3,250 matches
-
anonim, situat în orbita mitului și întărind prin varii procedee - forma folclorică de baladă, descântec sau strigătură, un ciclu de poeme intitulate alternativ Voce, Cor, Strigăt - marca rostitorului detașat o clipă, spre a se retopi în colectivitatea supusă aceluiași destin. Placheta Întoarcerile arată eșecul imaginarului recuperator al „roții întoarse a lumii”. Moartea și măsura măruntă sunt damnațiunea ironică sub care insul se zbate: „Vai, îngerul pipernicit/ Ca și pipernicitul diavol...”. Lanțul continuității nesfârșite trece prin moartea netranzitivă a insului, și nu
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
Afacerilor Externe (1966). În 1990, odată cu apariția noii serii a ziarului „Adevărul”, devine director, funcție pe care o deține până în 1992, când este numit ambasador în Spania (1992-1997). Debutează cu versuri în antologia colectivă Oltenia literară (1955), iar individual, cu placheta Autobiografie, în 1962. Colaborează la „Tânărul scriitor”, „Lumea”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „România literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Familia”, „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont” ș.a. A tradus din opera unor scriitori precum J. L. Borges, J. M. Castillo-Navarro, Luis de Góngora, J. J. Armaș
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
, Ghenadie (13.II.1963, Bălți), poet. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1985) și a debutat editorial cu placheta Calmant pentru alter ego (1993), înscriindu-se, nu numai prin vârstă, ci și prin natura gândirii, imaginației și a expresiei, în rândurile optzeciștilor de factură postmodernistă. De altfel, Mihai Cimpoi remarca la un moment dat că „instabilitatea postmodernistă este zeița
NICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288452_a_289781]
-
îi inspiră primele versuri, cu care debutează în 1903 la „Sămănătorul”. Căsătoria din 1904, nașterea fiicei, Corina, studiile îi dau totuși răgaz să dea la iveală în același hebdomadar, sub semnătura Natalia Iosif-Negru, mai multe poezii, strânse în 1909 în placheta O primăvară. Sentimentul care le alimentase se stinge curând, cât din cauza bolii soțului, generatoare de comportamente nepotrivite, cât din cauza pasiunii nestăpânite pe care i-o insuflă lui D. Anghel, prietenul și colaboratorul lui St. O. Iosif. N. se va separa
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
N.-G. s-a concretizat inițial în câteva cărți de poezie, editate după stabilirea sa în străinătate. Gând românesc (1982) cuprinde versuri care au făcut parte „dintr-un volum pierdut, rămas nepublicat, nu din voia autorului”. Oricum, poeziile din această plachetă și din următoarele două - Cântec românesc (1983), Drum românesc (1985) - nu sunt ale unui începător. Autorul plasticizează idei la flacăra dorului de țară. Patria suferindă lăsată în urmă, tragedia țăranului, evocat sub numele simbolic Ion, vicisitudinile exilului, idealurile de dreptate
NICOLAU-GOLFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288441_a_289770]
-
Literatură „M. Eminescu”, apoi Facultatea de Filologie a Universității din București, luându-și licența în 1960. Lucrează ca redactor la „Viața militară”, „Luceafărul” și ca redactor-șef la „Cutezătorii”. Debutează în 1953 la „Tânărul scriitor”, și editorial în 1962, cu placheta de versuri Nopțile albe ale orașului. Stăpân de la început pe elementele prozodiei clasice, N. se înscrie și tematic în linia tradiției, liricizând simțăminte trezite de iubirea de țară, nu fără a comunica și altele, generate de străbaterea meleagurilor mai îndepărtate
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
Țara noastră”. După ce frecventează o vreme cenacul lui Mihail Dragomirescu, se atașează grupării lui E. Lovinescu, colaborând la „Cetatea literară” și la „Viața literară” și asumându-și secretariatul de redacție la a doua serie a „Sburătorului”. Între timp își editează plachetele Destrămare (1926) și Evadări (1927) și participă, ca pictor, la câteva expoziții de grup. Dinamic, cu oarece relații în lumea politică, izbutește să scoată revistele „Sinteza” (1927-1928), la care și-l asociază scurt timp pe G. Călinescu, și „Săptămâna literară
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
Curentul” și „România literară”, pentru ca după război să se cufunde în obscuritate. Contemplativ și elegiac, înrudit în primele versuri cu „senzitivii” și „intimiștii” de la sfârșitul veacului al XIX-lea, N. face eforturi pentru a se integra generației sale. Notabilă în placheta de debut este depersonalizarea lirismului fie prin rotirea - pe urmele „parnasianului” Ion Barbu - în jurul unor simboluri sau alegorii (Vulcanul, Icar, Două ape, Din fundul mării), fie prin focalizarea asupra peisajului, afină cu modul propriu lui G. Bacovia (Groază, Toamnă, Deznădejde
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
nocturne). Bunei stăpâniri a unei sintaxe destul de simple și a unui lexic nu foarte bogat, precum și unei anume dexterități în versificație li se datorează câteva reușite. Procedeul verbalizării elementului de percepție vizuală va fi ameliorat în cea de-a doua plachetă, Evadări, care include mai multe pasteluri, inspirate îndeosebi de „stepa” dunăreană. Mai înzestrat ca pictor, N. n-a putut fi cu adevărat poet. SCRIERI: Destrămare, București, 1926; Evadări, București, 1927. Repere bibliografice: Ion Pas, „Destrămare”, LUT, 1926, 1282; Alexandru Bilciurescu
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
elogiat de Mihail Dragomirescu, însă nu a avut un ecou deosebit în epocă, de vreme ce în afara unor nuanțe de ironie vioaie, se înscria în minoratul sentimental posteminescian. De fapt, personalitatea poetului dobândește un anumit contur, nu foarte decis, abia în ultima plachetă, Stropi de soare (1915). Nota fundamentală a lirismului prezent în tablourile de natură, în scenele din intimitatea căminului ori în proiecția orașului de provincie și a peisajelor portuare este lentoarea melancolică sobră (dizolvând orice tentație a pateticului), cu o undă
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
revista „Rândunica” din Iași (1893). Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică (1903) este o culegere de material folcloric și va fi urmată de două volume intitulate Studii în folclor (1908-1912). N.-V. este și autoarea plachetei Poezii (1935), conținând în majoritate versuri patriotice, unele în stil popular. A semnat și cu pseudonimul Veronea. Lucrarea Datinile și credințele poporului român... poate fi apreciată drept una dintre cele mai importante monografii regionale realizate la sfârșitul secolului al XIX
NICULIŢA-VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288457_a_289786]
-
în ordine cronologică inversă, în antologii, a volumelor publicate de-a lungul vremii, invitând la o lectură „întoarsă”, prin care versurile de început își întregesc și amplifică semnificațiile în lumina revelatoare a producțiilor literare de mai târziu. Drumețul incendiar (1936), placheta de debut, se situează sub semnul nonconformismului și revoltei, calități care, alături de asocierile verbale șocante și violențele de limbaj, dau măsura - sau, mai degrabă, lipsa de măsură, excesul și originalitatea cultivate cu orice preț - proprie suprarealismului ca școală literară. Încrâncenat
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
1950 este redactor la „Pentru patrie” și publică în „Viața românească”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Ramuri” ș.a. Redactează, la Craiova, revistele „Ostașii luminii” (1931) și „Radical” (1929-1931), pe lângă cea din urmă funcționând și o editură, la care N. își publică placheta de debut, Cartea cu grimase (1933). La Editura unu, de care se îngrijea Sașa Pană, scoate volumul următor, căruia mai vârstnicul comiliton îi schimbă titlul din Altă planetă în Metamorfoze (1934). În 1936 proiectează împreună cu Victor Brauner, Pericle Martinescu și
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
Martinescu și Sașa Pană revista „Antagonism”, care însă nu mai apare. Este perioada în care pictează acuarele suprarealiste destinate ilustrației de carte. Unul dintre ultimii suprarealiști români, alături de Sașa Pană și Gellu Naum, N. pregătește, în 1937, cu ajutorul celui dintâi, placheta Spre țara închisă în diamant, care cuprinde poeme de un „suprarealism halucinant” (G. Călinescu). Poezia de început a lui N., ale cărei imagini sunt în maniera lui Ilarie Voronca („Nopțile se desprind din pătulul cerului ca hulubii”, bunăoară) și împrumută
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
învecinate și ale tuturor popoarelor romanice de Lazăr Șăineanu. În 1979 părăsește România și se stabilește în Germania, unde va rămâne cincisprezece ani. În 1989, sub semnătura Ruxandra Gheorghita, publică primele poezii în limba germană și tot atunci îi apare placheta Die Zeremonie der Erinnerung. Publică poeme în revistele „LiteraturBOTE”, „Literatur um 11”, „Marburger Literaturalmanach”, „Sirene”, „Neue Sirene” și în antologiile Europa im Gedicht. Lyrik des XX. Jahrhunderts (1993) și Für dich, mein Freund (1994). Din 1990 începe să semneze din
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
al lui Ioan I. Nicolescu, factor poștal. După absolvirea Liceului „Spiru Haret” din Ploiești (1949), a urmat Facultatea de Filosofie a Universității din București (1949-1953), luându-și licența în 1961. În 1946 debutează cu versuri în „Națiunea” și editorial, cu placheta Liturghii negre. Activează la Direcția Presei (1953-1961), apoi este șef al secției de poezie și critică literară la Editura pentru Literatură (1961). Face studii de specializare editorială la Paris, cu o bursă oferită de statul francez (1966), și obține diploma
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
Uniunii Scriitorilor pentru volumul Clopotul nins (1971). Semnează scenarii și comentarii de film pentru scurtmetraje cu diverse teme: Enescu, Eminescu, Luchian, Lumea aztecilor. A colaborat cu versuri și articole la „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „Secolul 20” ș.a. Poemele cuprinse în placheta Liturghii negre, cele mai multe orientate spre problematica socială, expresie și a căutării drumului propriu, sunt tributare influenței bacoviene. Alte poezii în genul lui Geo Bogza sau al lui Ion Caraion își fac loc în mod firesc, datorită unor puncte de tangență
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
sau Seminariștii), traduceri, cronici și recenzii la „Pagini basarabene”, „Itinerar”, „Bugeacul” și „Viața Basarabiei”. Se implică și în recent înființata Societate a Scriitorilor Basarabeni, fiind ales secretar. Nu peste mult timp izbutește să-și strângă o parte dintre versuri în placheta Aluviuni, apărută în 1940. Mobilizat în 1941, participă la campania din Răsărit, de unde trimite gazetelor reportaje de război. Rănit într-a cincea lună de front, este evacuat în țară, iar după însănătoșire lucrează în Ministerul Propagandei Naționale și în redacția
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
setea de cultură și un dinamism rar au făcut ca N. să se găsească între fruntașii tinerei generații basarabene ivite către mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut. Această poziție este doar în mică măsură consolidată prin debutul editorial. Strânsă în plachetă, lirica sa își relevă mai pregnant stângăciile și reușitele parțiale în încercarea de a îmbina tradiționalismul și modernismul. Folosirea timidă a unor formule noi, aritmice ori poliritmice, adeseori în combinație cu rima și ritmul popular, precum și alăturarea vocabulelor regionaliste, neaoșe
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
Tânărul scriitor”, colaborând apoi, și cu pseudonimele Alla, Aner, Anaïs Ner, la „Gazeta literară” (din București și din Erevan), „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Revista muzeelor”, „Arta plastică”, „Nor Ghiank”, „Ararat”, „Ani”. În 1973 îi apare cea dintâi plachetă, Cântărețul de sticlă, urmată de alte nouă: Stampe lirice (1975), Sigiliul trecerii (1978), Balanța solară (1980), Alb și negru (1982), Singurătatea spectacolului (1983), Bolta glisantă (1986), Înstrăinatul solstițiu (1987), Terase de apă (1991), Cu fața la zid (1996). A mai publicat romanul
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
de adăugat mobilitatea și anvergura figurativă - imaginație mitică, fast al peisagisticii simbolice, caligrafie sigură a ambientului domestic, rustic sau citadin, funambulie carnavalescă. Poetica sa e obsedată de metafora existențială, de praguri, esențe, transsubstanțieri. Cântărețul de sticlă, poemul titular al primei plachete, rezumă metoda prin care descrierea unor sinestezii - sunetele „de sticlă” ale bluesului unui jazman virtuoz - primește reverberări magice: „și el despică arșița/ Cu pasul jaguarului/ [...] trompeta se-ntoarce spre umăr,/ vibrațiile cerului se sparg/ în mii de sunete colorate/ și
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
, Tudor (6.VI.1946, Bălănești-Nisporeni), poet, traducător și critic literar. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1969). A debutat cu placheta Plăpând ca un colte (1990). Volumul Odiseea lacrimii (1994) a confirmat o individualitate aplecată asupra unor idei și atitudini ce țin de definirea identității proprii prin cunoașterea rădăcinilor și a istoriei neamului. A fi un continuator demn al strămoșilor e
PALLADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288632_a_289961]
-
la „Caietele Dacoromâniei” și director al Editurii Aethicus din Timișoara. Publică primele versuri în „Povestea vorbei”, suplimentul revistei „Ramuri”, în 1966. Colaborează la „Ramuri”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Orizont”, „Transilvania” ș.a., semnând și Ion Viespan, D. Dacian-Bradu. Debutează editorial în 1972, cu placheta Munte. Traduce din poezia chineză și din poeți sovietici. Poezia lui P.T. articulează un proiect ambițios: crearea unui univers coerent, crescut din imaginarul mitologiei autohtone. Acestei voințe constructive i se asociază în mod obișnuit o gesticulație solemnă, o respirație epică
PACHIA TATOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288603_a_289932]
-
și Științele Educației, Catedra de psihopedagogie specială. Publică versuri începând din 1967, în revista „Școala nouă” a liceului din Roman, apoi în suplimentul „Condeie nemțene” al ziarului „Ceahlăul” din Piatra Neamț. Între acest moment și anul 1999, când îi apare prima plachetă, Nesomnul metaforei, se întinde un lung interval de tăcere, curmat brusc de editarea unui mare număr de volume, uneori grupate câte trei în același an. Mai mult sau mai puțin la unison, critica a vorbit, cu încercarea de a defini
PAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
fel sau altul ideologiei exprimate în comentarii nutrite mai întâi de un naiv entuziasm față de regimul fascist și mișcarea legionară, apoi de adânca durere cauzată de ciuntirea din 1940 a Ardealului. P. debutează editorial în 1939, cu Gânduri de totdeauna, plachetă ce trădează încordarea experimentului, formele lirice oscilând între confesiune, dialog și epica de inspirație legendară. Tema iubirii „dincolo de fire” și inserțiile mitologice, deși absorbite de ingenioase colaje imagistice (în descendența lui D. Bolintineanu), sunt minate frecvent de expresia stângace, de
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]