14,286 matches
-
o chestiune începută în octombrie și până în martie? Poate că, repet, mă refer aici exact la dl Boc, un pic de bun simț i-ar prinde bine în această perioadă. Cei care au produs recesiune în România, să tacă un pic din gură. Ca să nu ne aducem aminte că ei au produs-o!", a declarat Victor Ponta
Ponta: Boc este o marionetă pe baterii. Să tacă din gură! () [Corola-journal/Journalistic/44798_a_46123]
-
în ritmul asta!” Victor Ciutacu a reacționat imediat pe pagina sa de Facebook, prezentând alte cifre cu audiențe: ”Lăutarul preferat al Băsexului se întreabă (și ospătarii preiau cu entuziasm) cum pot trăi din audiențele minuscule pe care le fac. Un pic mai bine decât el, cred...” Diferența, a explicat Victor Ciutacu pentru , este ca Robert Turcescu l-a atacat cu audiențele pe o seară, în timp ce el i-a răspuns cu cifrele pentru o săptămână. Omul simte nevoia să mă atace la
Ciutacu îi dă peste nas lui Turcescu în războiul audiențelor și îi oferă un ”mărțișor nevinovat” () [Corola-journal/Journalistic/44784_a_46109]
-
și mi se pare că văd o cadă. Nu am văzut la țară până acum baie în casă. Mi-o arată, mândru, cu cadă cu tot. Când vrei poți să vii să faci baie, îmi zice. Mi se pare un pic ciudat, dar trec mai departe, mulțumind pentru invitație. Ne întoarcem în cameră. Văd merele grămadă într-un colț; cică să aleg. Lângă grămada de mere, în podea, sunt două uși mari de lemn putrezit, una din ele e deschisă. Nici
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la asta făceam față cu brio. În locul replicilor tensionate, al mingilor ridicate la fileu și al concluziilor-sentință preferam să tac. Acum însă era supărat cu motiv. Conducea nervos, cu mâinile încleștate pe volan, privind numai drumul din față. Îmbătrânise un pic. Probabil, exact cât mine. Era mai slab și nu-mi amintesc să-i fi știut vreun fir de păr alb. Încercam să-i ghicesc începuturi sau finaluri de poveste în privire, dar nu-i mai recunoșteam nici ochii, neoglindiți într-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mică ne-a fost mirarea să aflăm că simptomele de care suferă Alexandru se regăsesc în rândul tinerilor destul de frecvent, cu o incidență de 25% până la 75%, în funcție de numele de familie și data nașterii. Statisticile ne-au mai liniștit un pic, dar eram deja foarte obosiți, am trecut practic de la o spaimă febrilă, incertă, la o indiferență oarecum controlată. Tratamentul a început cu administrarea a 150 de miligrame pe zi și efectele s-au făcut simțite în mai puțin de-o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în mod absolut scan ]dalos, Alexandru o trăsese de păr pe colega lui de bancă, micuța Amalia. De două ori. Părinții micuței erau prezenți, nu au ratat momentul. Antonia, fire slabă, a spus cu voce tare că mai are un pic și moare de rușine, dar eu, distras de socotelile cu înmormântarea, n am urmărit cu atenție monologurile profesorale. Pe scurt, n-am avut nici o șansă de câștig. Consiliul ne-a pus în vedere: ori corectăm situația în termen de treizeci
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dreapta e o bancă mereu ocupată, mereu de aceeași oameni: de regulă pensionari, eventual mahmuri și foarte probabil din ăia care-ți cer țigări. M-am așezat la o masă mai în spate. N-au încălzire, așa că e doar un pic mai cald decât afară. Am încercat să citesc ceva ca să-mi limpezesc gândurile, dar fix când dă deam să scot din rucsac o carte proas tă, s-a în ființat lângă mine barmanul (sau barmanița, are o sexualitate incertă), să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
două ori pe săptămână autobuzul. Mama stă pe bancheta din spate, eu în față. E același drum pe care l-am parcurs de sute de ori, după patru ani de navetă la liceu și apoi drumurile ocazionale de la facultate. Un pic peste zece kilometri, vreo cincisprezece minute de mers. E către sfârșitul lui decembrie, se întunecă repede, azi chiar a nins puțin, șoseaua e acoperită de pojghiță. Mergem încet, nu e grabă, oricum trenul de obicei întârzie. Mașina trece obosită peste
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
decât să scoatem călă rețul afară, la aer, și să-l învățăm acolo să zboare. Ne uităm în jur, după lumină, o găsim prin fe reastră și hotărâm în liniște că cea mai ușoară cale e pe acolo. Ezităm un pic, ne fâstâcim și facem schimb de roluri: de data asta Otto o să iasă primul. Trebuie să escaladăm biroul. Trebuie să escaladăm biroul. Trebuie să escaladăm biroul. Eu te împing de la spate, tu te prinzi de butoanele sertarelor și ușurel, ușu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
BMW. Îmi ridic brusc ochii spre un bărbat pe care-l simțeam cercetându-mă și-l fixez neîntrerupt cu privirea. Rușinat, își retrage picioarele în cruciș sub banchetă. Știu c-a făcut asta ca să-și ascundă pantofii demodați și un pic scâlciați. Sigur i-a observat pe-ai mei. Îmi intind picioarele ușor către culoar, în așa fel încât să-i vadă mai bine la următoarele ocheade: sunt shiny și pe talpă se poate citi Boss. Cu asta l-am zdrobit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că io îs din Suceava și noi ținem la băutură (în afară de frate-miu). Faza aiurea e că de fiecare dată când se îmbată ăia, mie parcă de-abia îmi pornesc motoarele, așa că am rămas singur și năuc de cap un pic, încercând să mai iau de undeva un vinuț, ceva. Și atunci mă pâsâie ăștia. Îs vreo patru și arată toți ca niște parizeruri și se hlizesc la mine că am botu negru de la vin și îs slab și am doi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
asta. Că mi-e milă. Am alcool în mine cât să mă calce cu mașina și probabil că aș adormi în timp ce-o fac, așa că îmi permit să mă joc de-a inconștientul cu ei. Ăștia se foiesc un pic pe scaunele lor. Pentru că, printre steroizi și ce dracu mai au între urechi, nu reușesc să înțe leagă ce se întâmplă. Io îmi aprind o țigară cu încetinitorul și îi fac semn unuia din barul de vizavi să îmi aducă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
stradă. Oameni pe care nu-i cunoaște și care ar putea, cine știe, să i rupă capu ăla de punkist mic. Acum bag de seamă că am un accent de basara bean beat. Ăsta cu petul se cam fâstâcește un pic și io mă distrez de minune. M-am pus în rolul ăsta de mare luptător trecut prin lupte îngrozitoare și punkistu ăsta mic ia petul și îl aruncă la gunoi. În sinea mea râd așa de tare, că mă înec
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
n-avem și ne cam trebuie. Cel mai mult și mai mult îmi plac liniș tea și oamenii care știu să tacă îm preună. Așa suntem eu și ea, singura persoană de pe pământ lângă care tăcerea nu e, nici măcar un pic, stânjenitoare. Intru odată cu ea într-o librărie. Una din aia de fițe, că alta nu găsești în mall. Colorat și aglomerat. Ne pierdem printre rafturi. Trec vreo zece, cinșpe, douăzeci de minute, habar n am. Mă uit după ea, n-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pensionar ca mine. 11.10. Bun, am coborât, las baga jele în portbagaj, pornesc motorul, ajung rapid la primărie, par chez în spate, de aici mai am de mers maximum 5 minute. 11.23. Da, îmi place să ajung un pic mai devreme în locul în care voi lucra, mă fami liarizez cu zona. În fața primăriei sunt chioșcuri cu mân care, diseară începe un festival de film în aer liber, nu e prea mare agitație acum, doar câteva fami lii, grupuri de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Ploua ușor. Am luat-o pe jos de la gară, cu pisica în rucsac. Am intrat într-un bar din Piața Mică, am comandat o vodcă. Am rămas în jur de o oră și am hotărât să mă mai plimb un pic, deși afară era frig și cenușiu. Nu mai aveam țigări de ceva timp, nici bani și trebuia să înnoptez undeva. Mi-am luat ceva de mâncare de la un chioșc, am împărțit fără cuvinte o țigară cu un vagabond în parc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în același timp? I-am răspuns că nu știu, dar am putea discuta subiectul la o cafea sau un pahar cu vin. Și a fost de acord. Fără să ne mai spunem ceva, am ieșit din metrou - ea mergea un pic în urma mea - , apoi am luat-o înspre stația de autobuz, unde am vorbit tot felul de aiureli, despre vreme, oameni și mașini. În zece minute am ajuns la mine. Mai aveam niște prăjituri de la mama și o sticlă de vin
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
niște prăjituri de la mama și o sticlă de vin. Era cam frig în casă, așa că am dat drumul la aerotermă. Stăteam amândoi pe pat, cu paharele în mână și m-am uitat mai bine la ea. Avea părul castaniu, un pic ondulat, până la umeri, buzele cărnoase și niște șosete roșii cu dungi subțiri, albe, cred. Ne-am privit vreo cinci minute, apoi am pus paharele pe masă, am luat-o în brațe, iar ea m-a strâns puternic. Am sărutat-o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
albe, cred. Ne-am privit vreo cinci minute, apoi am pus paharele pe masă, am luat-o în brațe, iar ea m-a strâns puternic. Am sărutat-o și mi-a plăcut. Mi-am adus aminte că mai aveam un pic de iarbă, undeva, pe șifonier, era un chiștoc vechi de câteva luni. Vrei să fumăm niște iarbă? — Da. Am tras câteva fumuri și ne-a luat repede, am început să ne înghiontim, dă-te mai încolo, ba tu, și m-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Nu e o boală să nu simți nimic. Uneori e bine, nici măcar nu te doare când te lovești. Așa că iată, încă găsesc lucruri bune legate de tine. Știu străzile astea cu ochii închiși, dar n-am idee unde merg. Nici pic de umbră, soarele arde ca în deșert. Dar e bine. Viața mea se învârte în jurul lui e bine, oricât de rău ar fi. Și dintr-odată respirația mi se oprește și ești în fața mea. Întâmplător, evident. Dintre toți oamenii care
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și asta se vede, urât de tot. Și de atunci și-a luat obiceiul moderatorul să-și permită să Întrerupă invitații fără să-i lase să termine fraza și să-și expună, pe larg, propriile puncte de vedere, fără nici un pic de considerație față de invitați. Ce să-i faci: puterea li se urcă unora la cap și uită de unde au plecat. Singurul Prea fericitul Teoctist a avut parte de o porție de slugărnicie; deh, de aici i s-ar fi putut
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și Împliniri și dacă tot v-ați făcut o pensie de peste 30 milioane, propuneți și pentru simpli intelectuali revizuirea tuturor pensiilor ca să ne putem permite măcar din când În când câte o carte. Mulțumesc ! Și pentru că am atins măcar un pic domeniul cultură și civilizație, mi-aș permite să dau un exemplu sau chiar două de felul cum este privită cultura și civilizația spirituală acum la noi : 1. În comuna Frasin, de unde Îmi trag rădăcinile, este de prin anii '50 un
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
dăm și ei să fie nevoiți să cerșească. Și asta ca să nu ne supărăm noii prieteni, care ne acceptă cum vor ei, nu cum suntem noi. Domnule Prim Ministru și onor Guvern și partid de guvernământ, nu discerneți oare nici un pic ce faceți, că de ce-ar trebui făcut nu mai vorbesc ? „Iubirea” - spuneau Lazarev și alții, depășește orice granițe - În afară de cele ale României mici - constat eu. Deocamdată, Însă. Pentru că nu se poate să mai dureze mult mizeria asta. E strigător
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
parcă m-am..." Iarba stelelor acoperea marginile cerului și jos, pe pământ, vântul bătea dinspre răsărit aducând foșnete, șoapte și zvonuri ca de ape în mișcare. Valurile de uscăciune alternau, într-o nesfârșită legănare, cu adierea jilavă, miraculoasă, care-mprăștia picuri răcoroși de rouă peste fața ei încinsă și peste ierburile sălbatece, răscoapte de arșiță, strivite sub tălpile ei. Dincolo de poarta grădinii strada se vedea ca ziua, cu pomi rari, clădirea mătăhăloasă a cârciumii Invalidului, drumul intrând în oraș pe la barieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
140 de mărci pe lună, din care se fac următoarele rețineri... Învățase totul pe dinafară, știa cuvânt cu cuvânt. Nici nu băgă de seamă că Cerboaica plecase. Ea vorbea cu Alexandru, îi da povețe, îl ruga să mai rabde un pic, și învârtea repede, topită de dor, cârpa aspră chiftind de unsoare, sufla greu, tot mai precipitat, ca-ntr-o alunecare în gol, o alunecare pe nesimțite în vis, și-ntreaga ei ființă începu să se desprindă din tot și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]