1,274 matches
-
am găsit copilașul, pe fiul meu, doar al meu. OK, Îmi pare rău că te-am Întrebat. Nu plânge, mami! Nu vreau să fii nefericită! Rotația restaurantului Încetase. Johan a Întors capul spre fereastră și n-a găsit nimic schimbat. Peticele de lumină erau nemișcate. A privit conturul dealurilor din depărtare, urcușul și coborâșul povârnișurilor, și i-a trecut prin minte că, dacă s-ar concentra stăruitor asupra lor, le-ar vedea ondulându-se, ca dragonii luminoși purtați de copiii chinezi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se dezumflau, dar nu mai trăgea aer În piept. S-ar putea să-mi dau sufletul. Să mor de unul singur În marea asta de piele și de sudoare. A Întors capul spre Din, Însă i-a Întrezărit doar un petic de obraz, pentru că se strecurase cineva Între ei. Degetele lui Din Îi strângeau În continuare Încheietura mâinii, dar el n-o mai vedea, brațul Îi era Întins și tras departe de corp. Sunt pe moarte, și-a zis. Însă nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zic, e un coleg de birou. Lucrează la ambasadă. Mi-e destul. Nu cred că-i nevoie să aflu mai mult. La plecare, Bill i-a pus ușor o mână pe talie. Era foarte cald și nu se vedea nici un petic de umbră. Le-a fost din ce În ce mai greu să se strecoare prin mulțime când au ajuns În preajma Palatului. Unii treceau prin mijlocul străzilor, grupuri mari de tineri umblau de colo-colo și se strecurau printre ceilalți ținându-se de umeri, de parcă plecau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe când la câțiva pași era o femeie. N-avea Însă de ales. S-a urcat pe ponton, Întrebându-se dacă nu avea să se prăbușească odată cu el, și s-a așezat cu fața la apă. Insulițe de spumă pluteau În jur purtând petice de scursuri cafenii. Dedesubt, niște gângănii urcau și fojgăiau pe malul noroios ori Își muiau piciorușele În apă. În despărțitura de lângă el fuma cineva, prin găurile scândurii a văzut un bărbat așezat pe vine. Mirosul dulceag de cuișoare al țigării
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tăblia era ușa unei șandramale pierdute În umbra caselor din jur. S-a auzit fâlfâitul aripioarelor unor lăstuni care-și făcuseră cuib acolo. Deran jați din culcușul lor pașnic, au dispărut din beznă prin spărturile din tavan. Se vedeau ceva petice de lumină pe pardoseala de pă mânt bătă torit, dar Adam a avut nevoie de câteva clipe ca să zărească ce se găsea acolo, cherestea umedă, care Începuse să putre zească, anvelope uzate, Îngrămădite În fundul acelei magazii lungi și Înguste, și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o să fie amu zant! Fii atentă să n o iei razna, doar știi cum sunt parizienii! Mâna i-a zvâcnit de parcă bastonașul ar fi fost un bici sau o cravașă. Studenții au Început să chicotească. Copacii țeseau un peisaj de petice aurii și arămii. Frunzele Începuseră să se scuture. În căderea lor Înceată se legănau, asemenea primilor fulgi dinaintea marilor zăpezi, de parcă n aveau să se mai aștearnă niciodată. Margaret s a Întors acasă și i-a spus și tatălui ei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
plin de compuneri care, în ciuda supărătoarelor greșeli de ortografie, au fost notate cu „bine“ sau „foarte bine“. Nimic nu atestă începuturile mele. Sau poate că ar trebui să mă conving pe mine însumi: ce bine că nu a rămas nici un petic de hârtie? Cât de penibil ar fi dacă printre efluviile poetice ale băiețelului aflat la pubertate s-ar găsi rime care, purtând data de 20 aprilie și influențate de stilul imnic-expresiv al barzilor Tineretului Hitlerist, Menzael, Baumann, von Schirach, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unul și același lucru. Refugiații blochează străzile și nu se mai gândesc la nimic. Löns și Heidegger se înșeală în multe privințe. În Bunzlau, cinci soldați și doi ofițeri atârnau în șapte copaci. Azi dimineață am deschis focul asupra unui petic de pădure. Timp de două zile nu am putut să scriu nimic fiindcă am avut contact cu inamicul. Sunt mulți care au pierit. După război am să scriu o carte...“ Eu, însă, cel căruia în septembrie ‘44 sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cai pline de refugiați, perechea îmbrăcată, ce-i drept, în același gri de campanie, dar atât de inegală, poate să se folosească de ambuteiaj și să-și procure, la un punct de adunare improvizat pe o parte vizibilă a străzii, peticul de hârtie ștampilat, ordinele de marș care le asigură supraviețuirea. Masa și scăunelul stau în aer liber. Un plutonier major obosit de război șade pe scăunel, nu pune întrebări, semnează repede, ștampilează. Eu repet ca papagalul ce-mi spusese caporalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în prețul moșiei. Pământul acela fusese sigură că va fi al băiatului ei! Așa s-ar fi cuvenit. în afară de asta, el, moșierul Hallipa, om în puterea vârstei, cum se dezbrăca de munca și avutul lui? Să nu mai ai un petic de pământ al tău?. Cine mai era, ce mai reprezintă acum, când lepădase pământul acela, care făcea toată situația și toată noblețea lui. Era mai mult decât putea pricepe si îngădui. Se despărțiseră asupra unui cuvânt de ruptură. Ea singură
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pingele peste pingele și plachiuri oțelite pentru a le spori grosimea și durata de folosire... Dar ce știu ei?... că doar la gurgui nu poți aplica plachiuri și nici la berneveci bazoane... Cu grijă 'coane că ți s-o rupt peticul din fund și, când te apleci, ni se cam vede buca... observa un lucrător de-alături. Cu atât mai bine, că poți să o pupi cam fără opreliști, dacă vrei!... a semănat bună dispoziție printre defrișorii din preajmă răspunsul mazilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sale, de parcă acesta ar fi vrut să izbucnească cu toate flăcările în afară. Ajunse pe tăpșanul unde pășteau caii, măgarii și catârii. Le auzea din când în când nechezatul și săriturile în copci, semn că erau mereu în căutarea unor petice cu iarbă mai grasă. Mâhnirea înfiptă în sufletul lui de oamenii legii, că un copil din șatra sa ar aparține unei familii de români, revenea la suprafață cu incandescența unui fier înroșit aflat pe ilău. * La acest ceas târziu de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu-și mai aparține. Că e doar un bun colectiv, că toți ceilalți au dreptul să smulgă o bucățică din el. Fie că bucățica aia e o poză dintr-un tabloid, o pagină dintr-o revistă de cinema sau un petic de hârtie pe care el și-a sem nat numele. Așa se fac banii în meseria asta. Iar el nu are de gând să se autoexcludă chiar acum. Tocmai acum. Acum e momentul. Momentul lui. Momentul în care deja a
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
oameni... extratereștri, clone. Evelin: O să vină armata probabil să rețină extratereștrii și clonele, presa, televiziunea și mulți, mulți oameni curioși. Profesorul: Evelin, am glumit; te vom apăra cu tăcerea noastră și cu sfatul ca tu să nu-ți dai în petic, cum spunem noi, să înțeleagă auditoriul că ești un extraterestru veritabil! Evelin: Promit că mă voi abține de la gafe, cum le spuneți voi. Aurora: și acum, după o zi grea, vă propun căteva ore de odihnă și apoi Evelin, cu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
umbrele de ploaie, fără umbrele iubitelor sub acoperământul stărilor de mucava. Încerc să pătrund molcom în involuția spre copilărie, adesea mă învingi în discuții mă prefac un timp că opun rezistență. Dar știi... un timp indestructibil se zbate amarnic iar peticul acela de cer hărăzit numai mie se extinde, jocul minții se ascute sub molatece unde sau aleargă în vrie. Îl opresc... o iarnă mutilată dezvăluie în pictograme mentale, mărunte de Kirk sau Cabanel ce nu mai vor să învie în
Depresie nocturn? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83722_a_85047]
-
stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea fierbinți ca să le atingi cu mâna goală, fără o bucată de stofă, un petic de catifea din vreo fustă sau din vreo jiletcă de brocart. Celelate piersici, cele „putrede”, înnegrite și reci, smălțuite cu praf și domnișoarapate în firele albe ale pânzelor de păianjen. Frunzele de sticlă și cristal sunt albe și argintii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întâmplat cu străinul? Endō clătină puternic din cap. Probabil îl durea, bandajat cum era. Și-a amintit că, la câtva timp după ce a început să-și recapete cunoștința, a simțit ceața umedă pe obraji și a deschis încet ochii. Un petic de cer era senin și a văzut zburând într-acolo o egretă singuratică, bătând din aripile ei albe ca zăpada. Dar a văzut-o nedeslușit. Era tot ce-și amintea, și nici de lucrul acesta nu era prea sigur. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
suportabilă. Ziua parcă eram bătuți cu bice fierbinți. Până și umbra zidurilor ardea, n-aveam unde să ne refugiem. Tufele de oțetari căpătaseră un sunet uscat și flăcări mari țâșneau parcă din bălării. Toată partea dinspre pădure arăta cârpită din petice gălbui și cenușii. Așa o vedeam de pe peron unde stăteam vlăguiți de căldură așteptând să vină seara și ducîndu-ne mereu la fântână după apă. Tânjeam după o ploaie care să calmeze aerul surescitat, dar n-aveam noroc. Când se înnegura
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cameră, maximum două, fiecare cu propria curte, fiecare înconjurată de propriul pâlc de arbuști țepoși. Casele erau legate între ele prin cărările șerpuitoare, care înconjurau fâșiile de lanuri și terenuri cultivate. Vite obosite se plimbau de colo-colo, păscând din rarele petice de iarbă maronie, veștejită, în timp ce un văcar burtos, prăfuit, cu un șorț la brâu, le supraveghea de sub un copac. Vitele nu erau marcate cu fierul roșu, dar toată lumea știa care a cui este și de unde se trag. Acestea erau semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se uită afară. Se vedea o luminiță undeva în depărtare, poate pe pista de aterizare, dar, în afară de asta, nu era decât întuneric. Ferestrele casei nu dădeau spre oraș, ci spre depărtări, iar dincolo de marginea grădinii nu era decât savana, copăcei, petice de iarbă și arbuști țepoși și, ici-colo, câte un mușuroi de termite, din lut roșiatic. Se simțea singură. Mai erau alte două persoane care dormeau în casă: fratele ei, care nu se trezea niciodată noaptea, și bărbatul acela cumsecade, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de sărbători. Voi repara drumurile. Dar nu voi mai putea să vă reprezint oficial! În fața autorităților centrale, tot mai rigide! În fața Coroanei, mereu mai lacomă! În fața Justiției, tot mai perfidă! Nu voi mai emite Ordonanțe. Prin cele câteva sute de petice de hârtie pe care le-am semnat de-a lungul anilor, am instaurat, aici, reguli precise. Atâta vreme cât le-ați respectat, a fost bine. Însă - acum îmi dau seama - am întors prea puțini bani către Stațiune. A fost o nesocotință. Lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
străzile, eram în căutarea Astrologului; încercam, totodată, să aflu ceva despre Magistrat. Fufa asta își închipuie că dacă am fost de câteva ori în patul ei, mi-am făcut din asta un scop. Mă bucur că și-a dat în petic și nu am plecat cu ea. O săptămână! Cred că înnebuneam - atâtea zile - fără hârtiile mele, fără cărțile mele, fără singurătatea mea. Fără nopțile mele. Nu-i povestești unei curve despre idealurile tale! Nu te interesează „idealurile” ei! I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mediciiă. Alt posibil client. Au mai venit doi inși. Tot scriitori, au zis. Și editorul, un play-boy. Cer, toți, expertizarea medicală a lui E. O contraexpertiză dacă rezultatul nu va fi așa cum vor ei. Totdeauna scribălăii ăștia își dau în petic. Se vâră peste tot. Se cred cei mai deștepți, pentru că răsucesc, în fel și chip, cuvintele. Au dărâmat, zic, și moharhii, dictaturi, guverne, au impus religii. Îi privește, îmi voi continua studiul, oricum. Am nevoie de E. aici; mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
întunericul după toate gusturile: rețete cu miros verde a iarbă de coasă cimbrul îmbiba memoria ceaiului fără zahăr; rețete alb-negru fotografie de bun rămas înrămată pe cruce; rețete în doză unică atârni somnul de grindă, la celălalt capăt, din câteva petice, reconstitui absența. La 22, se închideau ușile, se trăgeau obloanele, se lua lumina. Ana, mai mult actriță decât asistentă, dansatoare de cabaret, jucătoare de baschet, contabilă S.A. Ladorna, menajeră hotel 5***** , director de bancă, stewardesă, curvă de lux, poetă, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
primăverii Inima-mi o-nalță sus Ca o rugă-n pragul serii Mulțumire lui Isus Mai târziu doinind aleanul Stelele pe cer apar Înflorind ca și tăpșanul Alungă dorul amar Genele se zbat în șoapte Trase-n fire de balsam Petice negre de noapte Lin alunecă pe geam Mă surprind cu încântare Călătoare prin tării Iar mă plimb în Carul Mare Până înspre zori de zi
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]