2,058 matches
-
marmeladă acră, și se așază pe scări lîngă noi. Într-un sfert de oră, soarele Împrăștie norii și cerul se deschide de jur Împrejur. Pentru prima dată de cînd sînt aici se vede tot peisajul. Undeva spre apus e un pisc stîncos, iar Înspre răsărit se văd alte culmi de munți Îndepărtați, povîrnișuri, păduri. E incredibil cum s-a Înseninat deodată și s-a luminat totul În jur, vedem În sfîrșit unde sîntem. Din marginea clădirii infirmeriei se Întinde o pajiște
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și un pavilion mic, un fel de refugiu cu patru paturi și o sobă mică de fier, pentru cei care fac de serviciu În punctul de observație vizuală de acolo. E o pajiște deschisă, iarba e deasă, crudă, stră lucește. Piscul de munte din apropiere pare enorm, ai senzația că poți să pui mîna pe el. Cerul e neverosimil de senin și de albastru. De jur Împrejur, totul se vede aproape la fel de bine ca din spatele infirmeriei, doar că aici chiar nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gărzii Își face rondul să schimbe santinela din postul de la capătul pajiștii unde ne petrecem ziua. Postul ăsta e cel mai nordic punct al unității, izolat, la vreo 200 de metri de punctul de observare vizuală, la gardul unității dinspre pisc. Caporalul Îi face semn cu mîna să se oprească, adună de la noi un pumn de țigări și i le duce. Stau cîteva minute de vorbă, rîd uitîndu-se la noi, În timp ce noi stăm și ne uităm la ei, Împietriți de surpriză
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
otrăvii de molii. Nu se mai aud decît vîntul, foșnind moale prin pomi, și o cucuvea care țipă calm. Se lasă frigul și noi nu putem coborî din pichet. Acum că ochii s-au obișnuit cu Întunericul, conturul negru al piscului decupează o gaură În fundalul lăptos al cerului. După două ore sub acest cer care se scurge prin noi am senzația că nu mai am trup, că plutesc fără repere, suspendat Într-un fel de nicăieri pașnic. Un moment ca
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asta nu e o poveste, e ceva mizerabil, e o boală incurabilă, e mai rău ca o boală incurabilă. Stau pe burtă, cu capul sprijinit pe brațe, puțin Întors, crăcănat. Îmi privesc un bocanc nou-nouț, văd pajiștea la firul ierbii, piscul muntelui țîșnind nu foarte departe. Ușor-ușor, mintea se dezleagă din această crispare neverosimilă, urmează privirea și Începe să lucreze, agățîndu-se de detalii. E incredibil cît de frumos poate să fie aici sus, pe platoul din poala piscului. Am putea fi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la firul ierbii, piscul muntelui țîșnind nu foarte departe. Ușor-ușor, mintea se dezleagă din această crispare neverosimilă, urmează privirea și Începe să lucreze, agățîndu-se de detalii. E incredibil cît de frumos poate să fie aici sus, pe platoul din poala piscului. Am putea fi În vacanță, cazați la o cabană (o asemenea perspectivă mi se trage probabil de la Încălțămintea nouă, cu șireturi intacte, legate migălos). Din bucătăria cabanei se ridică un miros de mîncăruri bine gătite, dușumelele lăcuite strălucesc, sînt Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dimineață, plecăm la instrucție pe platou și nu prea ne mai găsim rezervele de veselie. Din plutonul de oameni uzi care merg apatic În cadență nu mai ies glume, nu mai ies decît vălătuci de aburi În aerul rece, deprimant. Piscul de la răsărit, atunci cînd se vede cîteva clipe printre norii care circulă cu viteză, e alb. Se simte că a nins pe munte, noaptea e un frig umed În dormitoarele neîncălzite, În care s-a instalat tăcerea. În prima duminică
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zacuscă din cămară, țipă Vlad rîzÎnd. Ies plouat, fără alte efuziuni, cu inima sfîșiată de tristețe. La 7.30 dimineața, sîntem deja În curtea garnizoanei din Hațeg, după ce ne-am afumat Într-un autobuz hîrbuit, lăsînd În spate muntele cu piscul Înzăpezit. Se adună baterii de la toate unitățile din jurul orașului. Cu toții veți forma o unitate nouă, ne spune ceremonios un maior, după ce sîntem aliniați În careu. N-avem de ce să fim mîndri, sîntem cu toții convinși că e vorba de o strategie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
îi floare la ureche să dispărem în zbor ca niște duhuri... Toadere, tu vorbești în dodii. Ce zbor? Ce duhuri? Domn’ locotenent. Care grupă de urmărire ar urca în fuga mare o asemenea pantă? Noi dacă o luăm încetișor spre piscul râpei, curând suntem sus. Și de acolo... îi o nimica toată să ajungem jos în „Țara nimănui”. Apoi... Cum cobori în râpă pe acel mal aproape ca un perete și al naibii de înalt? E înalt, dar nu-i drept ca un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
seară începând cu aceeași oră... Dacă absentăm și atunci... înseamnă că... Dar să nu plângem înainte de a ne păli. Curaj feciori! După plecarea căpitanului Făgurel și a ofițerului care i-a însoțit, Cicoare a organizat studierea pantelor gârlei și a piscurilor, cu cea mai mare atenție. Când nu va mai fi lumină, vor hotărî modul de acțiune, în funcție de cele observate. Fiecare cercetaș și-a luat în primire porțiunea de teren repartizată de sublocotenent. Toaibă a primit porținea de la poalele pantei din dreapta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
O zi nu voi putea rezista, pentru că sângele nu s-a oprit de tot. Eu voi vedea dacă pe cărăruie se poate merge târâș. Spunând acestea, Trestie a pornit să se târască spre adâncul gârlei, privind cu mare atenție către pisc, pentru a descoperi vreo mișcare. „De mers se poate merge târâș, dar câte unul. Cum îl ducem însă pe Toader?” - se întreba Trestie în timp ce făcea cale întoarsă. „Aha! Am găsit! Trei centuri, trei bretele de la sacii de merinde și sforile
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
biblică, Radu Cârneci construiește monografia iubirii, Începutul de taină fiind pus sub semne astrale: Sus, astrele în crugul etern lunecând - / timpul tău aștepta, o, Dorador! - sentimentul începându-și aventura existenței odată cu Facerea, când, La început de timp / îndemnându-ne către piscul de jertfă / înfloream... Imaginarul poetic e, prin urmare, alcătuit din elemente mitice, fiind Tărâm de vis: splendoare și beție la margine de timp, populat de fecioare fremătând și copaci cu ale căror trunchiuri se unesc acestea, de șerpi îndrăzneți, într-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și pururi prima / și fără-de-asemănare, forța ei având puterea de a-l recrea chiar și pe el: din coasta ta m-aș fi zidit / întrupându-mă / spre a mă închina ție matrice / a bucuriei / și a durerii. Disecându-și, din piscul prezentului treierat de sentimente (iubirea care mă treieră), lumea lăuntrică - Niciodată mai lucid în adorație! / Niciodată mai puternic în virtute! -, artistul îi reliefează valențele, proclamând dragostea ca stare supremă, fiindcă ce-i oare mai înalt decât Iubirea / mai adânc și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
chemarea se nuanțează, însoțindu-se cu o evidentă notă de dramatism și de resemnare în același timp, trecând, așadar, de la Unde ești? la Ah, unde ești?, astfel că Jurământul, cea de a doua parte a cărții, este o privire din pisc, retrospectivă, încărcată de satisfacție, eul contemplându-și opera, femeia, egalul meu de zbor, cu încrederea că, la fel ca și până acum, iubirea are toate resursele pentru a metamorfoza vidul, privind fără de margini / pustiul pe care va trebui să-l
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în sprijinul acestei aserțiuni, eseistul francez spune pilda mandarinului îndrăgostit, care își așteaptă curtezana nouăzeci și nouă dintre cele o sută de nopți impuse de aceasta, iar apoi pleacă, știind că drumul până la împlinire aduce mai multe satisfacții decât atingerea piscului, această căutare fiind, de fapt, partea fecundă pentru spirit. În aceeași paradigmă, Sunt de pământ și tu ești ploaie..., constată poetul, efectul fiind nebănuit și inefabil: Sunt suspendat de clipa ce pleoapa mi-o doboară / Ca îngerul damnării sub pasu-ți
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fortifică sau îl descompun pe dinăuntru. Cu volumul O lume paralelă (1989), lirismul poemelor lui Liviu Ioan Stoiciu sporește, revelându-se în grația, suavitatea, sacrul chiar ascunse printre înfățișările firii. Mame arhaice au rămas în copilăria spre care privește din piscul vârstei, la amiază, când caută vestigii ale unei realități dispărute, iar poemul Cerând iertare părinților aduce ecouri din Cântarea Cântărilor: Atâta cât luna se va naște și crește, atâta / cât luna va muri, eu / te voi iubi, stihie a firii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dese și abundente. Pe pantele acestora, curg multe pârâiașe zglobii, formând din loc în loc mici cascade și inundând căile de acces către înălțimi. Acolo, împărat este vechiul masiv vulcanic, acum în adormire poate veșnică, care se numește Piton Neige, adică Piscul Nins, înzăpezit. Deși în Réunion nu există iarnă decât în calendare, acest pisc oferă singura imagine a zăpezii pentru localnicii care nu au avut prilejul să vadă și alte zone ale lumii. Trebuie să fac precizarea că muntele respectiv măsoară
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
în loc mici cascade și inundând căile de acces către înălțimi. Acolo, împărat este vechiul masiv vulcanic, acum în adormire poate veșnică, care se numește Piton Neige, adică Piscul Nins, înzăpezit. Deși în Réunion nu există iarnă decât în calendare, acest pisc oferă singura imagine a zăpezii pentru localnicii care nu au avut prilejul să vadă și alte zone ale lumii. Trebuie să fac precizarea că muntele respectiv măsoară 3070 de metri înălțime și că el este un vulcan inactiv de 12
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
poiene Umblau Feți - Frumoși și dormeau Cosânzene În iarba gătită cu păsări și flori Eu vin din poiene cu hori și feciori. Eu vin din pământuri cu punți și răscruci Pe unde, cântând, treceau drepții haiduci Când crânguri și plaiuri, piscuri suiau Eu vin din pământuri ce graiu-mi știau. Eu vin de acolo de unde în șoapte Curge prin veacuri, ziuă și noapte Apa de munte cum e cristalul Eu vin de unde -mpărat e cavalul.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93453]
-
căile, dar cine i-ar fi îngăduit să fie fericită cu altul? Pentru nimic în lume! VI Urcușul vertiginos continua. Voiam să ajung sus, tot mai sus, în vârful piramidei, și truda mea nu mai găsea astâmpăr. Ca să cuceresc un pisc social, gândeam, trebuie să fac politică militantă, să mă înregimentez într-un partid. Eram tânăr, aveam timp înainte. Dar trebuia s-o iau de la început, să activez cel puțin câțiva ani. Câțiva ani? Cerule, cine avea atâta răbdare? Eu, nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-se de soarele verii, de ploile calde și de adierea vântului, dar nu-i înspăimântă nici furia Crivățului, viscolele iernii și torentele de zăpadă care le împovărează crengile. Cel mai bătrân și mai falnic dintre ei a crescut pe un pisc înalt și pare a fi un comandant de oști, care privește ager jur-împrejur spre a descoperi din care direcție sosesc armatele dușmane. De-a lungul timpului au trecut peste el vifore și furtuni, dar el a rămas neclintit în fața lor
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
de monografia “închinată lui Anghel Demitriescu, mare cărturar, critic și analist, care a avut însă o întelegere greșită asupra lui Eminescu, ceea ce poate l-a trecut în rândul scriitorilor uitați“, știut fiind că vânturile, furtunile se risipesc în confruntarea cu piscurile, suportând riscurile neantizării. Pan M. Vizirescu citează și volumul Creatorii și lumea lor, ca pe un îndreptar în analizarea operelor scriitorilor. Când Pan a conferențiat la Teatrul Național despre Delavrancea, și Papadima despre Lucian Blaga, amândoi încununați de succes, directorul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
rămână, sub auspiciile unei altfel de mitologie. I.N.O. le-a auzit bătăile inimii și le-a întins o mână pentru a-i așeza în vraful de cărți elaborat într-un timp record. Când ajungea cu urcarea unei cărți pe piscul desăvârșirii - se rostogolea din nou în arhive și începea urcușul alteia. Și pentru ca mărturisirile mele să nu fie confundate cu literatură publicitară, voi încerca să le susțin cu date din cărțile lui INO, ce se înalță într-un vraf de peste
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
se prăvălea,în ecou repetat, către necuprinsul întins al marginilor, joase, ale acestora. De bună seamă că a fost irezistibilă, de vreme ce tânărul zvelt, frumos ca toți flăcăii de la marginile munților, i-a răspuns, prin prezență. Prin prezența, pe acel minunat pisc, situat, nu tare departe de fața strălucitoare a soarelui de sfârșit de primăvară. Când a văzut minunea de față, de acolo, a întrebat: tu ești Olariti? I s-a răspuns: da. Eu sunt. De ce mă întrebi? Fiindcă m-a scos
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a pătruns, profund și definitiv,în inima și-n sufletul său, nu, el,în ale ei. De ce spun asta? Pentru că, de atunci, din acea zi, de aur, cum și-a numit-o, el, fostul flăcău, strigă zi de zi, către pisc, chemând, fărăîncetare: Ola Olariti? Olariti? Ola... Pe când, ea, nici că răspnde. Și, potrivit credinței mele, nici că va răspunde. Cu siguranță că nu. Fiindcă, dragostea, e ca un sclipăt. Ca o scăpărare, din amnarul tradiției, ori din bricheta modernă. A
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]