1,594 matches
-
sinonime, nu-și depășește contextul și nu are o poziție stabilă în limbajul picturii sau al filmului. Metafora grafică nu are prospecte ale existenței dincolo de opera de artă în care există. Procesul de a crea sau de apariție al metaforei picturale diferă de cel al creării sau al apariției metaforei verbale: ele fac parte, în mod obligatoriu, din două categorii diferite. Metafora este definită de un subiect de bază, care aparține metaforei, și de un subiect auxiliar ce oferă înțelesul direct
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de cel al creării sau al apariției metaforei verbale: ele fac parte, în mod obligatoriu, din două categorii diferite. Metafora este definită de un subiect de bază, care aparține metaforei, și de un subiect auxiliar ce oferă înțelesul direct. Metafora picturală nu are niciun fel de subiect întrucât este o imagine care însușește, într-un anumit context artistic, o valoare simbolică. Însă, metafora în pictură joacă un rol esențial întrucât creează opere figurative. Pe de altă parte, metafora verbală nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
creativ al picturii sunt folosite elemente exterioare ce duc la identificarea tipului de pictură și scopul picturii; de exemplu, sticla - pictura pe sticlă ce obișnuiește să desemneze obiectele de cult sau vitraliile. Creația expresivă duce la diferite forme ale artei picturale, ca schița, desenul, compoziția sau obiecte finale abstracte, ce au ca scop manifestarea expresivă și conceptuală a artistului. Pictura poate fi naturalistă sau reprezentațională și este dominată de motive și idei ce țin de viața religioasă, mitologie sau viața socială
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imediat, întrucât relația dintre reprezentare și materialitatea lor trebuie să apară, și trebuie să fie o parte a reprezentării"3. Stratificarea ontologică se aplică în cadrul picturii în mod disparat, acolo unde tropii ontologici și elementele exterioare duc la diversitatea operei picturale. Titlul unei picturi duce la identificarea temei picturii, de exemplu Melancolia de Albrecht Dürer sau autoportretele, dar și la identificarea narativității picturii și este cheia de descifrare a poveștii. Dacă elimină din titulul Dante și Virgiliu în infern numele proprii
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
relației dintre cele două tipuri de straturi este dată de funcționalitatea și de rolul elementelor picturii. Elementele picturii funcționează în același fel ca tropii ontologici și au un rol specific în cadrul relației dintre obiect și artă. Dar relația dintre arta picturală și obiectul său nu este una de identitate. Actul artei vizuale nu descrie o singură artă sau un singur tip de obiecte, ci generează multiple obiecte și instanțe ale artei. Acest lucru a dus la interpretarea picturii ca idee. Obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Pentru că pictura utilizează pigmenți, culoarea diferă în funcție de contextul semnificațiilor și duce la o nouă simbolistică formând o familie a unei culori complementare. Prin urmare, petele de culoare sunt dinamice și oferă un ton aparte fiecărei picturi, ducând spre individualizarea modalității picturale. Astfel se construiesc și tipurile de tablouri ca pastelul, fresca, guașa, tempera sau emailul. Ritmul poate fi înțeles ca pauză între nuanțele de culori, el duce la forme sau culori noi. Forma devine esențială și servește experienței estetice, întrucât valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
au o natură asemănătoare și pot fi înțelese ca "o apreciere personală, reprezentată prin senzații și pe care priceperea o organizează în pictură"5. Cercetarea naturii devine un mod de a face pictură, prin care anumite inovații pot determina procesul pictural. Stilul picturii este folosit în două sensuri. În primul rând, se poate referi la elementele, tehnicile și metodele vizuale distincte ce duc la individualizarea unui anumit tip de artă. În al doilea rând, se poate referi la curentul artistic din
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
la altul: în pictura abstractă se folosește limbajul vizual al formei, culorii și liniei pentru a aduce în existență o compoziție ce poate exista independent de referința vizuală a lumii. Abstracția gestuală folosește pata de culoare sub impulsul actului. Actul pictural este un act esențial ce intră în compoziția picturii. Fotorealismul duce la identificarea fotografiei cu pictura, prin intermediul folosirii culorii și întră în opoziție cu expresionismul abstract. Suprarealismul folosește elemente ale neașteptatuluii, juxtapuneri neașteptate și non sequitor. Astfel, pictura este o
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
întră în opoziție cu expresionismul abstract. Suprarealismul folosește elemente ale neașteptatuluii, juxtapuneri neașteptate și non sequitor. Astfel, pictura este o valoarea spirituală, în timp ce culorile primare sunt indentificate cu sentimente sau concepte. Anumiți tropi ontologici își fac simțită prezența în compoziția picturală. Alegoria are scopul de a comunica un mesaj prin figuri, acțiuni sau reprezentări simbolice. Prin alegorie, ideea operei este activată și duce la reprezentarea completă a picturii. Tropii ontologici diferă de la un idiom artistic la altul. Astfel, în natura statică
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
duce la reprezentarea completă a picturii. Tropii ontologici diferă de la un idiom artistic la altul. Astfel, în natura statică, înțeleasă ca bodegones, se folosesc diferite elemente din viața socială ducând spre reprezentarea unei imagini statice sociale. Sau în arta vedutelor picturale oferă, cu ajutorul imitației, decupaje reale sub imboldul sentimentelor. Autoportretul sau pictura figurativă oferă figuri sociale, mitologice, alegorice sau imaginare. Ele duc la înțelegerea societății și a tradițiilor unui spațiu restrâns. Valoarea și experiența lor estetică transformă natura picturii într-una
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca având diferite tipuri de variații și etape în raportul său cu obiectul real. Dacă pictura poate fi interpretată în termenii iluziei, fotografia și cinematografia se axează doar în sfera realismului. Pictura oferă, prin intermediul ideii originare, o caracteristică subiectivă. Imaginea picturală poate fi mereu acuzată de subiectivism, în timp ce imaginea fotografică este definită de un obiectivism independent de subiect. Ideea fotografică este descoperită, în timp ce ideea picturală este creată. "Diferența dintre originalitatea fotografiei și originalitatea picturii constă în caracterul esențial obiectiv al fotografiei
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cinematografia se axează doar în sfera realismului. Pictura oferă, prin intermediul ideii originare, o caracteristică subiectivă. Imaginea picturală poate fi mereu acuzată de subiectivism, în timp ce imaginea fotografică este definită de un obiectivism independent de subiect. Ideea fotografică este descoperită, în timp ce ideea picturală este creată. "Diferența dintre originalitatea fotografiei și originalitatea picturii constă în caracterul esențial obiectiv al fotografiei"6. Subiectivismul pare să fie îndepărtat în totalitate din cadrul fotografiei. Iluzia fotografică devine subiect pentru psihologie și nu prezintă niciun interes pentru ontologie, decât
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
determinată de anumite categorii individuale. Prin intermediul categoriei de asemănare se determină caracterul său estetic, diferit de cel al picturii. Asemănarea poate fi atât științifică, cât și observațională. În acest sens, prin noțiunea de clarobscur se desemnează un procedeu grafic și pictural cu ajutorul căruia se obține o redare a volumelor, perspectivei și profunzimei unei imagini, fie prin redare gradată și clară a umbrelor și a luminii, fie prin folosirea contrastelor puternice între lumină și întuneric. Înțelegerea funcționării reprezentării prin procedeele chimice duce
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și concepte tehnice ce funcționează ca elemente de relație între straturile ontologice. Înțelegerea funcționării lor duce la înțelegerea existenței filmului ca formă artistică. Astfel, imaginile individuale ale filmului sunt denumite cadre ce sunt separate de o dungă neagră, asemănătoare pauzei picturale. Aspectele vizuale sunt prezente atât în pictură, cât și film, diferența de intensitate între ele constând în realitatea reprezentării. Totodată, asemănarea filmului cu pictura duce la singularitatea lor fenomenologică. Caracteristica picturală a filmului duce la intensificarea esteticii prin instanța pregnantă
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ce sunt separate de o dungă neagră, asemănătoare pauzei picturale. Aspectele vizuale sunt prezente atât în pictură, cât și film, diferența de intensitate între ele constând în realitatea reprezentării. Totodată, asemănarea filmului cu pictura duce la singularitatea lor fenomenologică. Caracteristica picturală a filmului duce la intensificarea esteticii prin instanța pregnantă și criza ecranului. Acest lucru poate fi observat în detaliu la Tarkovski - imaginea cinematografică picturală. În ambele arte, pauza picturală nu poate fi percepută din cauza persistenței viziunii, prin care ochiul păstrează
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ele constând în realitatea reprezentării. Totodată, asemănarea filmului cu pictura duce la singularitatea lor fenomenologică. Caracteristica picturală a filmului duce la intensificarea esteticii prin instanța pregnantă și criza ecranului. Acest lucru poate fi observat în detaliu la Tarkovski - imaginea cinematografică picturală. În ambele arte, pauza picturală nu poate fi percepută din cauza persistenței viziunii, prin care ochiul păstrează o imagine vizuală pentru o fracțiune de secundă după ce sursa sa a fost eleminată. Percepția mișcării se datorează efectului psihologic numit mișcarea beta. Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Totodată, asemănarea filmului cu pictura duce la singularitatea lor fenomenologică. Caracteristica picturală a filmului duce la intensificarea esteticii prin instanța pregnantă și criza ecranului. Acest lucru poate fi observat în detaliu la Tarkovski - imaginea cinematografică picturală. În ambele arte, pauza picturală nu poate fi percepută din cauza persistenței viziunii, prin care ochiul păstrează o imagine vizuală pentru o fracțiune de secundă după ce sursa sa a fost eleminată. Percepția mișcării se datorează efectului psihologic numit mișcarea beta. Pe lângă compoziția interioară a artelor vizuale
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
scrie, de exemplu, "undiri albe în giulgiul ceții" (Drum pierdut)2, cuvântul își ocultează semnificatul, ceea ce apare - la "prima" vedere - nefiind decât imaginea clar-obscură structurată opozitiv: undiri albe vs. giulgiul ceții. Aparent, avem de a face doar cu "o aproximație "picturală" în care umbrele și luminile dau de văzut o imagine, iar imaginea aceasta, în negru și alb practic, nu are alt statut decât asemănarea și nu "realitatea" însăși în esența sa"3. Fiecare element al acestei antinomii face imagine prin
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
limbii române reprezintă totalitatea metodelor folosite pentru vindecarea unei boli, dar este la fel de potrivit pentru persoanele/subiecții care Își doresc să fie mai sociabili sau prezintă un dezechilibru afectiv. Artterapia este o modalitate de intervenție „psihoterapeutică mediată prin producții vizualplastice (picturale, grafice, de modelaj, sculptură, măști, colaje etc.) și prin alte moduri de expresie artistică (muzică, poezie, teatru, dans, expresii corporale). Artterapia poate fi considerată ca o formă de „psihoterapie prin mediere artistică” prin care clientul/persoana are posibilitatea să-și
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena MIHAILOVICI, Sabina PREDUCHIN,Cristina FARZIKHOSROUSHAHI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2117]
-
Constantin cel Mare de la podul Milvius. În lumea bizantină se vorbea limba greacă, iar oamenii fiind mai aproape de antichitate, stilurile antice s‑au perpetuat în ciuda faptului că în Vest ele căzuseră în uitare de multă vreme. Modul definitor de reprezentare picturală pentru lumea din Est era mozai‑ cul, în timp ce în Vest, locul central îl ocupa alături de pictura murală, arta ma nuscriselor. Aceste manuscrise dau tonul artei occidentale înainte de apa‑ riția picturii pe panou, în jurul anului 1200. În analiza artei din această
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Appia, din apropiere de Porta Maggiore. Ele apar din perechi de console așezate în stilo‑ bat mult asemănătoare cu acelea pe care tot Michelangelo le realizase pentru ferestrele palatului Medici din Florența. Consolele vor apărea destul de des în realizările fie picturale, fie arhitecturale, din opera lui Michelangelo. În interiorul sălii de lectură, elementele de arhitectură se succed într‑un ritm și într‑o dispoziție care amintesc de elementele din vestibul. Suprafața ritmată de pilaștri este ocupată de două registre de ferestre suprapuse
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
nu are nimic comun cu manierismul celor care crezând în valabilitatea universală a unor pedepse mai ușoare, l‑au copiat pe artist. Această frescă este înainte de toate, o manifestare uriașă a spiritului uman și nu o simplă acrobație de tehnică picturală. Ea reprezintă escatologia pe care artistul a realizat‑o în diferite culori. Cei care au dorit să‑l ajungă pe maestru imitând orbește niște forme sunt doar niște simpli epigoni; însuși Michelan‑ gelo a spus: Pe câți dintre aceștia îi
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
demonstrează că e mai mult decât un artist, e un spirit de geniu a cărui putere va stârni veșnic uimirea 24. Ca un demn urmaș al predecesorilor săi florentini, Leonardo considera că artistul trebuie să exploreze lumea vizibilă; el, spirit pictural prin excelență credea doar ce vedea cu ochii lui. Contemporanii săi îl considerau pe Leonar‑ do un om ciudat și misterios, de multe ori încercând să‑l determine să‑și pună în practică cunoștințele sale pentru diverse interese chiar și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
tablourile de sfinți și cele care îl înfățișau pe Cristos extatic, făceau apel direct la sentimentele reli‑ gioase ale celor care le priveau și admirau. Din punct de vedere artistic coloritul lor anti‑naturalist, proporții‑ le personajelor deliberat distorsionate, spațiul pictural aparent nerealist al lucrărilor sale, ne trimit spre expre‑ sionism. În acest tablou, artistul reușește să surprindă momentul dinaintea răstignirii cu o intensitate maximă. Îmbrăcat cu un veșmânt CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 133 roșu sângeriu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
lucrările sale. În parabola fiului risipitor, realizată în ulti‑ ma etapă de creație pictorul vede un exemplu emblematic atât pentru experiența și condiția umană, cât și pentru valorile universale. Artis‑ tul se concentrează pe o narațiune bazată pe mijloace exclusiv picturale: lumina și culoarea care dezvăluie povestea tânărului decăzut în‑ tors acasă pentru a cere iertare tatălui. În aceas‑ tă simfonie de tonuri luminoase și întunecate, de străluciri vii și de umbre misterios tempera‑ te, energia pictorului ajuns în pragul bătrâneții
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]