1,003 matches
-
pământ. Vorbește despre îmbătrânire ca și cum ar flecări: Frați, surate, v-ați obișnuit cu fața cum vi se vede-n oglindă? O puteți accepta, o puteți recunoaște? Nu vă mâniați, răspundeți-mi deschis, iertați brutalitatea întrebării. Eu nu izbutesc de câte ori scot petecul de oglindă din geantă, ori mă uit pe furiș la mine în vitrine, chipul reflectat e întodeauna un șoc. It Must (Trebuie) e o conversație despre pierderea tinereții și păstrarea simțului umorului. Un alt poem, Divination by Hair (Ghicitul în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
închis și n-am vorbe destule, nici destul de bune sună telefonul... nu erai tu... nu mai termin fraza asta dacă o țin tot așa, nu ești aici, nu ești cu mine, nici eu cu tine. Aș vrea să știu decupa petecul acela de bandă ca să-l am mereu dar cum e să fie mereu n-am ști de fapt nici tu, nici eu. Scrii cu firescul simplității. Mulți poeți de azi fug de viață și preferă jocul vorbelor pe pagină. MK
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ingineresc, deci nici vorbă de sistematizare, pentru simplul motiv că, în vechime, oamenii își întemeiau și durau așezările cum și unde îi convenea fiecăruia, multe din locuințe fiind înfiripate, inițial, pe terenuri împădurite, recurgându-se la defrișarea prealabilă a unui petec de pădure și amenajarea spațiului necesar alcătuirilor gospodărești. Aspectul neregularității dispunerii așezărilor, implicit al căilor de comunicație, se poate observa și astăzi în satele cu mare vechime, cazul satului Poiana fiind, poate, cel mai elocvent din acest punct de vedere
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]