1,080 matches
-
fapt, nu e pictoriță, că adevărata ei vocație e sculptura. - Zamfira și mai cum? îl întrerupse Condurachi. - Bănuiesc că o cheamă, sau a chemat-o, Darvari. Condurachi clătină neîncrezător din cap: - N-am auzit niciodată de o sculptoriță sau o pictoriță cu acest nume. - Evident că nu. Pentru că, am aflat mai târziu, de altfel cu totul întîmplător, că la expoziții își semnează operele cu fel de fel de nume sau pseudonime. Și cum nu prea vrea să vândă - nu vinde decât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lui. - Nu ne-a înapoiat-o, și nici nu mai sperăm să ne-o înapoieze vreodată. Va trebui să ne mulțumim cu Bonnard, adăugă melancolic. Dacă nu cumva îl vom vinde. Ni s-au oferit trei milioane... - Dar pe ea, pictorița... - Zamfira Darvari sau cam așa ceva. Pretindea că, în primul rând, ea e sculptoriță... - Ai mai întîlnit-o? Manole clătină din nou din cap. - Am întîlnit-o de câteva ori, dar nu m-a văzut sau s-a făcut că nu mă vede
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spui cu asta? Să-mi tălmăcești ce reprezintă cele două figuri alegorice de la picioarele „Luceafărului”? Da’ amarnic mai ești, ieșene! Află tu că bătrânul reprezintă „Filozofia”, iar femeia „Poezia”. Și, ca un detaliu, pentru „Poezie” a pozat chiar soția sculptorului, pictoriță născută Niculescu. Așa parcă mai vii de acasă, dar să nu zici hop până nu-i sări. Acuma ce ți s-a mai năzărit, dragule? Doar nu vrei să cred că statuia a fost din primul moment aici. Stai binișor
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
generații de artiști și era iubit de toată lumea. Am cunoscut-o foarte bine pe doamna Cămăruț, o femeie blajina care îl iubea foarte mult. Își primea întotdeauna musafirii în mod deosebit, pregătea tot felul de delicatese. Amintiri frumoase am despre pictorița Viorica Bălan, am fost colege la Scoala populară de artă mulți ani, ea a predat pictură și eu sculptură. Cursurile durau trei ani și programa era asemănătoare cu cea de la facultate. Am organizat împreună numeroase expoziții ale elevilor. Viorica era
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
generații de artiști și era iubit de toată lumea. Am cunoscut-o foarte bine pe doamna Cămăruț, o femeie blajina care îl iubea foarte mult. Își primea întotdeauna musafirii în mod deosebit, pregătea tot felul de delicatese. Amintiri frumoase am despre pictorița Viorica Bălan, am fost colege la Scoala populară de artă mulți ani, ea a predat pictură și eu sculptură. Cursurile durau trei ani și programa era asemănătoare cu cea de la facultate. Am organizat împreună numeroase expoziții ale elevilor. Viorica era
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
îi repugnă. "Să mă mărit și să am copii! Orice spălătoreasă e în stare de atâta lucru [...]. Ce vreau eu? Oh! Știți foarte bine, doresc celebritatea". Marie nu-și mărturisește decât o singură ambiție, un singur vis: să devină o pictoriță recunoscută, faimoasă, adulată. De altminteri, nu e lipsită de talent, și urmase și cursurile Academiei Julian. Însă, și Marie o știe foarte bine, condiția sa de femeie nu poate fi decât o piedică în drumul ei către glorie: "Aș vrea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în sentimente și date senzoriale constituite în portretul iubitei. "Chiar ea, iubita mea de până ieri,/ Cu cărnuri tari și coapse chiraline,/ Se face acum femeia de mister,/ Femeia ideal, femeia în sine.". Finețea și delicatețea linilor amintesc de tablourile pictoriței Elena Popea prin echilibru și claritate, prin viziunea ușor impresionistă, prin încercarea de comunicare a trăirilor, a impresiilor, concretizată prin culoarea ușor difuză de acuarelă. Se poate vorbi despre "dimensiunea imaginii" mișcată de timp de un anumit sentiment al suspendării
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lui Tezeu meditează asupra facerii poemului: "am traversat pasarela de la combinat am mers/ prin nicolina doi până sub dealul galatei maidane/ de zăpadă traseu încâlcit/ redactat cartea lui gene ajuns la clubul/ presei luat taxiuri până la jenny discutat lung cu/ pictorița călugăriță plecat la alt capăt de târg/ treceam pasarela/ și-mi aminteam pasale narghilele/ șalvari mătăsuri la catedrala/ din beton am luat un taxi plicti/ ar spune ea cât china ar spune el cât china/ dimineața la trei stau în fundul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a Uniunii Artiștilor Plastici, a Asociației "Medici-Pictori" și a Uniunii Scriitorilor din România. La fel ca și alte poete ce au debutat relativ târziu, și numai după ce și-au validat prima formă de identitate artistică (a se vedea, bunăoară, talentata pictoriță de icoane și poetă Maria Olteanu), Maria Mănucă este nevoită să suporte și acum, la ani buni de la apariția volumului După vernisaj (Universitas XXI, Iași, 2001), consecința "vinovatei" sale duble îndeletniciri: situarea fără drept de apel a operei sale pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de a ieși din istorie. Eșuând în încercarea de a impune o „nouă religie”, Niculae Moromete încearcă acum să trăiască în umbra istoriei. Istoria pătrunde însă și în acest refugiu. Întâi sub forma unei fatalități existențiale: dragostea pentru Simina, o pictoriță care își arată talentul numai când este îndrăgostită; ea îl scoate pe Niculae Moromete din izolare și îl aduce în istorie. Dar Simina moare și Niculae cunoaște o nouă decepție. Circumstanțele se dovedesc mai puternice decât divinitatea din omul tare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
care sunt practicieni ai contradicției, au primit cu entuziasm lucrările lui Lupasco. Acesta a fost încîntat și și-a multiplicat scrierile despre artă și artiști. Astfel, el scrie Știință și artă abstractă 31 (dedicată soției sale, Yvonne Lupasco, care era pictoriță) și Despre vis, matematică și moarte 32, în vreme ce la Madrid apare o culegere intitulată Noi aspecte ale artei și științei 33. Lucrările sale, legate de arta barocă, au făcut de altfel obiectul unei teze de doctorat susținută în SUA34. În afara
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
MINULESCU, Mihaela (24.IV.1951, Dej), poetă. Este fiica Zenobiei Minulescu (n. Junc), pictoriță, și a lui Constantin Minulescu, jurist. A absolvit Facultatea de Psihologie a Universității din București (1974), devenind cadru universitar; și-a luat doctoratul în psihologie în 1982. Debutează în 1969, cu un ciclu de poeme, la „Luceafărul”. Colaborează cu poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288162_a_289491]
-
ale binelui și răului (primul fiind un alter ego al autorului). Farmecul cărții e dat mai ales de cele două prezențe feminine care stăpânesc gândurile și preocupările protagonistului: maioreasa, o frumoasă și orgolioasă văduvă, și Irinel Grecescu, o serafică poetă, pictoriță și compozitoare, în creionarea căreia autorul a pornit de la datele biografice ale Iuliei Hasdeu. Iubirea pentru ele închipuie forme diferite ale aspirației către ideal. De altfel, femeia, obiect de idealizare și adorație, e înzestrată cu o aură de mister, ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
președintele țării, care cuplează vioi și neconstituțional și funcția de stăpân al guvernului, ne anunța sec și oarecum cinic: țara e în colaps, urmează curbe de sacrificiu! Marți, reporteri isterizați se aruncau viermuind la Iași pe cadavrul unei biete tinere pictorițe, cuminte și talentată, ucisă cu bestialitate, chiar de ziua ei, de un psihopat lăsat în libertate de niște medici iresponsabil de sictiriți. Miercuri am văzut o mare de pensionari disperați huiduind ca la Revoluție și bruscându-l nestăpâniți pe bietul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
italian (un negustor de artă cunoscut, cu galerii importante la Florența și Roma), mamă spaniolă. De familie bună din ambele părți, legată de lumea picturii de trei generații, inclusiv o bunică maternă octogenară, pe care Faulques avea s-o cunoască: pictorița Lola Zegrí, studentă la Bauhaus În ultima epocă a acesteia, prietenă cu Duchamp, Jean Renoir (jucase un rol mic În Regula jocului, costumată În seminaristă, alături de Cartier-Bresson), a lui Bonnard și Picasso. Olvido o iubea tare mult pe bătrâna doamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tineri îi răspunde. Pe-un fir subțire, auriu, Se leagănă sub o sulfina Un mic paianjen străveziu, O picătură de lumină. Și, dibuind un gândăcel Cu poleitele antene Coboară pe un mușețel La umbră între buruiene... Vară de Elenă Dragoș Pictoriță-i vară, florile îmbracă În culori alese, tuturor să placă. Cerului cunună-i face, viorie, Verde pune iarbă, verde pune-n vie Înstelează locul în sclipiri albastre Păsările mbracă în culori măiestre Soarele-nconjoară-n aurie salba..... Porumbița, numai, nu
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Mi se strecoară, în ușă, o invitație: vernisaj la... Baia turcească. Șocul noutății provine nu atît din faptul că expune una din tinerele de robust, i-aș spune bărbătesc talent, Zamfira Bârzu, impusă în ultimii ani, nici măcar din insolitul că pictorița își prezintă lucrările la Baia turcească, ci... ci... din întoarcerea bruscă a timpului înapoi, în anii cînd Baia turcească era, mai mult decît un feredeu, era o... instituție. Ca atîtea altele: Farmacia, Tribunalul, Primăria. Cîți ieșeni, mai ales după război
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fanat colorată, ca o sudică moschee. În cîteva locuri, inscripțiile vechi, într-o limbă cu puzderie de semiluni dănțuind cînd deasupra, cînd dedesubtul cuvintelor. Ziduri și iar ziduri despuiate, răzăluite pămîntiu, surprinse parcă de un dezastru pompeian. Și pînzele temerarei pictorițe. Un trup de femeie, prins în lene de serai, dar, dar aici... aici... alături, era una din încăperile în care intra doar o cadă și unde ciolănosul băieș, cu mijlocul, doar cu mijlocul, încins într-un cearșaf (nu putea fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și presupusa asprime a pasiunii divulgate. Iar cînd, îndemnată să-mi spună cam ce pictează, îmi mărturisește că o pasionează constant portretul atît de îndepărtatului Saddam Hussein, atunci mirarea-mi se convertește brusc în... Nerămînîndu-mi decît să-i urez plăpîndei pictorițe succes deplin în... nobila... Ce vogă aveau, după '89, modelele! Cel mai agreat de acitiviștii eșaloanelor doi și trei ale CC-ului, convertiți, chiar sub gloanțele diversiunii din decembrie, la social-democrație, fiind cel suedez. (Cînd, dacă tot e vorba de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
PILLAT, Dinu (19.XI.1921, București - 5.XII.1975, București), prozator, critic și istoric literar, editor. Este fiul pictoriței Maria Pillat (n. Procopie Dumitrescu) și al poetului Ion Pillat. Urmează cursurile Liceului „Spiru Haret” (1932-1940), în a cărui revistă, „Mlădița”, debutează în 1933 cu O călătorie la Constantinopol, și ale Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
lucrează în cadrul unui institut de cercetări, majoritatea personajelor sunt scriitori, pictori, muzicieni, elita culturală dinainte de 1989. Pentru a-i caracteriza, autoarea „inventează” o cântăreață, Stela Dobrian, care îi invită pe toți la masă. Ținta disprețului și a ironiei auctoriale este pictorița de talent, „produsul de lux al comunismului”, Sabina Josan, care, după ce a beneficiat de burse, călătorii în străinătate, cărți publicate în timpul regimului comunist, acum joacă rolul victimei reprimate. O figură memorabilă e „protectorul” Petruț Grigorescu, „cu mutra lui de mistreț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
a unei fervori spirituale, culturalitatea asigurată de frecventarea studiilor de limbă și literatură română . Concomitent, în tușele gracile ale acestui portret în mișcare trebuie să se regăsească în dimensiune psihologică farmecul omului, inepuizabil în optimism și definitiv în disciplina creației. Pictorița iubește ceea ce face și rezervele ei de tandrețe se dovedesc inepuizabile. Raporturile cu natura sunt întotdeauna cordiale și, de aceea, face din uimire un exercițiu de admirație față de miracolul vieții. Tonică și pasionată, Viorica Toporaș are acces la marele spectacol
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
ce țin de rigoarea structurii imaginii. În arta ei se află subtil dozate elanurile inimii și impusurile fertile ale reflecției. Această navetă între senzorial și intelectiv permite lecturi plastice diverse, incitante, seducătoare prin surpriza optică oferită cu generozitate. În ansamblu, pictorița lasă impresia că se comportă ca un reporter implicat în subiectul abordat, unde flexibilitatea dialogului asigură pătrunderea în zone de mare rafinament. Schema compozițională se ivește după îndelungi peregrinări estivale și autumnale, pornește de la un impuls interior determinat de farmecul
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
Țara în întregul ei, spațiu peisagistic relevant - cu însemne din Transilvania din Banat ori din Muscelul valah. Topos învederând că Istoria e, concomitent și geografie! Arhitecturi existente în juru-i se îmbină cu altele, inventate, altfel spus cu viziunile interioare ale pictoriței. Tablourile astfel rotunjite emană o anumită caldură; un figurativ senin, tonifiant respiră sistematic prospețime și optimism. S-au succedat alte expoziții(uleiuri), însumând portrete, grupuri, scene citadine și momente de plein air . Persistă în timp dragostea dintâi: mirajul acvatic. Pe
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
coaste spectaculoase; în arcatura golfului se văd ambarcațiuni, o baie veche turcească și colțuri stâncoase - sinteză plastică amintitoare de poeticul Balcic al lui Ion Pillat. Atmosferă în tonuri de albastru, de ocru și azur. Pe scurt, jurnalu-color de la Balcic al pictoriței inculcă clipei o aură de durată. Un reporter de la televiziunea din Ankara, întâmplător pe litoralul bulgar, a înregistrat și filmat o convorbire cu artista, în fața șevaletului. Interviul avea să fie transmis ulterior de către televiziunea din capitala Turciei. De alt gen
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]