1,307 matches
-
în care analiza aspectuală e bună este explicația că, atunci când un verb inergativ e folosit cu un grup prepozițional direcțional (run to the park 'a alerga până la parc'), acesta manifestă proprietăți evidente de verb inacuzativ. Chierchia (2004: 59) nu împărtășește pesimismul lui Reinhart în privința relevanței aspectului pentru inacuzativitate, subliniind că inacuzativele sunt telice și foarte rar statice. Verbele atelice care au proprietăți inacuzative sunt de tip special: incoative (cool 'a (se) răci') − repetarea unor evenimente telice − și verbe de mișcare (roll
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
însuși Eminescu este un filosof, dacă nu chiar Filosoful și, precum se întâmplă în cazul unei personalități de prim ordin, el îi "influențează" invers, remodelează modelele (ontologice) propuse de ei, eminescianizându-i spectaculos. Mai poate fi vorba, prin urmare, de un pesimism și optimism, la el, de naționalism și conservatorism sau chiar reacționarism precum pretind noii detractori ai poetului? Bineînțeles că nu, vechile clișee eminescologice spărgându-se ca sticla sintetică atinsă în punctul ei vulnerabil. E și adevărul energic pe care-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
chestiuni grave precum aceea a vinei poetului, exacerbată de unii cu subtilitate insidioasă, de a-și fi iubit poporul mai mult decât pe alogeni. În orizontul deformat, intră și ideea că Eminescu și concepția sa despre lume se reduc la pesimismul devastator, de sorginte schopenhaueriană. Totuși, după o lectură realmente interesantă, în ciuda greutăților de inteligibilitate a unui text plin de termeni filosofici fundamentali, se naște întrebarea aproape dureroasă, cum a fost posibil ca oameni deosebit de inteligenți, cum au fost cercetătorii lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cunoscut, "folosit" și chiar originalitatea subțire provine dintr-o substanță poetică reciclată, care produce un copleșitor sentiment de "déja vu". Și totuși, Bacovia rămâne unul dintre poeții noștri fundamentali. Dacă poezia sa reprezintă evoluția spre "decadență" (fără nimic peiorativ) a "pesimismului" eminescian, atunci, la fel ca poezia eminesciană, opera lui Bacovia este intraductibilă. În Complexul bacovian, Theodor Codreanu ne oferă nu numai un Bacovia de gradul II, pentru că epuizează descrierea biografică a întregii exegeze dedicate "poetului Plumbului", ci și o vastă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de stabilit de ce este Bacovia unic și ce importanță are această unicitate pentru soarta literaturii moderne. (...) Tragismul condiției umane atinge cota unui zero absolut. Pentru cadrele cercetării de față, enigma bacovianismului trebuie căutată chiar în sintagma acelui zero absolut al pesimismului bacovian, aparent." Enigma bacovianismului... ideea suscită reacții contradictorii din partea lectorului poeziei bacoviene, prozei lui, și familiarizat cu receptarea critică a lui Bacovia: dacă poetul "Plumbului" este ușor descifrabil, nu există enigma; dacă lucrurile nu stau așa, pretenția descifrării enigmei este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
își încheie propriul circuit și lasă poezia fără obiect, iar pe poeți, cu mâinile goale, adică proprietari numai pe semnele de punctuație". Nimic nu s-ar întrevedea mai departe, poezia deja a murit fără tragicul și grotescul "trăiască poezia!". În pesimismul său absolut, Bacovia nu intuiește nici un alt început, decât, probabil, hoardele infinite de vorbe "goale, goale, goale". Or, ceea ce se întâmplă, criza contemporană vulgară, a invaziei visceralității, a pornografiei, demonstrând "moartea cea mai puțin demnă a poeziei". Este un scenariu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din adolescență, când umbla cu lampa lui Diogene, consumându-și nopțile întru cetire la lumina afumată a lămpilor de la țară. Dacă ar fi să circumscriem esența gândirii din această carte, nu l-am apropia nici de fragmentele presocraticilor, nici de pesimismul Ecleziastului, nici de rigoarea scepticilor, nici de savoarea savantă a lui Teofil Simensky (Un dicționar al înțelepciunii), nici de spaima pascaliană (Cugetările lui Blaise Pascal), nici de La Rochefoucauld, nici de Vauvenargues. Sub acest aspect, este un eclectic modern, paradoxal, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Pe calea unui răspuns, ar fi interesant de cercetat de cine s-a despărțit deja Lamparia, dacă a murit. O sete infinită de cuprindere intelectuală a culturii universale, ca la înaintași de calibrul Eminescu, Hasdeu, Eliade, nu lecuiește, desigur, de pesimism. Doar că trebuie să înțelegem bine ce este cu acesta: ""Pesimismul" geniului e optimism...", afirmă Lamparia, după ce ne-a mai spus că geniul e omul normal prin excelență. Pe tărâmul realizărilor toate sunt substanțiale degradări, inclusiv cărțile care țâșnesc ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
s-a despărțit deja Lamparia, dacă a murit. O sete infinită de cuprindere intelectuală a culturii universale, ca la înaintași de calibrul Eminescu, Hasdeu, Eliade, nu lecuiește, desigur, de pesimism. Doar că trebuie să înțelegem bine ce este cu acesta: ""Pesimismul" geniului e optimism...", afirmă Lamparia, după ce ne-a mai spus că geniul e omul normal prin excelență. Pe tărâmul realizărilor toate sunt substanțiale degradări, inclusiv cărțile care țâșnesc ca o lavă. Înseamnă că numai "ce e searbăd și efemer durează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
populație de aproximativ 350.000 de locuitori". "...reîntregirea Basarabiei cu patria mamă era văzută de Eminescu înscrisă în "sâmburele românismului", în ceea ce poetul numea arheu. Nimeni nu s-a exprimat mai optimist în privința viitorului Basarabiei decât acest geniu acuzat de "pesimism". Românii n-au reușit să facă nimic în tot acest timp. Doar umilințe și deznădejde. Critică națiune. Se dezmembrează pe zi ce trece. Nu cunoaște evoluție, doar nostalgii, pentru stări poetice, cuvinte frumoase, spuse de Eminescu într-o epocă, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
venit libertatea zice poetul dacă frații nu se cunosc între ei. Deplânge faptul că apele Prutului nu mai au limpezimea ochilor lui Dumnezeu, pentru ca în oglinda lor să se poată privi și să se recunoască frații. Cum el nu are "pesimismul" lui Bacovia, cel la care apele-oglinzi nu se limpezesc niciodată, are optimismul recunoașterii fraterne" (op. cit., p. 209). În doar câteva linii ordonatoare în acest capitol criticul român ne convinge că avem a face cu trei etape în ceea ce privește ascensiunea tribunului, luptătorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
volubilitatea superficială a regățenilor, în contrast izbitor cu sensibilitatea gravă, bolovănoasă a ardelenilor. Și dacă L. Blaga vorbea de tipul Grama (vezi Saeculum, nr. 3/1943), detractorii din primul val se luptă cu lirismul bolnăvicios, blamând de pe baricadele "direcției sănătoase" pesimismul și ireligiozitatea, în scopul nobil al regenerării literaturii române. Fiindcă "un popor civilizat ne încredința Aron Densusianu va fi totdeauna numai ce-l vor face scriitorii săi". Deplângând "jugul" aventurierului Eminescu, Grama are încredere în viitor și așteaptă liniștit ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a construi o cultură monumentală, după fereastra de oportunitate deschisă de retragerea aureliană și închisă de năvălirile barbare, a fost anulată "prin unul din acele fulgere năprasnic-absurde care bântuie istoria omenirii", anume expansiunea imperiului otoman (p. 234). Cotropit de un pesimism defetist, Blaga este răvășit de conștiința ratării ireversibile a "istoriei". După ratarea momentului Ștefan cel Mare - a doua șansă istorică a românismului de a intra pe "drumul unui cosmos românesc" - "un al doilea prilej atât de prielnic pentru desfășurarea pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o echipă de „manageri“ euforici. E totuși straniu că entuziasmul excesiv, scuzabil prin juvenilitate și bună-credință, n-a reușit să mă contamineze, dar că oboseala mea cronică a fost mai curând vindecată de reprezentanții taberei opuse: aceea a nevroticilor, a pesimismului neptunian, a leha mitei. Entuziaștii au, măcar, în priviri, o anumită lucire de candoare. Vor ceva, sunt gata de atac, aspiră la o rezolvare. Victimele lehamitei plimbă peste lume o privire obturată de cataractă. Nu se poate trăi pe bază
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Temps Modernes -, publicat în deschiderea prezentului volum. În acest text, Claude Lévi-Strauss scrie despre un ritual recent în Occident : . Prudent, el adaugă imediat că . În aceste cronici, care poartă pecetea ultimilor ani ai secolului XX, regăsim luciditatea marelui antropolog și pesimismul său tonic. Tradusă în circa treizeci de limbi, opera lui marchează de acum începutul secolului XXI. Maurice Olender Supliciul lui Moș Crăciun 1952 Sărbătorile Crăciunului din 1951 au fost marcate în Franța de o polemică la care presa și opinia
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
circuit local. Mai mult, acea apă e reținută pe loc În așteptarea ciclului următor. Să dau un exemplu? Doar pădurea ecuatorială, unul dintre puținele locuri de pe planetă unde securea n’a dovedit-o; Încă, spun eu cu o umbră de pesimism În glas. Acolo plouă zilnic, la amiază... iar vietățile știu asta, și nici măcar o gâză nu se Îneacă... Pădure nu mai e. Sau e atâta, prea puțină, cât am binevoit să mai iertăm. Și astfel, sursa ploii e doar hazardul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
testată intercultural de către R. McCrae și P. Costa (1987, 1996) în cadrul așa-numitului model Big Five, iar diferitele trăsături valorificate în cercetările anterioare au fost reduse la cinci dimensiuni majore ale personalității: extraversiune (sociabil/nesociabil, deschidere/ închidere spre experiență, optimism/ pesimism), agreabilitate (amabilitate, generozitate, înțelegere), conștiiciozitate (responsabil/iresponsabil, ordonat/dezordonat, cu scrupule/fără scrupule), stabilitate emoțională sau neuroticism (tensionat/relaxat, încordat/destins, calm/anxios), cultură sau deschiderea spre experiențe (sensibil/insensibil, reflexiv/nonreflexiv, educat/noneducat). Resursele operaționale furnizate de acest model
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
pentru Irlanda. Yeats, Joyce, Beckett au contribuit enorm la dezvoltarea culturii europene moderne, în schimb influență ultimilor doi în Irlanda a fost modestă, iar Yeats a fost receptat drept un romantic în mediul cultural irlandez. James Joyce era sigur, în pesimismul sau anti-irlandez, ca "celții nu au contribuit cu nimic altceva la cultura europeană decît poate cu vinul". Chiar și opera lui vine să-l contrazică, dar această numai în cazul în care el poate fi considerat irlandez, si nu un
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
cu psihologia, logica, etica și estetica, în legătură cu care pune în discuție conceptele transversale logico-lingvistice de „noțiune, judecată, proces, (raționament), inductiv, deductiv, analiză, sinteză, clasificare, definiție” (Fl. Ilioasa, 1939: 16), psihologico-literare de intuiție, apercepție, imaginație, memorie; estetico literare de altruism, optimism, pesimism etc., întregul capitol fiind de fapt o prezentare a principalelor concepte cu care ar trebui să opereze profesorii și pe care ar trebui să le urmărească în formarea atitudinilor elevilor. În ceea ce privește abordarea acestei chestiuni la Paul I. Papadopol și Fl
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
o bună contextualizare. Doar că excesul de raționalitate s-ar putea să rateze ceva din această trăire. * Eșecul politicii de a deveni știință este marcat de finalul tragic al experimentelor secolului XX. * Postmodernismul este expresia unei "dispoziții afective sociale", anume pesimismul, așa cum modernitatea este dominată de un optimism social ce ia chipul progresului. Nu doresc negarea rațiunii, ci așezarea ei pe alte fundamente, care să facă vizibile și zonele mari de iraționalitate (cel puțin aparentă) manifeste în existența noastră. Sunt animat
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
p. 179 2 op.cit., p. 181 35 Lucrurile fiind limpezite din unghiul înțelesurilor, Vladimir Streinu socotește că simbolica floare-albastră a romanticilor exprimă la Eminescu „cea dintâi tentație a vieții, pe care e adevărat că o reduce, cu versul ultim, la pesimismul poeziilor lui de debutant, dar nu fără o diferență de timbru muzical și fără a o relua în opera întreagă sub forma spectaculoasei oscilații eminesciene între ideea de moarte și viață care îi conține toate valorile proprii.”1 Iată de ce
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pătrund și se extind treptat. Este necesar ca imediat ce identificăm apariția unei astfel de stări, să luăm măsurile corespunzătoare pentru ca ea să dispară. EXERCIȚIU: În momentul când percepem că sfera noastră emoțională, este invadată de stări de supărare, de mâhnire, pesimism și în plan mental sunt identificate gânduri negative, ne relaxăm gradat tot corpul, închidem ochii și vizualizăm cum toate stările negative de tristețe, gândurile perturbatoare, energiile negative ce ne invadează mintea și inima, devin lichide, asemeni picăturilor de apă murdară
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
Rusiei față de o asemenea candidatură fusese intuită și menționată de Ed. Targioni 236. În atmosfera pe care o descoperim din raportul diplomatic amintit, existența unui memoriu, cu autor anonim, intitulat Mémoire d'un Moldo-Valaque, datat 15 noiembrie 1855, surprinde prin pesimismul pe care îl degaja. Deși exprima încă odată faptul că Unirea Principatelor Române sub un principe străin corespundea voinței românilor, politograful amintit își exprima convingerea asupra dificultăților ce urmau să apară din cauza opoziției marilor puteri, temătoare că s-ar putea
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
o promisiune eshatologică, ci într-o cultură profund desacralizată. „Din toate aceste mituri consumate, din toate aceste imagini privite sau împărtășite, omului modern nu-i mai rămâne la final decât un gust amar de cenușă”, scrie M. Meslin, cu un pesimism lucid și asumat (Meslin, 1973 : 250). Din această cauză, înclin să cred că pelerinajul în sine nu este niciodată „condamnat” explicit, cu toate că multe dintre componentele sale (inclusiv cele rituale) sunt exploatate comercial de către mass-media românească. Forța Adevărului din spatele gestului pelerin
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Poe, Wieland, Tieck sau Jean Paul. Descrierile fabuloase din Călin, la fel cu cele din Nunta Zamfirei a lui George Coșbuc, clădite pe succesiuni de imagini în care spațiul și timpul nu mai au hotare, ne conduc la Nirvana, dincolo de pesimismul lui Shopenhauer, dicolo de interpretările lui Freud, în Lumină: Pe-un pat de flori frumoase, proaspete și ude încă/ Doarme fata cea vestită și-n suflarea ei adâncă/ Ea zâmbind își mișcă dulce a ei buze mici, subțiri/ Înecată de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]