3,551 matches
-
banal decât pare, pentru că obișnuit se suprapune conceptul de „citadin” cu cel de „urban”, ceea ce nu mai are, istoric și practic, îndreptățirea pe care o poate revendica în principiu. Cadrul urban, în dezvoltarea sa hipertrofică, în care funcția socială a pietonului e din ce în ce mai condiționată și mai abstractă, acuză azi o criză a civilizației. Ideea de civilizație și încorporarea ei concretă, socială, presupun desprinderea din imanență și ridicarea la nivelul conștiinței individuale, a unor fenomene de „suprastructură”, care nu sunt „naturale”, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Poezia și arta nu sunt “înaripate” tocmai fiindcă sunt revelatoare de adevăr uman. A fi terre-à-terre și „pedestru” e desigur, în genere, ceva meschin și mediocru. Dar marile, fascinantele, exaltantele revelații se obțin totuși la nivelul terestru și din perspectiva „pietonului”. Totul e să vezi, iar dacă vezi bine poți să-ți reprezinți și ceea ce nu vezi, adică să înțelegi. Asta e, în definitiv și propriu-zis, imaginația. Aici comite T. Mazilu o confuzie (dar nu gravă, căci se înțelege ce vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
plus ridicule que le style du tyran”*, scrie Alain într-un loc. A fi ca statut social pe aceeași treaptă cu toată lumea, a nu pretinde un statut distinct, de castă, înseamnă a proclama ceea ce se poate numi o „civilizație a pietonului”, adică demnitatea vieții publice. Alain, care a rămas toată viața, ca și E. Lovinescu, profesor de liceu și a ținut, ca și acesta, la independență mai mult decât la orice, a avut oroare de cei pe care-i indica odiului
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
al doilea, București, 1976; Rostogolirea, București, 1978; Efecte secundare, București, 1979; Locul de la răscruce, București, 1980; Durata partidei, București, 1984; Trei călătorii, București, 1985; Legea căderii frunzelor, București, 1987; Locul posibil, București, 1991; Împărțirea la trei, București, 1996; Trecere pentru pietoni, București, 2000; Locul de trecere, București, 2001; Casa părintească, București, 2003. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 31-34; Nicolae Manolescu, Un analist, RL, 1977, 7; Valentin F. Mihăescu, Talent analitic, LCF, 1977, 16; Valentin Tașcu, Dinamica personajului, TR, 1978, 52
MATALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288056_a_289385]
-
cele 14 principii enunțate la Începutul lucrării La ville radieuse, și anume „moartea străzii”. El se referea pur și simplu la separarea completă a traficului pietonal de cel rutier și, mai mult, la diferențierea vehiculelor lente de cele rapide. Amestecarea pietonilor cu mașinile - care făcea mersul pe jos neplăcut și Încurca circulația automobilelor - Îi repugna teribil. Principiul zonificării funcționale a fost aplicat În toate sferele. În 1929, raportul final al celei de-a doua reuniuni a CIAM, document elaborat de Le
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
nesimultane, ce reprezintă două zone diferite și net separate”. Logica acestei separări rigide a funcțiilor este foarte clară: este mult mai ușor să proiectezi o zonă urbană dacă aceasta are un singur scop. Este mult mai ușor să planifici circulația pietonilor atunci când aceștia nu trebuie să folosească aceleași spațiu ca și automobilele și trenurile. Este incomparabil mai simplu să realizezi o pădure dacă unicul său scop este acela de a maximiza producția de cherestea pentru mobilă. Când aceeași construcție sau același
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
celor care se mută În Brasília din alte orașe sunt uimiți să descopere că este „un oraș fără mulțime”. Oamenii se plâng că le lipsește forfota străzii sau acele colțuri aglomerate și trotuare largi din fața magazinelor care să anime atmosfera. Pietonii aproape că au impresia că fondatorii Brasíliei, În loc să conceapă un oraș, au proiectat totul pentru a Împiedica crearea unui oraș. De cele mai multe ori, oamenii spun că aici nu sunt „colțuri de stradă”, referindu-se la faptul că nu există intersecții
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
muncă de locuințe, de spațiile comerciale și de cele de recreere, enormele suprafețe goale dintre superquadra și sistemul de șosele (destinat exclusiv traficului autovehiculelor) au drept consecință logică dispariția „colțurilor de stradă”. Au fost eliminate ambuteiajele, dar și aglomerațiile de pietoni - binevenite și vesele - pe care unul din cei chestionați de Holston le numea „esența convivialității sociale”. Termenul de brasilite - care ar Însemna „brasilită” și care a fost creat de către prima generație de locuitori - surprinde foarte bine trauma prin care au
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
care o face Jacobs este perspectiva originală adoptată. Începe de la nivelul străzii, cu o etnografie a micro-ordinii cartierelor, trotuarelor și intersecțiilor. Spre deosebire de Le Corbusier, care Își „vedea” orașul mai Întâi de sus, Jacobs Îl privește din punctul de vedere al pietonului care Îl străbate În fiecare zi. În plus, autoarea era și un activist politic, implicat În multe campanii Împotriva propunerilor de schimbare a planului de zonificare sau de construire de șosele și de locuințe, pe care le considera nejudicioase. Este
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Care sunt condițiile ce asigură această diversitate? Jacobs sugerează că cel mai important este ca respectivul cartier să aibă scopuri primare mixte. Străzile și cvartalele trebuie să fie scurte, pentru a se evita apariția de bariere lungi În calea circulației pietonilor și a dezvoltării activităților economice. Ideal ar fi să existe clădiri cât mai variate din punct de vedere al vechimii și stării, acest lucru făcând posibilă Închirierea lor la prețuri diferite și utilizarea lor pentru diverse activități. Deloc surprinzător, fiecare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
utilitariste, cât și pe cele neutilitariste? Această abordare Îi permite să tragă multe concluzii. Cvartalele scurte sunt preferabile celor lungi, deoarece reunesc mai multe activități. Parcările pentru camioane sau stațiile de benzină mari, care Întrerup continuitatea spațiilor de interes pentru pietoni, trebuie evitate, la fel cum trebuie menținute la un nivel minim șoselele enorme și spațiile deschise foarte Întinse, amenințătoare, care acționează asemenea unor bariere vizuale și fizice. O logică există, Însă nu este a priori vizuală și nici una pur utilitaristă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ce e, iubitule... zic Încercînd o altă abordare. Chiar tu spui mereu: „Dă-le oamenilor o șansă“. — Ba nu-i adevărat. Luke nici măcar nu clipește. — Ei bine, ar trebui s-o faci! spun supărată. Ne oprim la o trecere de pietoni și văd trecînd o femeie cu cel mai cool landou verde, stil era spațială, cu roți Înalte. Uau. Poate că ar trebui să ne luăm și noi așa ceva. Mijesc ochii, Încercînd să citesc numele firmei. E de necrezut. PÎnă acum
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
urechi. Și... cealaltă opțiune care-ar fi? — Faci pă mortu’n păpușoi și trăiești În minciună tot restu’ vieții. Nici una dintre opțiuni nu mi se pare prea atractivă. Acum ne strecurăm pe Oxford Street, Înaintînd cu greu printre autobuze și pietoni. Ridic gîtul, uitîndu-mă la drumul din față, cînd, deodată, zăresc Mercedesul lui Luke, cotind pe o străduță laterală. — Uite-l! L-am văzut! Pe-acolo a luat-o! — L-am văz’t. Șoferul schimbă dibaci banda și, cîteva clipe mai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ogarului cenușiu, București, 1977; La început n-a fost cuvântul, București, 1977; Arta fără muză, Cluj-Napoca, 1980; Roua și bruma, București, 1982; Cauze provizorii, București, 1983; Filmar, București, 1984; O călătorie spre marea interioară, I-III, București, 1986-1990; Permisul de pieton, București, 2000. Antologii, ediții: Anul 1946. Scrisori și alte texte, București, 1997; Anul 1948. Instituționalizarea comunismului, București, 1998; Anii 1949-1953. Mecanismele terorii, București, 1999; Exerciții de memorie, postfață Ana Blandiana, București, 1999; Timișoara în arhivele Europei Libere: 17-20 decembrie 1989
RUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289399_a_290728]
-
speriat! Parcă era un obiect străin în ființa lui. Ca un adaos. E țara S.F. și totul e posibil. Nu-i venea să creadă. Pe stradă se uita la trecători și imaginea sa o vedea multiplicată... îi vedea pe toți pietonii și șoferii mai în vârstă cu o bilă în fund! Majoritatea oamenilor suferă de așa ceva! Să mergi cu o durere în noada fundului, ce porcărie, ce mizerie! Oare ce să facă? Dacă bila face pui?! își imagina că nu se
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
au emis sentințe irevocabile și definitive chiar înaintea judecătorilor, dar “ultima veste” din telejurnalul preluat pe toate posturile TV din România transmite cu vehemență și revoltă faptul că Procurorul General al României, Tiberiu Nițu, sfidează pur și simplu legea și pietonul de rând, șoferul domniei sale trecând pe culoarea roșie a semaforului în timp ce-l avea drept pasager pe dl. procuror! Chiar așa!! Oare s-au terminat știrile incendiare din România? Până mai ieri, Elena Udrea reprezenta epicentrul tuturor discuțiilor, mărul discordiei ținut
JUSTIȚIE, CĂTUȘE ȘI TELENOVELE de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381286_a_382615]
-
răni tot mai rotund” (Elegie). Poezia din Uneori, plutirea a fost receptată, de regulă, ca lirică integral erotică, cu precizarea că e vorba de un eros subordonat vizionarismului ontologic și moral. Începând cu volumul Respirație artificială, continuând cu Pasaj de pietoni (1979) și Semne particulare (1979), apoi în producțiile din timpul disidenței și după exilare, a doua etapă a traseului liric al lui T. se vădește tot mai tranșant, determinând o reconfigurare a imaginii scriitorului în tabloul literaturii noastre contemporane. Poetul
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
cu atât mai mult cu cât în volumele de început poetul nu vădea prea multă disponibilitate socială, sărind peste imediat direct în tentația vizionară și în ritualitatea imaginativă. AL. CISTELECAN Poezia lui Dorin Tudoran [din Respirație artificială și Pasaj de pietoni] s-a asprit considerabil și a adoptat un ton aproape dur. Au dispărut efectele căutate de stil, luciul de oglindă al poeziei de dragoste, și în general înfățișarea minoră din poeziile anterioare. Poezia se apropie acum de formele discursului și
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
tratat de glorie, București, 1973; Cântec de trecut Akheronul, București, 1975; Martori oculari (în colaborare cu Eugen Seceleanu), Iași, 1976; O zi în natură, București, 1977; Uneori, plutirea, București, 1977; Biografia debuturilor, Iași, 1978; Respirație artificială, Cluj-Napoca, 1978; Pasaj de pietoni, București, 1979; Semne particulare, București, 1979; Nostalgii intacte, București, 1982; Adaptarea la realitate, Cluj-Napoca, 1982; De bună voie, autobiografia mea, Aarhus (Danemarca), 1986; Optional Future, tr. Marcel Corniș-Pop, Daphne (SUA), 1988; Frost or Fear? On the Condition of the Romanian
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
1979, 5; Al. Cistelecan, „O zi în natură”, F, 1979, 2; Valentin Tașcu, Realitatea imaginată, ST, 1979, 2; Ciobanu, Însemne, II, 329-332; Grigurcu, Poeți, 500-503; Ruja, Valori, 157-161; Nicolae Manolescu, Evoluția unui poet, RL, 1980, 10; Lucian Alexiu, „Pasaj de pietoni”, O, 1980, 14; Constantin Pricop, „Semne particulare”, CL, 1980, 3; Adrian Popescu, „Pasaj de pietoni”, TR, 1980, 24; Al. Călinescu, Dreptul la poveste, CL, 1980, 7; M. Nițescu, Revanșa imaginarului, VR, 1980, 8; Nicolae Manolescu, Dialoguri literare, RL, 1980, 44
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
ST, 1979, 2; Ciobanu, Însemne, II, 329-332; Grigurcu, Poeți, 500-503; Ruja, Valori, 157-161; Nicolae Manolescu, Evoluția unui poet, RL, 1980, 10; Lucian Alexiu, „Pasaj de pietoni”, O, 1980, 14; Constantin Pricop, „Semne particulare”, CL, 1980, 3; Adrian Popescu, „Pasaj de pietoni”, TR, 1980, 24; Al. Călinescu, Dreptul la poveste, CL, 1980, 7; M. Nițescu, Revanșa imaginarului, VR, 1980, 8; Nicolae Manolescu, Dialoguri literare, RL, 1980, 44; Ion Bogdan Lefter, Semnele particulare ale poetului, ECH, 1980, 11-12; Cristea, Faptul, 175-180; Doinaș, Lectura
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
că, din cauza fricii de a fi iarăși anchetați sau închiși, aveau impresia că sunt permanent urmăriți, tresăreau la orice zgomot sau mișcare bruscă și adesea li se părea că auzeau pași care-i urmăreau sau că recunosc figurile anchetatorilor în pietonii de pe stradă etc. (e) Probleme ocupaționale. După eliberarea din închisoare, fostul deținut politic avea obligativitatea de a se prezenta la Oficiul Forțelor de Muncă în vederea căutării unui plasament. Procedurile de angajare erau subordonate biroului de cadre al fiecărei instituții. 13
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din perspectiva propagandei oficiale. Paginile dovedesc totuși verva publicistului atent la cotidian, ca și acuitatea prozatorului capabil să reconstituie dimensiunea morală sau simbolică a evenimentelor și să schițeze profiluri pregnante. Între jurnalistică și literatură se situează notele de călătorie din Pieton în Cuba (1963), Orga de bambus (1966; Premiul Uniunii Scriitorilor), Jurnal hellenic (1974), Cartea Chinei (1977) sau din Orașe infidele (I-II, 1985-1986), unde autorul se interesează mai degrabă de diversitatea tipurilor umane și de varietatea manifestărilor spiritului decât de
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
1955; Lauda tinereții. Cronică de reporter de pe șantierul Salva-Vișeu, București, 1956; Pământul spânzuratului, București, 1957; Paralela 45, I-III, București, 1958-1981; Anul 15, București, 1959; Afișe de bal, București, 1960; Ore calde, București, 1962; Oameni ai zilelor noastre, București, 1963; Pieton în Cuba, București, 1963; Triunghiul, București, 1964; Orga de bambus, București, 1966; Criza de timp, București, 1969; Amfora sabină, București, 1970; Faetonul, București, 1970; Ploaia bleu, București, 1970; Cimitirul vesel. Monografie sentimentală despre Săpânța (în colaborare cu I. Miclea Mihale
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
contemporană, la celălalt pol aflându-se Cristian Popescu. SCRIERI: Ieudul fără ieșire, București, 1994; Porcec, București, 1996; Pantelimon 113 bis, București, 1999; Podul, postfață Dan Cristea, București, 2000; Rugăciunea de antracit - The Anthracite Preyer, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 2002; Petrecere de pietoni, postfață Dan C. Mihăilescu, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Ioan Es.Pop, LCF, 1990, 1; Laurențiu Ulici, O nouă generație. Promoția ’90, LCF, 1990, 17; Ioan Buduca, De-a scriitorii români contemporani, LCF, 1990, 18; Cristian Popescu, Portret de
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]