2,404 matches
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > FLORI DE CER Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 343 din 09 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă plouă pe pletele-mi de soare cu flori de cer în alb pictate, înmiresmate de un vis de iubire. Mă pierd într-un decembrie de dor un zâmbet a înmugurit pe buza sufletului înghețat de tainele existenței. Cerul și-a deschis alene pleoapele
FLORI DE CER de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359560_a_360889]
-
ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Aș vrea Aș vrea iubirea să mă țină-n poală, Cu aripi de înger, trupu-mi înconjoară. Lacrimile să-mi prefacă-n rouă, Tristețea să o rupă-n două. Aș vrea iubirea să mă mângâie pe plete, În haină de lumină mă îmbete. Și haina mea să lumineze, Bucuria mă îmbrățișeze. Aș vrea iubirea să m-alinte, În seri, când somnul nu-și aduce-aminte. Să-mi pună stelele pe gene, Vise înșire ca pe mărgele. Aș vrea
PLEOAPE GRELE. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360320_a_361649]
-
mai apărut și alți amici. Parcă retrăiau viața din timpul studenției. Unii dintre băieți au venit și cu prietenele lor, doar nu trebuiau să amâne întâlnirile stabilite înainte de a da Mircea telefonul. Se vedea că nu mai sunt tinerii cu plete, blugi jegoși sau găuriți și mintea zburdalnică din timpul studenției, ci oameni ajunși la maturitate, cu responsabilități, unii dintre ei deja căsătoriți și în așteptarea primul lor copil. Seara s-a desfășurat într-un mod plăcut, însă parcă bucuria lui
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VII LA O BERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360315_a_361644]
-
lumina peste program eu, că am însoțit-o accept cursa spre niciunde ȘI PLEACĂ cred în verdele amestecat prin alte culori dintre cer și ape agățat de cheia umbrelor caută ieșirea închid ochii și desenez prima oară luna plină în pletele brumate prind iubiri risipite ascult liniștea din cuvântul neștiut găsesc la toate rostul în amurgul lui calm sechestrată de visul dimineții sărut somnul zilei la lumina stelei de pe obrazul tău stâng aștept închiderea în versul trei... PE ORDINEA DE DOAR
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
Tăcerilor, Divinul aruncă-n urma ceții trandafirul!” Păsările, mesajul cerului, leagă terestrul de înălțimi, sugerează eliberarea de greutatea pământească, zborul sufletului, spontaneitatea, prietenia, cântecul, creația, nemurirea sufletului, dar și hazardul, neprevăzutul, necazul, moartea: „Nu mai știu de am stele în plete, copacii inimii sunt plini de păsări-colibri, buzele sângelui meu ridică din umeri, fâlfâie noaptea pe ceruri pustii!”; „Mi-s mâinile pline de trupuri atinse de păsări și lanuri ce azi nu mai sunt, din zodii de apă răsare un nufăr
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
unde am făcut cel dintâi drum dinafara odăii? Spre grajdul cailor! Tocmai către locul de care mă feream cu mare grijă pe când trăia Țunia. Pe ea o adorau caii, își frecau boturile cafenii de fruntea ei, își împleteau coamele cu pletele castanii ale Țuniei, chiar dacă aceasta avea ori nu morcovii așteptați de ei. Mie mi-era grozav de frică de cai, așteptam mereu să primesc o copită ucigătoare, aveam senzația că mă privesc toți cu ochi sângerii... Dar, iată, în această
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
numai în Greblești, ci și în toată Loviștea pentru opoziția sa curajoasă împotriva colectivizării, ceea ce nu era deloc conformă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunzătoare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci undeva pe malul
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
implorându-mă, ca-ntr-un tablou suprarealist al lui Dali! Am plâns, implorând-o pe mama să facă ceva, să-l luăm acasă la noi, să-l îngrijim, poate-l salvăm, spuneam eu, visând miriștile verzi și pe mine cu pletele-n vânt, călare pe calul roșcat, trecând orizontul ... Strada toată aștepta preocupată de-același gând. Calul cerșea ajutorul sau moartea, fiecărui drumeț, clătinându-și capul într-un continuu vaier bătrânesc. Nu puteai să treci pe acolo, fără să-i vezi
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
greu și l-a golit, Darurile au curs lin. Sfântă noapte fermecată, Firea toată-ți cântă, iată, Ție, maică preacurată Și pruncuțului divin! Iarna Iarna este o fetiță Îmbrăcată în rochiță De dantele și paiete Și cu stele mii în plete. Gerul aprig ne-nconjoară, Stăm înfofoliți afară Alergăm, ne jucăm Și obrajii roz pictăm. Uite omul de zăpadă Vin copii să îl vadă Cine oare l-a făcut Așa falnic și-ncrezut ? Parcă nimeni nu-i ca el Cu cojocul
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
pasc pe imaș... Și chiar de-o să pasc, o să pasc, cât sunt viu !!!... Și viu cât mai sunt, nu vreau să mai sufăr... Dați-mi pilule, să nu mă mai doară, Viața-mi, diademă din petale de fluturi Prinsă în plete de doruri și-ocară... Și fiindcă trăiesc. Și fiindcă viu sunt, Și fiindcă viața se stinge-n nevoi, Atât cât mai stau pe bătrânul Pământ, Vă rog în genunchi, dați-mi visu-napoi... Clipa pierdută - păreri personale - versuri Clipa pierdută, pedeapsa
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
credinței ortodoxe. În sinea ei, încerca să se convingă că nu-i rea nici credința în Cristos și va face tot ce-i va spune Trifu. Va fi supusă bărbatului său!... Era lămurită că nu-i țigan. Chiar dacă își lăsase plete și barbă, nu avea trăsături țigănești cum erau ale lui Gheorghe și Mihai. Buzele și gingiile nu-i erau vinete iar pielea pe corp îi era albă. Nu știa să vorbească bine țigănește, și, în românește, amândoi vorbeau ca între
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
Sala de bal era o feerie de lumini. Strălucirea candelabrelor se reflecta în sclipirea bijuteriilor ce împodobeau trupurile femeilor gureșe. Discutau afectate, aruncând ocheade domnilor din jurul lor. Într-un colț, participant neimplicat, dar fin observator, bărbatul în frac negru cu plete întunecate, ușor ondulate pe gulerul imaculat al cămășii, privea indolent mulțimea pestriță din jurul său. Îl amuzau gesturile doamnelor...încercau, ostentativ, să atragă atenția. Crease rumoare apărând impunător și jovial, printre bărbații scorțoși și aroganți. Păstrau eticheta cu sfințenie. De ceva
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > TU, FEMEIE, PENELOPĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 798 din 08 martie 2013 Toate Articolele Autorului de la un timp te visez cu pletele-n vânt ca o știmă ce-ai îmbătat apele cu miresme de sălcii în floare, ai corpul liană bătută de vânt și sălbatecii ochi de cicoare, umbletul ți-e urmă de vis ce calcă pe perne de fluturi, când râzi
TU, FEMEIE, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360035_a_361364]
-
a căzut o stea, un fatalism luminos - luminat de aura Iubitei, înveșnicită în memoria Iubitului, preluat pe cont propriu de Poet, ce depășește astfel falsul fatalism mioritic, purtător de noi deznădejdi ... Ciopor de stele îi vor împrumuta Lumina lor, străluminându-i pletele de umbră, refăcându-i conturul luminos cu razele scăpate din îmbrățișarea Orientului Veșnic ... Coroborând titlul volumului : Înger răstignit cu poemul Recviem, notăm că rugul de trandafir pe suflet așezat, trimite la Rosa Crucis - atât de minunatul simbol etern ... În căutarea
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
un puternic centru economic și administrativ - loc devenit un vast șantier arheologic, ca să nu mai vorbim despre statuile dacilor care împodobesc Arcul de Triumf din Romă, al împăratului Constantin Cel Mare. În majoritatea cazurilor dacii sînt reprezentați purtînd bărbi și plete. Reprezentările cioplite sau sculptate în antichitate, îi înfățișează pe daci avînd siluete robuste puse în valoare de vesmintele confecționate din țesături de casă, simple că croiala, comode, lipsite de elemente decorative expresive. Un aspect important care trebuie menționat este decentă
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
tu viața mi-o legi- O știi și te faci că nu o înțelegi! Șireată și dulce- copil vinovat- De ce nu mă-mbii cu al tău sărutat, De ce-aștepți să-l fur de pe ochi-ți profunzi, Și-n blondele plete tu capul ți-ascunzi” De acum poezia lui va deveni un fel de „Cântare a cântărilor” plină de farmec, în dialog cu femeia iubită: „Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta, Încetul la o parte șuvițele le-
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
un semn să-mi faci, Să reaprinzi ca ieri în mine Culoarea florilor de maci. E-o bucurie peste lume, Noi am rămas furați de toamne. Te chem cu orice rugăciune Iubirii să îi punem coarne. Să alungăm melancolia, În plete să ne ningă prunii. Te mai aștept în fața porții Să fii mireasa mea și-a lunii. Iubito, au înflorit salcâmii Le simt mireasma lor în piept. Stingher, la marginea genunii, Cu-același dor, te mai aștept. METAFORA GERMINALĂ Figură de
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
Îți simt zborul înalțător spre lumină, Mă-nalți și pe mine, Mă zmulgi din rădăcină, Ne-ntindem aripile spre libertate, Le-mpreunăm și cruce facem din noi, În zborurile toate. Spre nemurire vreau să zbor cu tine Și stelele în plete ni s-anine. Sub candelabrul nopții luminos, Aripi ocrotitoare mă mângâie duios. Celeste lumini ne-nconjoare în zii, Alăturea de mine aș vrea mereu să fii. Adriana Tomoni, Deva Referință Bibliografică: Aviatorilor / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
AVIATORILOR de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359899_a_361228]
-
aștepta să-i cedeze cât mai repede poftelor sale de animal în călduri. Ana devenise o femeie frumoasă, de înălțime mijlocie, puțin peste un metru șaizeci. Avea ochii albaștri ca cerul senin de munte sau ca apa limpede a Florei. Pletele negre și ușor ondulate i se revărsau peste spate. Un mijlocel subțire de credeai că se frânge la prima strângere din prea multă dragoste și niște picioare drepte, cu pulpe armonios îmbinate întregii construcții corporale, îl făcea pe fiecare bărbat
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
-ți spun că doar cuvântul doare, Nici că mai tare decât soarele tu arzi, Azi vreau să trec peste parfumul tău de floare Și peste sânii tăi ce mă îmbie calzi. N-am să mă mai agăț de-a tale plete, De umerii rotunzi și diafani, De zâmbetul și hainele-ți cochete De mici nimicuri care costă bani. Azi vreau sa fiu iubito mai profund În nebunia amorului de tine, Dau prețul dezbrăcării chiar de mine Ca-n trupul tău, iubire
IUBITEI (NU,N-AM SĂ SPUN CA DOAR CUVÂNTUL...) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359596_a_360925]
-
două tabere: ai noștri și ai lor, limbile se dezleagă foarte ușor la băutură, câteva replici piezișe din cauza cărora s-a instalat imediat o stare de ostilitate declarată între potențialii beligeranți. - Costică, dă-i tu o palmă lu' ăla cu plete. - Păi de ce, că nu mi-a făcut nimic. - Dă-i mă ' o palmă cum îți spun eu, că nu te învăț de rău. - De ce nu-i dai tu? - Tu nu vezi că sunt cu nevasta? Ce vrei să spună că
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359592_a_360921]
-
De jandarmi și pungi cu bani Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu luceferi și cu sori Că-i fac galbeni sunători Să-ți ia ochii, să te-mbete Și să-i pun la mândre-n plete Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu vin vechi și grâu domnesc Că-n somn poteri mă-ncolțesc Să mă fulgere sub lună Să nu mor de moarte bună! Referință Bibliografică: Dine Costandine / Ion Untaru : Confluențe
DINE COSTANDINE de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359628_a_360957]
-
nu transformă gândurile în irosiri, ci în clipe purtătoare de viață. Așteptările târzii, dureroasele decizii, iubirile și trăirile, fac parte dintr-un tablou existențial complet, predestinat să construiască, să înalțe - cărămidă cu cărămidă - un templu închinat poeziei. Cu soarele în plete și în suflet, cu dragul chip al bunicii în minte, poeta se numește pe sine un simplu... SUFLET LA OFERTĂ. Reținem că oferta este extrem de generoasă, sentimentele sunt picurate în cromatici speciale, cerul și pământul devenind un creuzet din care
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – IANUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359700_a_361029]
-
spre confluente orașul vechi orașul nou își împreunau degetele sub lacustra unde ne beam cu o singură respirație privirile și cafeaua aburinda Poezie, îmi spuneai, lebădă asta albă oglindindu-se-n Vâltava ca-n ochii amurgului ce-i piaptănă soarelui pletele-n apă aici îți spuneam te poti îmbolnăvi de poezie că de îngeri și flori de piatră că de Dumnezeu ieri seară m-a invitat un poem la cafeneaua cu Poeți spunea că acolo se pot consumă aduse pe tăvi
LA MASA CU POEŢI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359705_a_361034]
-
lumii! Cei care vorbiseră îl luară în râs: - Uite că s-a găsit viteazul! - Ia vino, mă, la lumină, să vedem cât de voinic ești! Din întuneric se apropie de foc un flăcău înalt și subțirel, cu față albă și plete negre, cu trăsături delicate, cu ochi mari ca doi tăciuni aprinși, ce scânteiau sub sprâncenele frumos arcuite. Cam subțirel îmbrăcat, cu o traistă pe umăr, iar în mână cu un băț subțire de alun. Se uitară cu mirare la el
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]