1,679 matches
-
al faptei, când altul, dintre cele prin care ne poartă întâmplările incoerent schimbătoare ale romanului, printre acestea și Biserica Inima lui Christos, care a rezistat războiului și în care, în locul altarului Fecioarei descris cu fidelitate, împrăștie strălucire și atrage polonezi pioși copia Madonei din Vilnius, cu cununa ei de raze din tablă aurită. Imediat alături, într-o nișă, în spatele lumânărilor, am văzut fotografiile Papei, decedat oficial, și ale celui tocmai ales, de origine germană. Și acolo, la locul neogotic al juvenilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
schimbat linia. Vagonul era luminat numai de o lampă cu carbid. Eram întinși pe paie care miroseau a mucegai și a urină. Lângă mine, un vânător de munte bandajat la cap citea la lumina slabă a lanternei sale o carte pioasă. În timpul ăsta își mișca buzele. În dreapta, unul împușcat a tot țipat, până când a tăcut. Provizii de apă nu existau. Nici un sanitar care să fi reacționat la strigătele răniților nu ne însoțea. Glasuri și gemete, indiferent dacă trenul mergea sau staționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu oberliht, blocuri de modelaj și ladă plină de lut cu tot, atelierul acestuia care se întindea până în grădina mânăstirii. Până și marmură din carierele din Carrara - pe care, la vremea lui, o prefera marele Michelangelo - era acolo, mulțumită unei pioase donații. Se aștepta la o încuviințare plină de bucurie. Credința insuficientă avea să crească, fără îndoială, și să se consolideze în timpul lucrului la madone, de îndată ce, după sfânta Fecioară, aveau să-mi fie comandați un sfânt Francisc și apoi un sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
apoi un sfânt Sebastian. În condițiile unei dăruiri curate și unei hărnicii neobosite, iluminarea vine de regulă negreșit. Restul - asta o știa din experiență - era grație divină. Îndoielile mele față de proiectul de viitor pe care mi-l schițase și dorințele pioase legate de el le-a întâmpinat cu un zâmbet. Abia când i-am semnalat foamea mea secundară, când am numit-o incurabilă cronică mai mult chiar, când i-am descris cu o plăcere infernală depravata mea dependență de fete tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cum urmează ei harnici calea cunoașterii și reușesc să guste de fiecare dată din păcatul originar. E drept că aș fi fost, în primul rând, sătul, iar în al treilea rând aș fi devenit un artist într-o oarecare măsură pios, dar cea de-a doua foame, obsedată tot mereu de altă carne, m-ar fi făcut să cad în păcat ori de câte ori mi s-ar fi oferit sau aș fi căutat ocazia și m-ar fi făcut să fug, fără scăpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
US-Army. Și ghete din vremurile marșurilor existau acolo, iar acum ele urmau să fie tocmai bune ca ghete de drumeție. Urmând străvechiul impuls german, ața mă trăgea, precum odinioară pe teutoni, pe împărații dinastiei Hohenstauffen și pe nemții cu sentimente pioase față de artă, spre Italia. Ținta ambițioasă a călătoriei mele se numea Palermo; acolo mă simțisem în largul meu în reveriile mele copilărești, în chip de scutier sau de șoimar al celui de-al doilea Friedrich și, când s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a fost de ajutor trupelor americane de desant la ocuparea insulei în anul de război ‘43. Era limpede că membrii locali ai „onorabilei societăți“ având ramificații pe toată insula mă luaseră drept un pelerin pe cât de sărac, pe atât de pios: un pellegrino gata să se confeseze în drum spre sfânta Rosalia, care, după câte se știe, își avea sediul la Palermo. Prin urmare m-au ajutat. Iar de la Caltanisseta, un șofer de camion m-a dus absolut de bunăvoie până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dintâi fusese aceea de pe Hasenbergsteige din Stuttgart și a fost repede dată deoparte. Pe cea de-a doua i-o datoram surorii mele Waltraut, care în primăvară își terminase cursurile practice de economie și după aceea le-a ajutat pe pioasele călugărițe ale acelui ordin care, în afară de diverse spitale și de casa mamei din Aachen, mai avea în grijă și câteva filiale în străinătate. De filiala romană ținea și un adăpost pentru copii în care sora mea le ajuta pe măicuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mării, o pădure izvodită din văzduh, un potir În fundul pământului, un hanger condamnat la chinurile Iadului. Tu nu vei căuta patru obiecte magice, ci pe cei patru maeștri care compun tetragonul Divinității, ascuns În dosul vălurilor. Acum, devotându-se unor pioase Însărcinări, ei stau roată În jurul taurului de fier; se roagă alături de frații lor, akilii, ascunși, la fel ca ei, sub văluri; nimic nu-i deosebește, dar inima ta Îi va afla. Eu Îți voi porunci să-l alegi pe Yusuf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scurtat truda obstinată și viața aproape monahală a poetului. Șase ani mai târziu, s-a brodit că directorul ziarului Ultima oră, un bărbat a cărui curiozitate mereu trează nu lăsa deoparte fenomenul literar, mi-a Încredințat misiunea, Între polițistă și pioasă, de a cerceta in situ rămășițele acestei opera magna. După anume șovăieli firești, casierul ziarului mi-a plătit cheltuielile călătoriei fluviale prin Uruguayul „cu chip de perlă“. La Fray Bentos, ospitalitatea unui prieten farmacist, doctorul Jivago, avea să Împlinească restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a făcut ceea ce toți sfârșim prin a face (ferească Sfântul!): a murit Într-o joi, mult după ce bătuseră orele douăzeci și două. Mesajul i-ar fi fost Îngropat o dată cu el, În pașnicul cimitir din Lausanne, dacă n-ar fi fost pioasa infidelitate a prietenului său de-o viață, Maxime Petitpain, care l-a făcut public În discursul funebru de rigoare, cu vorbe deja clasice. Oricât de incredibil ar părea, dogma dată publicității de Petitpain și integral reprodusă În Petit Vaudois n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
idiot amărât de la ea din grupă, unul pe care-l chema Anthony, a avut dubioasa plăcere de a o acompania în călătoria de trei ore cu mașina până la Belfast. Helen a plecat, așezată pe scaunul de lângă șofer, afișând o expresie pioasă și strângând în brațe o sticlă cu agheasmă. Înainte să dispară, n-a zis nimic legat de Adam. Vacă nesimțită! Poate că mergea și el la Belfast. Poate că ajunsese deja acolo. Poate că toate liniile telefonice din Rathmines erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de fonduri nedeclarate. — Ellis, n-am nici o influență asupra lui Millard. Dacă avocatul lui Max l-a sfătuit să se supună testului, va trebui să o facă. — Dudley poate rezolva problema? — Nici Dud n-are trecere la el. Millard e pios de felul lui. Și pot să-ți spun, Înainte să mă Întrebi, că nu știu cine l-a omorît pe Sid. Și nici nu-mi pasă. Max are un alibi? — Da, dar ar prefera să nu-l utilizeze. — CÎți ani are fătuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pentru acest incident. Eu sînt cel care a ordonat ca suspecții să fie izolați Într-o unitate de minimă securitate. Eu... se vor depune toate eforturile necesare pentru recapturarea lor cît mai rapidă. Îmi...“ Jack opri radioul. O Încheiere: cariera piosului Russ Millard. Apel: toți membrii Biroului aveau să fie sculați din pat și trimiși pe post de hăitași. Căscă tot restul drumului pînă la Karen. CÎnd sună la ușa ei, vedea dublu. Îi deschise Karen. Dragul meu, unde ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dori. Abandonată în acest chip oricărui fel de cititori, judecata făcută de public a fost variată: unii au ridicat-o în slăvi, alții au coborît-o în abis. În pofida acestei întîmplări, autorul s-a bucurat de un adevărat avantaj. Unii ecleziaști pioși și culți i-au făcut observații de bun-simț, acestora autorul le este recunoscător și, pentru a demonstra cu fapta cît de mult îi apreciază, s-a hotărît să publice această nouă ediție, în care s-a învrednicit să facă modificări
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
atribuie poporului alegerea Episcopilor; cît de falsă este această încredințare o demonstrează prin conținutul său Capitolul al IV-lea, în care nu se exprimă altă dorință decît aceea ca poporul să își poată depune, în cadrul acestor alegeri, mărturia liberă și pioasă față de candidați, în spiritul Bisericii. În sfîrșit, autorul invocă indulgența cititorilor pentru neajunsurile care au mai rămas în lucrarea sa, implorînd, în același timp, iubirea lor în interpretarea cu bună-credință a cuvintelor sale, căci el a scris pentru zidire și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și, cu siguranță, se face deosebire între cei ce aveau chemare și cei ce nu aveau; iar tinerii înșiși care se apropiau de acea școală știau deja pentru ce veniseră acolo și ce doctrină încercau să apere. În plus, adevărul pios și practic are un avantaj enorm în comparație cu adevărul pur ideal, căci natura sa este esențial sacră și divină, impune respect prin el însuși asupra studentului care îl primește. Ca rezultat, profesorii care aveau datoria sublimă să îl comunice celorlalți experimentează
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
erau îndeajuns de flexibili și curtenitori 187. Pietatea, corectitudinea și politica lui Carol cel Mare au mers mai departe și au restituit Bisericii și acea parte de libertate care îi fusese încălcată de regii din stirpea Merovingienilor; și Ludovic cel Pios imită exemplul marelui său părinte 188. Dar regii care au urmat nu au mai făcut așa. 85. La moartea Episcopului, feudele reveneau în mîna regelui, iar regele se bucura de uzufructul scaunelor vacante aceasta se numea regalia și era dreptul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
căreia i-a căzut victimă împreună cu regele acelei națiuni, tocmai din cauza lipsei în acel Stat a solidarității între Cler și principe, tocmai pentru că acel Cler a fost ales de principele însuși. Mare și înspăimîntătoare lecție! Era totuși cult, era totuși pios, era totuși eroic acel Cler cutezător care, fără să se umilească, a căzut sub tăișul ghilotinei; și, totuși, nu a putut să facă nimic pentru acea națiune care nu era insensibilă nici la vocea creștinismului, nici față de generozitatea virtuții. Marile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Bisericii și au făcut ca alegerile să redevină libere 265. În alte dăți, abuzul a fost din partea poporului; acest abuz a fost îndepărtat de suveranii și de nobilimea care i-au sărit în ajutor Bisericii 266. Beneficii nepieritoare pe care pioșii monarhi le-au făcut Bisericii și a căror amintire Biserica a păstrat-o și o va păstra pînă la sfîrșitul lumii. În sfîrșit, monarhii înșiși au intervenit în alegeri și le-au supus unei oribile tiranii, lucru care a cauzat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Să fie un moștenitor dar acesta să fie Biserica, maica, îngrijitoarea și păzitoarea turmei. De ce să ne interpunem între mamă și fii?"288 Astfel, acest sfînt nu dorea ca indivizii aparținînd Clerului sau monahatului să-și transmită prin Biserică, depozitara pioaselor donații din partea fiilor săi pe care ea le împărțea după nevoie. Bunurile deținute în comun și administrate prin înțeleapta iubire a Episcopilor în urma consultărilor cu Clerul erau de mare ajutor în producerea și păstrarea unei mai mari uniuni între Clerici
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
alcătuiesc membrele și capul, iar tutela acestuia este încredințată Bisericilor. 154. Cel de al patrulea principiu de reglementare a bunurilor ecleziastice împiedică posibilitatea ca acestea să lezeze integritatea Clerului, pentru că "nu numai că bunurile trebuiau să fie folosite în scopuri pioase și caritabile, mai mult, se îndepărta arbitrariul și lăcomia, pentru ca bunurile să fie folosite în scopuri precise și sigure". Dat fiind că bunurile Bisericii au sporit, au apărut și abuzuri grave, deși accidentale și parțiale; Biserica și-a dat seama
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fost emanate se justificau. În cazul nostru, era vorba, cu siguranță, de un mare rău, ca bunurile ecleziastice să fie deturnate de la destinația lor, să treacă în uz profan, să se acorde contra mărfuri sau servicii seculare, trădînd astfel intențiile pioase ale donatorilor; dar era totuși și un mare bine ca Episcopii, după ce se sfătuiau cu Clerul, să poată renunța atunci cînd era cazul la donațiile și moștenirile care erau oferite Bisericii, să poată să vîndă posesiunile și să le distribuie
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de credincioșia, zelul, grija și dragostea dovedite față de stăpîn. II. După îndatoririle față de propria-i stare (între care sînt cuprinse și practicile religioase), timpul care-i va prisosi va fi ocupat de ucenicul lui Isus Cristos, astfel: a) prin lecturi pioase, atît pentru a se adînci în doctrina religioasă, cît și pentru a medita la măreția dumnezeiască, la bunătatea sa nemărginită, la atotputernicia și înțelepciunea sa; b) prin rugăciuni, oricînd are un mic răgaz chiar și atunci cînd muncește, pe care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în conformitate cu viețile lor merituoase și darul lor de înțelepciune, fără a ține seama de o persoană anume sau de regalia (uzufructul rezultat de pe o feudă), pentru ca să-și poată ajuta supușii prin pildă și prin cuvînt". În anul 806, Ludovic cel Pios a confirmat legea lui Carol cel Mare în Capitularul publicat după Sinodul din Aquisgrana. 189 În secolul al XI-lea uzurparea atinsese o culme ne mai întîlnită . Pentru a nu vorbi la nesfîrșit este de ajuns să vă amintesc ce
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]