1,060 matches
-
devine elevul favorit al lui Plutarh. Moare la Atena în 485. A scris câteva comentarii la Platon, o colecție de imnuri către zei, mai multe lucrări de matematică și filosofie. Cele mai importante sunt "Elementele de teologie" („"Stoicheiosis theologike"”), Teologia platonică, apoi tratatele scurte (păstrate numai în traducerea latină de secol XIII) "Despre soartă, Despre rău, Despre providență". Proclus încearcă să sistematizeze neoplatonismul cu ajutorul logicii aristotelice, insistând asupra celor trei momente ale procesiunii divine, pe care le considera ierarhizate: originarul sau
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
împreună cu Simplicius, alt cunoscut comentator neoplatonic. A mai existat o ultimă încercare, pe la mijlocul secolului al VI-lea, a lui Ioan Philopon și Olimpiodorus, de a restabili la Alexandria o școală platoniciană. Ulterior ei s-au încreștinat și cu aceasta tradiția platonică se încheie. În calitate de curent sincretic, neoplatonismul nu este o perioadă a marilor sisteme personale decât în măsura în care interpretările la Platon și Aristotel au putut genera așa ceva, ca în cazul lui Plotin. Înainte de toate se studiază textele platonice și aristotelice, se elaborează
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
și cu aceasta tradiția platonică se încheie. În calitate de curent sincretic, neoplatonismul nu este o perioadă a marilor sisteme personale decât în măsura în care interpretările la Platon și Aristotel au putut genera așa ceva, ca în cazul lui Plotin. Înainte de toate se studiază textele platonice și aristotelice, se elaborează comentarii și exegeze. Cea mai importantă preocupare a filosofilor este aceea de a reconstitui o tradiție de la care să se poată revendica, simțindu-se culturalmente atacați de creștinism dar și de violența invaziei de barbarism a
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
se confunde. Miezul filosofiilor neoplatonice stătea pe doctrina emanației (indiferent de particularitățile acesteia, de la Plotin la Proclus, de pildă), în vreme ce gnosticii trebuie reperați prin cosmologia lor dualistă. Cu toate acestea, sistemele gnostice conțin elemente emanaționiste și chiar par uneori mai platonice decât celelalte prin ipostazierea la nivel inteligibil a unui număr aparent excesiv de entități și niveluri. Ceea ce îi apropie este și soteriologia: ambele sisteme mizau pe rolul cunoașterii (inițierii) în salvarea sufletului. Totuși, dacă neoplatonicii se legitimau explicit prin tradiția platoniciană
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
Un dom geodezic este o structură aproape sferică, asemănătoare unui solid platonic multifațetat, ale cărui elemente sunt reprezentate de o rețea de diferite poligoane care aproximează suprafața unei sfere. Rețeaua se intersectează în numeroase puncte care sunt, în esență, pentagoane regulate, formate din triunghiuri echilaterale plane sau curbilinii, care sunt aproape tangente
Dom geodezic () [Corola-website/Science/313097_a_314426]
-
înscrise. Aceste puncte preiau greutatea ansamblului redistribuind-o omogen întregii structuri. Când structura este foarte aproape de a constitui o sferă, domul geodezic devine o sferă geodezică. Modalitatea tipică de proiectare a unui dom geodezic se bazează pe selecționarea unui solid platonic, așa cum este icosaedrul, care se încrie într-o sferă, după care se acoperă fiecare triunghi plan al solidului cu o rețea de triughiuri mai mici, care sunt ulterior proiectate pe o sferă devenind triunghiuri curbilinii. Picioarele tuturor perpendicularelor proiecțiilor triunghiurilor
Dom geodezic () [Corola-website/Science/313097_a_314426]
-
creștini care o acuzau de producerea unor tulburări religioase în oraș. Hypatia a fost fiica și eleva lui Theon, ultimul matematician asociat cu Musaeum din Alexandria. A călătorit și studiat în Atena și în Italia, înainte de a deveni liderul școlii platonice din Alexandria în jurul anului 400. În enciclopedia bizantină din secolul 10 Suda apare o referință la munca ei ca profesoară de filosofie, predând lucrările lui Platon și Aristotel. Se crede că între studenții ei erau atât creștini cât și străini
Hypatia din Alexandria () [Corola-website/Science/313258_a_314587]
-
său Socrate, considera sufletul ca fiind esența unei persoane, ființe, ceea ce decide cum ne comportăm. El considera această esență ca un ocupant necorporal, etern al ființei noastre. În timp ce corpurile mor, sufletul este în continuu renăscut ulterior în alte corpuri. ul Platonic cuprinde 3 părți: 1. Logosul - (mintea, nous, sau rațiunea) - (trad." Cuvântul") 2. Thymos/Thumos (emoția, plin de spirit sau masculinul) - (trad."Îndrazneală/Spirit") 3. Eros-ul (apetitul, dorința sau femininul) Toate acestea au o funcție într-un suflet echilibrat și
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
secțiunii de aur. El dezvoltă din punct de vedere matematic teoria numărului de aur, arătându-i toate implicațiile geometrice. Pornind de la figurile geometriei plane care respectă regulile secțiunii de aur, în particular pentagonul și pentagrama, el trece la prezentarea corpurilor platonice care se supun acelorași reguli: tetraedrul, cubul, octaedrul, dodecaedrul și icosaedrul. El mai arată modul în care diferitele figuri elementare se combină în cadrul unei opere de artă, astfel încât să creeze o „euritmie” și prezintă analize armonice complexe ale diferitor construcții
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
secțiunii de aur: grupul ucenicilor în rugăciune formează o linie de pentagoane regulate. Tratatul lui Salvador Dalí "50 de secrete ale artizanatului magic" (50 Secrets of Magic Craftsmanship) conține, în ultima parte, un rezumat al lucrărilor lui Ghyka. Formele corpurilor platonice, descrise de Ghyka, sunt prezentate ca forme artistice esențiale, Dalí recomandându-le elevilor săi să construiască machete ale acestor corpuri, similare cu structurile pe care le construise Leonardo, dar suficient de mari pentru ca modele vii să poată poza în interiorul lor
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
rău. Afirmațiilor pesimiste făcute de "Perrottino" urmează, în ziua următoare, replica lui "Gismondo", care exaltă amorul fizic, ca sursă de plăcere și bucurie. În a treia zi, intervine Caterina Comaro, care susține opinia lui "Lavinello", conform căreia doar iubirea spirituală, platonică, care se desăvârșește în contemplarea ființei iubite, poate fi considerată un lucru bun, identificat cu devotamentul și adorația lui Dumnezeu. Ciclul de poezii "Rime", publicate în [[1530]], oferă un exemplu tipic de [[petrarchism]], în tentativa de a repeta în mod
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
la care omenirea nu va avea acces direct. Ca în peștera alegorică, realitatea îi învăluie pe oameni în feflecțiile imperfecte ale ideilor. Cu ajutorul rațiunii, putem recupera din inconștientul nostru cunoașterea înnăscută, dar uitată, cunoașterea fiind rememorare. A examinat natura iubirii platonice în dialogul său Symposion, spunând că iubirea este căutarea nemuririi. Aristotel, ca dișcipol al lui Platon, a considerat metafizica ca cea mai importantă dișciplină filosofică și vedea omul ca pe o ființă politică, o entitate socială capabilă să își găsească
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
au fost: "Zur Geschichte der Mondcyclen der Hellenen" (1855); "Epigraphisch-chronologische Studien" (1856); "Uber die vierjährigen Sonnenkreise der Alten" (1863). Böckh, de asemenea, a scris și unele lucrări în domeniul filozofiei, printre care cea referitoare la doctrina platoniciană a lumii ("De Platonica Corporis Fabrica mundani et de Vera indol, Astronomiae Philolaice" - 1810), precum și "Manetho und die Hundsternperiode" (1845).
Philipp August Böckh () [Corola-website/Science/319498_a_320827]
-
sărute pe Johanna și s-a căsătorit cu ea șase luni mai târziu (1847). A rămas fidel toată viața soției și celor 3 copii ai lor. Totuși la 47 de ani, se va îndrăgosti și o va iubit puternic dar platonic pe soția ministrului Rusiei la Bruxelles, prințesa Katerina Orloff, născuta Trubețkoi, în vârstă de 22 ani, pe care o cunoaște la Biarrtz în 1862. Dar această prietenie amoroasă de câteva săptămâni s-a limitat, mai târziu, la o nouă întâlnire
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
infinit și conține un număr infinit de lumi populate de ființe inteligente. În ""Cena de le Cenere"" ("Cina cenușii", 1585) expune teoriile lui Copernic, totuși într-o formă confuză, iar în lucrarea ""Gli eroici furori"" ("Pasiunile eroice" 1585) apără iubirea platonică prin care omul se apropie de Dumnezeu. În 1586, după o dispută pe teme teologice, părăsește Franța și, după multe peregrinări, se stabilește la Helmstedt în Germania, unde reușește să tipărească mai multe lucrări. Dar și aici intră în conflict
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
și acelea ale femeilor către femei (numite "lesbiene", de la insula greacă Lesbos, unde a locuit poeta Sappho, care a cântat în poeziile sale iubirea între femei - adică homosexualitatea feminină). Homosexualitatea mai este desemnată și ca „uranism”. Termenul provine din distincția platonică dintre o "Afrodita Urania" și o "Afrodita Pandemia"; cea dintâi ar fi zeița unei iubiri nobile și necarnale, neorientate spre procreație, ca aceea care are drept obiect femeia. A fost elaborat ca termen de către publicistul, traducătorul și omul de afaceri
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
fiind eliberat în august 1964. Din 1965 se stabilește în București, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române, având drept domiciliu un apartament cu două camere unde Noica va ține seminarii private pe marginea filosofiei hegeliene, platonice sau kantiene. Printre participanți se numără mai tinerii săi colegi de la Centrul de Logică (Sorin Vieru) sau de la Institutul de Istoria Artei (Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu). In 1976, Constantin Noica îl întâlneste, la o lansare de carte care a
Constantin Noica () [Corola-website/Science/297472_a_298801]
-
inițierea în rosturile țării, cunoașterea oamenilor ei, dar și în ce este mai puțin bun: o oarecare lipsă de disciplină intelectuală, de formațiune a unui caracter cu totul ferm, care se capătă în contact cu civilizațiile bătrâne." După o iubire platonică pentru o doamnă mai învârstă din înalta societate bucureșteană, în vara anului 1879 Take Ionescu o cunoaște pe viitoarea sa soție, la un concert de binefacere la cazinoul municipal din Aix-les-Bains. "„M-elle Bessie Richards, de Londre”" cum apărea pe afiș
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
să promoveze ideile proprii, cum ar fi că bunătatea este înțelepciune, și că nimeni nu face răul cu bunăvoință. Aceste idei probabil aparțineau lui Socrate, dar sunt preluate de Platon și ulterior elaborate. Specifice acestui grup de dialoguri sunt ideile platonice despre imortalitatea sufletului, justiție, și cunoștințe. Pentru prima dată, Platon exprimă ideea că cunoștințele vin din înțelegea formelor (sau esențelor) neschimbătoare ale lucrurilor, astfel elaborând binecunoscuta „teorie a formelor”. Dialectica este metoda prin care se ajunge la cunoașterea ideii, obiectul
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
7. 514a) este o asemănare paradoxală prin care Socrate argumentează că lumea invizibilă este cea mai inteligibilă („noeton”) și că lumea vizibilă („(h)oraton”) este cel mai puțin posibilă pentru cunoaștere, și cea mai obscură. Teoria ideilor reprezintă nucleul filosofiei platonice ce se regăsește în "Phaidon", "Republica" (cărțile VI — VII), "Banchetul" și "Phaidros". Distincția existența sensibilă/existența inteligibilă este baza teoriei ideilor; planul existenței sensibile este acela al realității aparente, accesibilă cunoașterii prin simțuri, lumea Peșterii care fundamentează opinii (doxa); planul
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
a "Dianei Vorps", o frumoasă orășeancă pentru care munteanul Ghiorgu își sacrifică ce avea mai de preț: propria viață. Deși amândoi fac eforturi disperate pentru a se întâlni, revederea lor pare imposibilă. Instinctul de conservare este anihilat de iubirea nebunească, platonică, pentru chipul femeii zărit, preț de o secundă, în spatele unui geam aburit. Nuvela a fost publicată pentru prima dată la Tirana în 1979 și este un fel de cronică romanțată a apariției "kanun-ului". Într-un interviu, Kadare a declarat că
Aprilie spulberat () [Corola-website/Science/316975_a_318304]
-
la crearea în Rusia a tradiției Cavalerilor Ospitalieri (Ordinul Maltez). Cu o mare cheltuială, a construit trei castele în jurul capitalei Rusiei. Mare parte din cauza iubirii cavalerești pe care i-a purtat-o Annei Lopukhina; relația se pare că a fost platonică și se înscria în felul său de a privi bărbăția cavalerească. Împăratul Pavel a ordonat ca oasele lui Grigore Potiomkin, unul dintre iubiții mamei sale, să fie scoase și împrăștiate.
Pavel I al Rusiei () [Corola-website/Science/317491_a_318820]
-
incorpora într-o formă purificată în sistemul său. Aristotel, o minte mai puțin emoțională și receptivă, are o doctrină a nemuririi complet contrastantă. Măsura credinței lui Platon în metempsihoză a fost dezbătută de unii erudiți moderni. Marsilio Ficino (în „Teologia platonică”, 17.3-4) a afirmat că referințele lui Platon cu privire la metempsihoză au fost intenționat alese pentru valențele lor alegorice. În literatura greacă mai târzie doctrina apare periodic; este menționată într-un fragment din Menandru și satirizată de Lucian. În literatura romană
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
mici ai lui George Louis îl plăceau pe conte și l-au adus în salonul Sofiei ca s-o înveselească. El a stat în Hanovra doi ani și nu există motive să credem că relația a fost altceva în afară de una platonică. El a plecat într-o expediție militară în Peloponnese în 1690. La întoarcere, relația dintre el și Sofia Dorothea s-a intensificat. Ei au început să-și trimită scrisori de dragoste ceea ce sugerează că relația s-a consumat. În 1692
Sofia Dorothea de Celle () [Corola-website/Science/316483_a_317812]
-
există nici o dovadă care să spijine în acest fel orientarea lui sexuală. Isabella a născut patru copii ai lui Eduard, ceea ce duce la un opinia printre unii istorici că relațiile lui Eduard cu favoriții de sex masculin ar fi fost platonice. Când după căsătorie Isabela a ajuns în Anglia, soțul ei era deja în mijlocul unei relații cu Piers Gaveston, un soldat "arogant, ostentativ", cu o personalitate "nechibzuită și încăpățânată", care îl fermeca în mod clar pe Eduard. Isabela, pe atunci în
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]