înspumate îmi trimite marea, pescăruși cu aripi pudrate de întinderea albastră bat cu ciocul la a nopții mereu închisă ferestră... Herghelii de vise chemate de o stranie lumină pornesc în magicul lor zbor într-o liniște deplină, iar praful stelelor adormite înainte de vreme stă pe
NOAPTEA GÂNDURILOR MELE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347806_a_349135]
-
de scoici și alge, sticle, pungi de plastic și multe alte gunoaie, aduse de valuri la peste trei-patru metri de la apă. Cineva trebuie să facă mâine curățenie, altfel aceste alge vor degaja un miros insuportabil când vor intra în putrefacție. Pescărușii au pus stăpânire peste plaja plină de tot felul de resturi. Căutau micii crabi pe care îi luau în cioc și îi înghițeau cu totul, sau alte resturi comestibile pentru ei. „Păcat că nu am o camera de filmat sau
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
care bate inima muzicii folclorice izvorâte din dragostele zilelor bune și rele ale ei. Comorile acestea de cântece populare mângâie părul blond al grâului din câmpiile cu dropii. În ele burează aburii Dunării, vuiește marea, plesnesc peștii și lotcile, iar pescărușii și egretele rostogolesc pale și umbre, lebedele și nuferii înfloresc fluviul, pe când oglinda de sus scânteiază peste țara frumoasă, cu Dunăre, Mare, Șes și Carpați...! Folclorul Dobrogei are depuse în el cântecele Tulcei, între care cele ale Georgetei Nechifor sunt
GEORGETA NICHIFOR CÂNTECE ÎNCUNUNABILE ÎN ŞI DIN SPIRITUALITATEA DOBROGEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347902_a_349231]
-
propui să facem? - Avem barca pregătită în portul turistic din Mangalia să vedem unde vrei să mergem. Poate până la Constanța sau unde dorești. - Mi-ar plăcea să mă plimb pe mare dacă-i liniștită. Știi ce-ți propun? - Ce propui pescărușul meu drag, o alintă el sărutând-o pe vârful nasului. Mai mult o trata ca pe o copilă decât ca pe o iubită, chiar dacă doar cu ceva timp în urmă făcuseră dragoste. - Să mergem mâine la pescuit dacă este marea
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347818_a_349147]
-
și a fost atât de frumos. Eram amândoi așezați pe o bancă pe faleză era miercuri iar faleză era pustie pentruca de obicei duminică și în zilele de sărbătoare venea lume mai multă. Dunărea curgea lin, vapoarele treceau prin fața noastră, pescărușii zburau în cercuri și apoi se coborau pe mal, iar în depărtare se auzea sirenă unei fabrici, în spatele falezei pe bulevardul Isaccea se auzea zumzăitul mașinilor. Am privit fața lui Sorin ce era tristă exprimând o decepție adâncă părea prăbușit
DIMINEATA INSORITA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347989_a_349318]
-
întreg echilibrul? Îl ura pentru asta, dar imediat și-l dorea lângă ea, s-o strângă în brațe, s-o sărute, să-i spună că o iubește și că fără ea luna nu va mai apărea pe bolta înstelată. Că pescărușii vor părăsi nesfârșita mare, refugiindu-se cine știe pe unde. Ana adormi, suspinând în somn ca un copil ce visează ceva ce nimeni nu poate ști. Era parcă pe mare, într-o barcă cu pânze care se legăna din cauza valurilor
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
parcă pe mare, într-o barcă cu pânze care se legăna din cauza valurilor din ce în ce mai mari. Se repezea cu prova în talazuri, ca apoi să se ridice pe culmile lor, parcă plutea deasupra lumii. Nu se mai vedea uscatul. Doar țipetele pescărușilor o mai însoțeau. Barca nu mai avea nici cârmaci. Unde a dispărut și acesta? De ce au lăsat-o singură? Ce va face acum părăsită de toți în imensitatea marii învolburate? Cine o va mai salva dacă se răstoarnă barca? Aceasta
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
carmine Îmi inunzi artere-n nesfârșit izvor. Rătăcești prin suflet ca o primăvară, Răscolești simțiri, cad și mă adun, Alteori mă tulburi, griji mă-mpresoară C-ai putea să pleci far' să te-ncunun. Te iubesc cum luna își iubește cerul, Pescărușii - marea, eminescian, De nu te-aș avea, eu, bijutierul, Ți-aș ciopli din mine, chip în filigran. Te iubesc în vise, pline sunt de tine, Îmi brăzdează somnul, noapte după noapte, Îți rescriu destinu-n litere aldine Până mă trezesc învelit
TE IUBESC, FEMEIE! de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347450_a_348779]
-
mângâiat cu palma albastrele ei valuri; nu am simțit când valul în brațe m-a cuprins, nu am simțit amurgul cu șuier de balaur. eram doar eu și marea, cândva doi era trei, eu, ruga mea, și zborul înalt de pescăruș pustie era plaja, fierbinți stropii prea grei, ce-i arunca adâncul plângând în ochii mei. și când a despărțire o rază-ncet pierea, și roșu era cerul, bronzată glezna mea, cu buzele încinse de dor și așteptare, am sărutat lin
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347482_a_348811]
-
își aprinde felinarele înainte de sfârșitul anului. gândurile pocnesc în artificii mentale. sufletul cere pace iar spiritul devine o ciupercă imensă deasupra unui teatru în care se joacă nefiresc aria iubirii. între doi stâlpi de foc, fluturele își îndreaptă aripile. un pescăruș frânt de oboseală așteaptă să redevină pasăre. regăsește bucuria regăsirii apoi plutește în arcuiri nefirești deasupra pădurilor sărace. copacii își uită locurile și pornesc hotărâți spre ferăstrăul banalului. un vârf de aripă îi cade pescărușului în lumină. declară pace cu
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE TREI ŞI POATE PATRU) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348776_a_350105]
-
fluturele își îndreaptă aripile. un pescăruș frânt de oboseală așteaptă să redevină pasăre. regăsește bucuria regăsirii apoi plutește în arcuiri nefirești deasupra pădurilor sărace. copacii își uită locurile și pornesc hotărâți spre ferăstrăul banalului. un vârf de aripă îi cade pescărușului în lumină. declară pace cu forma lui reală. continuă călătoria deasupra oceanului de vise. lumea în care trăiesc are glas de clopot spart. are un aspect de grafic neterminat în care s-a înfipt țărușul minciunii. fericirea e ascunsă sub
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE TREI ŞI POATE PATRU) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348776_a_350105]
-
cu haosul unei logici numai de el știute. ------------------------------------------- melc, melc, codobelc... ------------------------------------------- Călătoria melcului (poate 4) infinitul începe din redeschiderea unei răni și mai ales din prima Privire de după revenire. de o parte și de alta a labirintului cauzelor nașterii durerii, pescărușul culege firimiturile de pâine. corbii adună pietrele lucitoare iar eu, tu, noi, adunăm pietrele din cuarț roz. am avut o baghetă micuță din cuarț roz. acum trei ani a crăpat exact la mijloc.era în dulap, într-o cutie acoperită
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE TREI ŞI POATE PATRU) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348776_a_350105]
-
fulgilor de nea coborâți din cer pe aripi de înger. Covorul de nea se așterne uniform, pe case, pe străzi, pe copaci, pe plaja mării și pe digul din portul Tomis. Peisajul iernii este divin. În vârfuri de catarg poposesc pescărușii căutând compania marinarilor cărora le aduc vești de la iubite. Marinarii sunt albatroși ce poartă dorul patriei pe oceanele lumii. Se pare că suntem la începuturi... Pășesc pe covorul neatins al iernii de la cumpăna dintre ani. Totul este virgin. Zăpada scânteietoare
2013 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348789_a_350118]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > POEME HAIKU DEDICATE LUI EMINESCU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 746 din 15 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului pescăruș depunând o pană la statuia Poetului * mare bântuită de doruri: - La steaua care-a răsărit * sirenă pe valuri căutând umbra Poetului * luna pe mare pescar lopătând mai am un singur dor * după o zi de coasă doi îndrăgostiți sara pe
POEME HAIKU DEDICATE LUI EMINESCU de ION UNTARU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348854_a_350183]
-
sărată și dintr-o dată, timpul pare că se dilată și încremenește așa, cu soarele în crucea cerului, cu lumina ce se cerne fără de sfârșit, difuzând în apă, în auriul nisipului, peste piele, în piele... Cu capul pe spate, privește zborul pescărușului ce trece pe deasupra cu un țipăt cât tot înaltul cerului și simte, știe că lumina și apa și nisipul, ea și clipa... sunt una. De atunci, timpul a tot făcut, trecând, cărări bătătorite. Și surâzătoarele clipe și-au tot schimbat
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]