2,544 matches
-
Chiar nu eram ca toți ceilalți. Păi, dacă trebuie, veniți, am oftat. Dar sper să nu fiți răutăcioși cu mine, că nu se știe ce mă mai apucă! Când a auzit asta, Barry Grant s-a și întins după un pix. Sigur că n-o să fim răutăcioși, m-a asigurat mama tremurând. Dar trebuie să răspundem la întrebările femeii ăleia. Tocmai de asta îmi era mie teamă. — Poate, dar nu trebuie să fiți răi când vine vorba de mine. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
față în față cu un lucru pe care-l făcusem atunci când fusesem drogată. M-am holbat la mâzgăliturile acelea care arătau ca o pânză de păianjen. Nu seamănă deloc cu scrisul meu. Probabil c-abia fusesem în stare să țin pixul în mână. —Acum înțelegi de ce Brigit a crezut că era biletul de adio al unui sinucigaș, a spus Josephine. —N-am vrut să mă sinucid, m-am bâlbâit eu. Te cred, mi-a răspuns Josephine. Dar chiar și așa, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a zis: — A, nu, dacă tot suntem aici, o să rămânem! Așa că, ofticată, am comandat fasole prăjită de mai multe ori cu garnitură de fasole prăjită de mai multe ori. — Și încă o porție de fasole prăjită? a propus Helen cu pixul pregătit. —Ei, hai, am zis posomorâtă. Cât de rău poate să fie? —OK, a spus Helen îndepărtându-se. Muchos gracias, amigos, a adăugat ea întorcându-se. Ce vreți să beți? Pot să vă fur niște tequila fiindcă e așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
luat geanta și m-am îndreptat către ușă. Apoi am avut un moment de ezitare. Mi-am dat seama că nu aveam nimic altceva în viața mea care să îmbrace aspecte pozitive. Am scociorât prin geantă până când am găsit un pix și mi-am scris numărul de telefon pe o bucată de hârtie, pe care am pus-o pe perna lui Chris. N-am îndrăznit să repet faza pe care i-o făcusem lui Luke: să mototolesc hârtia, s-o arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puternic, de-a dreptul patologic asupra mea - așa cum are asupra majorității angajaților ei. Îți dau cinci minute, îi spun (din punctul meu de vedere, cu insolență), luând un gât zdravăn de șampanie, înainte să pun mâna pe carnețel și pe pix. — Asta-i o nebunie, șuieră Bea, după ce Vivian a trecut razant pe lângă ea. Tu ești editor de cărți, Claire, nu liderul lumii libere. Ce poate să fie așa de urgent încât tipa să trebuiască să dea buzna peste tine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
gamă de emoții. Partea bună era că toată drama nu-mi prea lăsase destul timp ca să mă emoționez pentru cea de-a doua întâlnire cu Randall. Dar acum recuperam timpul pierdut. Trăgând adânc aer în piept, mi-am îndreptat fusta pix neagră, marca Calvin Klein, pe care Bea mă convinsese s-o cumpăr în sezonul de solduri de la Barney’s, în urmă cu doi ani. Slavă Domnului că reușise chestia asta, fiindcă fusta în cauză era singurul obiect de îmbrăcăminte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ce voia să spună, înainte de a concluziona cu un scurt „Sună-mă înapoi“. Sigur că era o manieră eficientă, chiar dacă nu cea mai încântătoare, de a aborda o discuție. — Vreau să-ți spun câteva idei pentru mâine. Ai hârtie și pix? — Bună, Vivian. Am ridicat din sprâncene către Bea și mi-am luat un carnet din geantă. — OK, dă-i drumu’. După douăzeci de minute, Bea mi-a zâmbit cu milă, a aruncat câteva bancnote pe masă și a plecat. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi-l puteam închipui luând pădurea în piept. Nici măcar nu mi-l puteam imagina în pantaloni scurți. — Îhî. Cred că pentru unchiul Jack plimbările înseamnă să se lipsească de valet. Am zâmbit. — Mă întreb doar cum poate să trăiască fără pixul lui roșu. Ai mai cunoscut pe cineva care să adore mai mult decât Jackson munca de editare? Vreau să spun că l-am văzut făcând notițe cu pixul ăla chiar și pe cărți deja publicate. — A, da, știu. Odată, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de valet. Am zâmbit. — Mă întreb doar cum poate să trăiască fără pixul lui roșu. Ai mai cunoscut pe cineva care să adore mai mult decât Jackson munca de editare? Vreau să spun că l-am văzut făcând notițe cu pixul ăla chiar și pe cărți deja publicate. — A, da, știu. Odată, eu și cu el mergeam pe o stradă, iar unchiul Jack s-a oprit ca să corecteze un graffiti mâzgălit pe lateralul unei stații de autobuz. Se poate ca unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Odată, eu și cu el mergeam pe o stradă, iar unchiul Jack s-a oprit ca să corecteze un graffiti mâzgălit pe lateralul unei stații de autobuz. Se poate ca unchiul Jack să fi ieșit la pensie, dar îți garantez că pixul roșu face încă ore suplimentare. Am stropit puțin ulei peste pâinea proaspăt scoasă din cuptor de Mimi. — Totuși, cred că e o tranziție ciudată. Pensionarea. Să nu mai mergi la birou. Eu nu mă închipui altfel decât muncind cu normă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în seara asta. De ce eu lucrez mai mult decât tot personalul pus la un loc? și tu ce-ai făcut toată săptămâna? N-am primit nici o veste de la tine - nu știu ce faci în biroul ăla toată ziua... Am înghețat, șocată, cu pixul încremenit în aer, deasupra agendei. Oare Vivian nu realiza cât de târziu era în New York? Oare formase din greșeală numărul derivației mele? Oare credea că vorbea cu altcineva? O auzisem ocărându-i aproape pe toți angajații, dar până acum eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
umerilor. Ultima dată îl spălasem în urmă cu trei zile (o stare de igienă precară, semi-justificată de cantitatea zdrobitoare de muncă) și m-am decis că era cel mai indicat să mi-l strâng într-un coc prins cu un pix. Apoi, uitându-mă în jos, am realizat că, fără să gândesc, în dimineața aia, îmi pusesem pe mine prima cămașă pe care o înșfăcasem de pe fotoliu - aceeași cămașă neagră, cu nasturi până jos, pe care o purtasem și în vinerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
groaznică răceală din lume. Așa că m-am decis să sar într-un avion. E o seară mare pentru Luke! Ai făcut o treabă extraordinară cu cartea lui, Claire. Am fost cu-adevărat impresionat. N-am fost nevoit să-mi scot pixul roșu nici măcar o dată. Ei, mulțumesc. Am învățat de la cel mai bun. Dar, sinceră să fiu, n-am avut prea mult de lucru. În esență, cartea era perfectă de când am citit-o prima dată. — Claire e mult prea modestă! Luke a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pentru sine. Domnul Morris se uită amărât pe geam, la mașina de forat. — Așadar, după părerea dumneavoastră, doamna Wilt nu era o femeie foarte agreabilă? Domnul Morris clătină din cap. — Era o femeie înfiorătoare, zise el. Sergentul Yates linse capătul pixului. — Ați spus “înfiorătoare”, domnule? — Mă tem că da. Am avut-o o dată la cursurile mele de noțiuni de bază în arta teatrală, la seral. — De bază? repetă sergentul și-și notă în carnețel. — Da, deși în cazul doamnei Wilt ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se petrec la fel. îmi imaginez cu ce aduce pata, după care spun ceva complet diferit. Ce folos aveți de-aici? — Există totuși posibilitatea să deducem ceva și din așa ceva, zise dr. Pittman. — Ei bine, atunci, dac-aveți sânge-n pix, nu vă trebuie niște afurisite de pete de cerneală ca să deduceți ceva, așa-i? întrebă Wilt. Dr. Pittman făcu o notă despre interesul arătat de Wilt pentru sânge. — Puteți deduce lucruri numai studiind forma pe care o au capetele oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
încă profesorul?“, avea să întrebe ciocănitoarea Gina, dacă Tolea întârzia, cumva, și în această dimineață. Să întârzie, da da, nu avea nici un chef să se grăbească, freca încet încet, foarte încet, pudra neagră pe fundul ceștii. Gina, pregătindu-și registrele, pixurile, pliantele, perna pe scaun, telefonul în față. Gina își bea cafeaua la serviciu, toți își beau cafeaua la serviciu, deși nu există de cumpărat cafea nicăieri. Cum venea, Gina dispărea în spatele ghișeului, revenea cu ceașca umplută într-o mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu există de cumpărat cafea nicăieri. Cum venea, Gina dispărea în spatele ghișeului, revenea cu ceașca umplută într-o mână și cu bluza vernil orange bordo în cealaltă mână, uitând că a rămas doar în sutien. Se apleca peste registru, aranja pixurile și abia într-un târziu trăgea bluza pe umeri. Moment în care și roșea, scurt, provocator. „Chiar n-a venit încă profesorul?“, avea să întrebe, ca de obicei, șoricuța salariată, încheindu-și ultimul nasture al bluzei. Nimeni nu-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fatal, pe cinci generații... se auzi, de sub foile cosmopolite, vocea cunoscută. Pe cinci generații, auziți. Une fatalité, auziți, une catastrophe. Titi Măndița se încruntă și își scărpină, plictisit, sprânceana. Se afla deja pe scaunul de lângă șef, sorbi din cafea. Scoase pixul de sub reverul sacoului, se pregăti să facă liste de urgențe, înainte de incepe balamucul zilnic. Da, amantissime, repetă, cu zâmbet batjocoritor, sluga Titi Măndiță, vorba și zâmbetul șefului Gică Teodosiu... Tolea nu mai avea cum ignora, acum, coaliția. „Amantissime“ suna batjocoritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să le iau aparatul de fotografiat și să îl trântesc de pământ. Nu. Nu aș face niciodată așa ceva. Spre deosebire de unele celebrități. — Doar n-o să mănânci toate bomboanele, nu? întreabă un fan dornic de autografe în timp ce-mi vâră un pix în mână. —Poftim? Haide, nu mânca toate bomboanele, că o să te îngrași, hahaha. Mă pregătesc să chem pe cineva de la pază și protecție, pentru că nu prea-mi place atitudinea tipului ăstuia. —Trezește-te. Doamne, Katie, nu-mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și vă uitați la mine ! Tu ! Arată către mine. Hai. Mișcă ! O, Doamne. Biroul meu e ticsit de tot felul de prostii. Deschid un sertar și arunc la Întâmplare hârtiile În el, după care, ușor panicată, Încep să-mi aranjez pixurile În suportul pentru chestii de scris. La biroul alăturat, Artemis Harrison Își Împrospătează rimelul. — Întâlnirea cu el va fi o adevărată sursă de inspirație, spune admirându-se În oglinjoara de mână. Știi, o groază de oameni sunt de părere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fost chiar... Îhm... ce-ar fi să Încercați s-o faceți Într-un loc neobișnuit ? De exemplu, la serviciu! La serviciu ! Nu e o idee rea. Lissy e un geniu. — OK ! zic. Am să Încerc ! Îmi iau geanta, scot un pix și-mi scriu pe mână „ HYPERLINK "mailto:sex@serviciu" sex@serviciu“, chiar lângă „nb: iubitule“. Mă simt brusc cuprinsă de un val de entuziasm. Ce idee super ! Mâine am să mi-o pun cu Connor la birou, și va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe care l-am văzut vreodată, legat cu panglică verde Închis, și care mijește ochii spre numărul de pe clădirea noastră. — Bună ziua, zice. O caut pe Emma Corrigan. — Eu sunt ! zic surprinsă. — Aha ! Zâmbește și-mi Întinde un clipboard și un pix. Ei bine, asta-i ziua dumneavoastră norocoasă. Vă rog să-mi semnați aici... Mă uit uluită la buchet. Trandafiri, frezii, niște flori movulii absolut incredible... niște chestii absolut fenomenale, roșu Închis, ca niște pampoane... niște frunzulițe verde Închis... altele verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care seamănă destul de tare cu sparanghelul... OK. Poate că nu știu cum se numesc toate florile astea... Un lucru, Însă, știu sigur. Sunt extrem de scumpe. Există o singură persoană care și-ar fi permis să le trimită. — Stai, zic, fără să iau pixul. Vreau mai Întâi să văd de la cine sunt. Iau plicul, Îl deschid și citesc În diagonală lungul mesaj, fără să Înțeleg nimic din ce scrie, până ajung la numele iscălit În partea de jos. Jack. Simt un cuțit drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ai absolut nici un lucru care să-ți amintească de el În jur. Dar, dacă le păstrezi, atunci Înseamnă că-i spui „Nu-mi pasă de tine !“ Te ții tare pe poziție. Ești puternică. Ești... — Of, Doamne, OK ! zic și Înhaț pixul de la curier. O să semnez. Dar sunteți vă rog amabil să-i spuneți că asta nu Înseamnă că-l iert, și nici că n-ar fi un om extrem de cinic, de fără inimă și detestabil, care se folosește de ceilalți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
interogatoriile una-două pleca afară să ia aer, să fumeze. Le aduseseră și pe fetele fugite, de la gară. Lângă mine, la masa lungă, Zina îți face milă să te uiți la ea cum trebuie să scrie declarația: stacojie la față, bagă pixul în gură cu capătul care scrie, își dă cu limba albăstrită pe buze, își crăcește coatele în toate părțile, e clar că scrisu-i treabă grea. Când am ieșit din odaia îmbâcsită, în mod clar o clasă reamenajată, până și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]