5,205 matches
-
PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă doare, încă mă doare, Oceane neplânse și stări, Doruri ce nu pot fi spuse, Ecouri la multe chemări, Mă doare pleoapa închisă Și geana ades tremurând, Când țes din izvoare secate Feerice punți spre nicicând, Croiesc din priviri idealuri Ce nu voi atinge vreodat', Atât mi-a rămas în umblare, Să cred c-am să fiu vindecat, Aș vrea să mă-
PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382495_a_383824]
-
clară și melodioasă. Am zile încărcate de corvezi în timpul ăsta... Literatura ia și ea vacanță vara, dar nu-nainte de serbarea de sfârșit de an... încetini vorbele din urmă Seniorul închizându-le într-o plasă de surâsuri adolescentine, privind printre pleoapele-i umbros genate așa, pe-ascunselea...Totuși te-am primit. -Drept e, și ești dovada vie că mi-ai deschis! Încep pe invers calea cunoașterii sugerate de tine mai devreme. Cu ochi și suflet la tine am cătat. Și te-am
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
-mi umbra ta cea jucăușe. * Crini albi ascunși în sân de sub pături îți zâmbesc Buzele ce-au luat dulceața murelor te-ademenesc. Numai tu de-ai îndrăzni să pășești peste pervaz Să prinzi viață în odaie sărutându-mi un obraz. * Pleoapele ce tremurânde te-au ascuns într-o visare Gâtul alb ce de dorință tot suspină în așteptare Părul răsfirat ce-așteptă degetele-ți să-l încurce Buzele întredeschise așteptând sărutul dulce. * Ah! Dar zorii vin în fugă nopții umbrele-i
VIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382582_a_383911]
-
ALERGARE DE PASĂRE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Veneam dinspre o dimineață Albită de gânduri Toată noaptea ninsese în oasele mele Cu păsări ce alergau În întunecimea zborului Cu pleoape Ce nu-mi închideau ochii Spre un infinit Ce nu-l mai găseam Printre semnele zilei Încețate în sfârșitul agoniei Ultimei pete Dintr-un februarie Îmbâcsit cu povești înflorite în ferestre ....................................................... Mugure trist Oprește-ți plesnitura de patimi Și lasă
ALERGARE DE PASĂRE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382655_a_383984]
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mereu să îți fiu luna cea de mai, Să-ți fiu cireșul cel cu floare, Sau să-ți fiu cântecul din nai Vântul ce-adie ca o boare ... Să-ți fiu minunea zilei, vrei, Ce pleoapa tandru ți-o deschide Și din a nopților scântei Să-ți fiu, eu, gândul ce-ți râvni Iubirea? Trăire prinsă-n înălțări, Cireșul alb care o ninge ... Poeme scrise în cântări, Ființa toată îți atinge ... 8 sept 2016 Mara Emerraldi
SĂ-ȚI FIU ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383838_a_385167]
-
Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2050 din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului SUB CERUL GOL Zi după zi insectă prinsă-n melasa-mbâcsită a memoriei încă mă mai trezesc să exersez desprinderea de ne-nțelesul univers întrezărit prin fanta pleoapei petecul de cer gol maidan de soare pustiit pe care-n afara norilor sterpi răzlețiți nicio fărâmă nu mai poți găsi - cât s-o poți trece prin urechea unui ac - din adevărul veșnic rătăcit pe undeva aroma cafelei se risipește
SUB CERUL GOL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383881_a_385210]
-
De prea mult ocru acest anotimp bolnav se tânguie-n foșnete aspre uscate tot așa cum nisipul foșnește scurgându-se-n oasele mele când prinsă în șuvoiul de lumină precum o gâză-n chihlimbar încă o dată mă prefac strângând a îndărătnicie pleoapele și agățată cu agilitatea unui acrobat de inconsistența unui zâmbet icteric că nu zăresc prin transparenta-i strălucire cum crește întunericul și vine. Referință Bibliografică: MONOCROMIE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2064, Anul VI, 25 august 2016
MONOCROMIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383872_a_385201]
-
se desprinde din această stare. Când în sfârșit a reușit - știa cumva asta -la început nu a perceput decât o lumină vagă, spre care se îndrepta plutind ușor, acel ceva din interiorul său. Și pe măsură ce se apropia de deschizăturile dintre pleoape, începea să devină conștientă că ea era acel minuscul nedefinit care plutea în întunericul rece, din ceea ce-i părea a fi interiorul unei armuri. Îi simțea dorința și strădania de a încerca să vadă ceea ce era dincolo de armură. Când în
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
Acasă > Poezie > Amprente > LEBEDELE Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Voi fi mușcat cândva Felia dulce a încrederii, O lebădă albă Pe lacul nopții de sub pleoapa Noapte bună, voi fi spus unei gene Visând că e geana Nu știu cum fugeam de singurătate Îmi zâmbeai mereu de la alta fereastră. Ia loc lângă mine să ne imaginăm pentru o clipă că suntem copii și celor că noi li se
LEBEDELE de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383919_a_385248]
-
scăpa de munca ce ne aștepta, când nava va intra pe docul plutitor la curățat de scoică prin rașchetare manuală, m-am “învârtit” pe lângă doctor, să fiu dus la Spitalul Militar Constanța, să mă opereze la ochi, unde aveam sub pleoape niște mici pungulițe cu grăsime. Nu știu cum se numesc ele în termeni medicali. Zis și făcut. Îmi face doctorul ordinul de deplasare la spital și de internare și plecăm împreună la Constanța în salvarea militară. În Mangalia în acele vremuri exista
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
pe masă, așteptând să apară aceștia. Nu-mi dădeam seama de gravitatea situației deoarece nu puteam să mă văd și asta nu numai că eram bandajat peste ochi, ci că eram atât de umflat, încât ochii mi se acoperiseră cu pleoapele. Au sosit și medicii. Iar am avut noroc, nu numai că nu m-am lovit în alt loc mai periculos, în tâmplă, ci că de gardă era tocmai medicul ORL-ist din Mangalia, un specialist foarte bun, care ajutat de
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
celalte simțuri erau perfecte, așa că am auzit când a întrebat pe cineva dacă știe unde sunt. Întâlnirea a fost tragicomică. Tragic, că el a leșinat când m-a văzut mutilat la față, comic că eu trăgând de pansament și de pleoapă s-o deschid, l-am zărit căzut pe bancă, ținându-și fața acoperită și am început să râd de el. Era firesc să mă port ca un inconștient, pentru că nu mă puteam vedea cum arăt și nici durere nu prea
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
Se face Dragobete când îți scriu, Atunci a fost logodna să ne fie, Nici prea devreme și nici prea târziu Și viscolea din Cer cu poezie...” 24 Februarie 2016 Nimeni de Dragoste nu e sătul, Oricâtă ură ar avea sub pleoape, Tu nu mi-ai spus niciodată-destul, Cuvântul acesta și azi ne încape! Cuvântul acesta fără de care Zadarnic se zbate ciutura-n vânt, Zadarnică-i setea fără izvoare, În van e tăcerea fără cuvânt! Fericită e taina care ne leagă! Acum
NIMENI DE DRAGOSTE NU E SĂTUL.. de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383964_a_385293]
-
Acasă > Strofe > Atașament > P0VESTE ETERNĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Stau pe marginea clepsidrei, nisipul strivindu-l sub gene Stai pe cealaltă margine zâmbind,cu pleoape plecate alene. M-am divizat pe Mine însumi, în trei părți legate cu șfori Le manevrez pe scena vieții ,păpuși ale cuvintelor. Buzele zâmbesc înfiorând mărturisiri clocotitoare Ce sunt înăbușite în fântânile sufletelor muritoare. Iubirea se joacă de-a v-ați-ascunselea
P0VESTE ETERNA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384001_a_385330]
-
Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului 15 Februarie 2016 Așa m-au învățat părinții, Iubește oamenii și sfinții, Pe cei departe, ori de-aproape, De mi-a rămas și azi sub pleoape Din fragedă copilărie Porunca lor de-a pururi vie, În ea întotdeauna sunt Și-o port oriunde pe pământ! Vă spun cu sufletul amar, De sfinții mei din calendar Străinilor nici nu le pasă Atunci când vin la mine-n casă
IUBEȘTE OAMENII ȘI SFINȚII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384032_a_385361]
-
tăinuite în cuvânt, îndată sunt spulberate ca frunze de vreme rea. Cu raza privirii stinse croiesc idei din cuvânt, în toamna vieții să las rodul gândurilor scrise. În candela sufletului țin flacăra pâlpâind, izbânda visului real să-mi văd sub pleoape-nchise. Prin noaptea veșniciei cu Cer, Luceafăr și Lună, îmi duc visuri cuibărite în firavă năzuință, pe razele timpului să ajungă-n lumea bună. De mă voi pierde în abis, să-mi poarte biruință. © Maria Filipoiu 5.11.2014 Referință
RODUL GÂNDURILOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384098_a_385427]
-
cerne cerul aur și scrum, nimeni nu se-aude în noapte, nimeni, nimeni nu e pe drum, doar umbre și șoapte... lângă trofeele frunzelor, fie-mi pletele tale salcia care mă tremură lângă ape, agale. sărutul tău fermecat, lacrimă,pe pleoapele-mi reci, vis ne-mplinit și uitat peste durerile seci. degeaba strigă glasu-n deșert: unde mi-s visele, unde izvoarele, unde ești mamă? nimeni nu mă mai strigă, nimeni nu mă mai cheamă. cânte pasărea nopții,șuiere șerpii, până-n viul pământului
BĂTAIA VÂNTULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384110_a_385439]
-
cerne cerul aur și scrum, nimeni nu se-aude în noapte, nimeni, nimeni nu e pe drum, doar umbre și șoapte... lângă trofeele frunzelor, fie-mi pletele tale salcia care mă tremură lângă ape, agale. sărutul tău fermecat, lacrimă,pe pleoapele-mi reci, vis ne-mplinit și uitat peste durerile seci. degeaba strigă glasu-n deșert: unde mi-s visele, unde izvoarele, unde ești mamă? nimeni nu mă mai strigă, nimeni nu mă mai cheamă. cânte pasărea nopții,șuiere șerpii, până-n viul pământului
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
de Cătălina M-or iubi peîndelete. Învelita în văpaia Dragostei, ce încă îți port, N-ai să simți din stele ploaia, Închis în al iubirii fort. Să te simt tot mai aproape Mă voi cuibări în tine Sărutând a tale pleoape Cu miros dulce de-afine. Dulceața buzelor de-mi dai În brațe eu te voi cuprinde. Amintindu-mi cum zburdai În curcubeu te voi ascunde. Referință Bibliografica: Curcubeul iubirii / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1900, Anul VI
CURCUBEUL IUBIRII de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384145_a_385474]
-
fermecător iubirii, clapele pianului trezesc note răsunătoare ca apa setei de cineva, din fântânița duhului. Unul împreună cu aceștia este Florin Bogardo. Secunda de iubire din portativele sale e înflorită; sărutul incitat de cântecele sale e taina lipită de oglinzile din spatele pleoapelor; extazul propulsat de fiorii melodiilor sale e plutire în gloria vieții complete; patima din cântecele sale e fructul oprit din floare, ori ecoul vagoanelor trenului pierdut în tunel. Toate compozițiile lui Florin Bogardo sunt un râu ce se iubește cu
FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384123_a_385452]
-
prin piept și prin tâmple din clipe fecunde mustește robia tăcerii alungă-mi pustiul acum de mai poți de nu toarnă-mi pelin să-l beau pentru toți așterne-mi un pat mai alb ca uitarea și doi lotuși pe pleoape că două păsări albe cu vremea pereche din putregai de frunze și iluzii mă fure lumina iubito mi-e frig mi-e vânat trupul de vechi amăgiri corbii îmi cântă mereu mai aproape tu toarnă-mi răgaz citește-mi o
IUBITO, MI-E FRIG... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383355_a_384684]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > CEVA MAI MULT DECÂT NIMIC Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Când tăcerea se sparge în timpane aud șoapte sub pleoapa pământului și stau la taifas (pe brațe de cruci) cu atâtea nume purtate de uitări încerc să vă adun din ele mă găsesc doar pe mine sau poate eu sunt voi ceva mai mult decât nimic și atunci încep să
CEVA MAI MULT DECÂT NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383369_a_384698]
-
pot patrunde Ochii mei închiși Dacă lumină e așa departe Nu mai am căutări Și haosul desparte Partea mea De toate părțile Închipuirii De ce am vrut Și-în căutări Nu am gasit Decât șuvoi de împotrivire Ochiule trist Așează-ți pleoapa La întâlnire Vin ierni târzii Și îți vor bate în geam Ce ai să le spui Dacă nu vezi Nimic rămas Pe lângă tine Cine își va aminti c-ai fost dorința arsă într-o privire de ochi închis postat în
EXTRAS DIN MEMORIA SUFERINTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383368_a_384697]
-
Cerbii deznădejdii din copite bat, scormonind primejdii de ne-nlăturat, când, din munți de teamă, vânt de dor destramă sufletu-mi speriat. Dar de ce te caut și te chem mereu cu-al speranței flaut când ascuns sunt eu? Dacă ies din pleoape te zăresc aproape, lângă visul meu. Ai rămas în locul unde te-am lăsat, lângă nenorocul care ne-a surpat, dragostea-ți deplină așteptând senină doru-mi vinovat. Dragoste născută din visul dintâi, apă nebăută, nod de căpătâi, nu ești doar părere
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > SCRISOARE PRIMĂVERII Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1160 din 05 martie 2014 Toate Articolele Autorului o pitulice și o rândunea / un cântec ne aduce-n dar, / prin ciripit, cirip - cipa / martie primăvărar. / sub pleoapa soarelui plutind / în zarea albă de năframă,/ martie cel drag zâmbind / muguri, crengilor destramă./ primăvara așteptată / ne învăluie-n iubire - / dorul de tine se-arată / când la trup și a ta fire !/ lasă timpul să străbată / pe calea pământului, / nu
SCRISOARE PRIMĂVERII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383453_a_384782]