1,866 matches
-
strâmbat mult Într-o parte. Fiindcă-i vară, așa mi-a explicat Moș Iacob. Dac-ar fi fost iarnă - ori primăvară, ori toamnă - Moș Iacob mi-ar fi explicat că uite, nu s-au umflat de căldură, de să le plesnească nasturii, ca Împușcați, de să li se verse, reverse obrazul pe piept, ca povidla, așa am auzit; și am mai auzit de ochii scurși, ca perjele răscoapte; aproape să le taie gâtul șnurul din jurul gâtului, cel după care viii știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acum? a spus el uitându-se la Fiona pentru confirmare. — Da. Dar tot un idiot rămâne. Nu m-am îndoit nici o secundă. Jake a râs, după care s-a ferit din calea lui taică-su, care se pregătea să-l plesnească în glumă. Fiona s-a uitat la ceas. —La naiba! E abia șapte și jumătate! Ce mai facem noi azi? —Sărbătorim! a declarat David. —Ce sărbătorim? — Începutul unei noi relații de familie, în care, în loc să urle, toată lumea ascultă pe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spălăm acum, altfel o pățim cu toții. Numai Dumnezeu știe cât ți s-a ars deja părul. Mario a ajuns lângă Julia și-a luat-o de braț, încercând s-o tragă către chiuvetele din spatele salonului. Numai că Julia l-a plesnit peste mână. Nu, i-a spus ea cu fermitate. Trebuie să plec. —Să pleci? Mario era îngrozit. Era limpede că-și amintea ce clientă dificilă putea să fie Julia atunci părul nu-i ieșea exact așa cum își dorise. — Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
oftat. — Deci tot m-am ales și eu cu ceva din căsnicia asta. Să știi că imperfecțiunea e și ea o formă de artă, a remarcat Susan aruncând o privire la bluza ei de trening uzată, care stătea să-i plesnească la cusături. Apoi femeia a zâmbit tristă. —Deci, chiar s-a terminat? A, da. Să faci un copil cu fosta soție e un pic cam prea mult, nu crezi? i-a răspuns Julia veselă. Fiona a clătinat din cap. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ochii și-și lipi buzele de rană, bând direct acel lichid respingător de care știa cu siguranță că depindea viața sa. Bău până la ultimul strop, deși setea i se potolise și simțea că stomacul său era pe punctul de a plesni. își stăpâni aceesele de vomă, străduindu-se să se gândească la altceva și să uite mirosul și gustul apei ce stătuse mai bine de cinci zile în pântecele cămilei, și avu nevoie de toată voința lui de targuí hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
faldurile veșmintelor să se târască pe jos ca să împiedice insectele să intre și să-l ciupească de glezne. Zumzăiau cu milioanele, amenințători, mai puțini, bineînțeles, decât în amurg sau în zori, dar impresionanți prin număr și ferocitate, și trebui să plesnească pe brațe și pe gât, căci erau atât de mulți și așa de mari, încât unii reușiră să-l piște chiar și prin haine. Simți clar cum crusta de sare începe să se subțieze și să devină tot mai periculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Poate doar o vorbă cu doamna aceasta..., spuse el, plin de speranță, În direcția mea. Lou i-o tăie scurt: — Ea nu știe nimica. Șterge-o. Omul ieși cu greutate și fără tragere de inimă pe ușile batante. Lou Își plesni palmele Într-un gest care vroia să-l mai Îndemne o dată să plece. Insistent individul, zise. Dă-i un deget și-ți ia mâna toată. Apoi se uită de la Lesley la mine și adăugă: — Sper că nu vă Întrerup. Făcui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de algebră. Algebra se învață doar la școală. Adulții nu mai aveau de-a face cu școala, nici cu algebra și nici cu netoții de profesori, care întrebuințau rigla și pentru geometrie, dar și pentru palmele copiilor. Adulții nu se plesneau niciodată unii pe alții cu rigla, ea ar fi fost și prea scurtă pentru flecăreala lor nesfârșită. Acasă, mama îi făcea tatei mai întâi un reproș, unul mic, apoi el îi azvârlea îndărăt vorbe tăioase, după care urmau privirile încărcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în spatele pieței și, cu toate că avea o înfățișare de înger, știa bine cum să se poarte cu băieții din clasele mari. Avea părul blond, neted și lung, șolduri late și două mere mici tăinuite sub bluză. Purta pantalonași scurți-scurți, gata să plesnească pe ea de strâmți ce erau și Dorin, stând în mașină alături de mine, aproape mi-a găurit coastele cu cotul. Când ea l-a salutat, a încremenit și nu și-a mai revenit toată ziua. N-avea ochi pentru nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
salată din venele mele, dar îl vedeam pe copil înnebunind, slab și ușurel ca un fulg, acoperit cu vânătăi albăstrui. Era geloasă ca pe un soț, nu îl lăsa să meargă la grădiniță, să nu se îndrăgostească de educatoare, îl plesnea dacă îi zâmbea unei alte femei, nu că l-aș fi văzut zâmbind vreodată, îl punea să stea în picioare pe scaun și îl săruta, își băga limba ei înnegrită de nicotină în gurița lui știrbă. Trebuia să îl salvăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
puțin timp veți avea destul loc gol în casă. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Toată noaptea am ținut-o în brațe în patul acela mare, am dormit foarte puțin, chinuite, ațipeam și ne trezeam delirând ca după febră, visele urâte ne plesneau peste față și între ele aveam scurte momente de entuziasm, iată că se întâmplă ceva, în sfârșit se întâmplă ceva în viața aceasta în care credeam că nu se va mai schimba nimic, dar niște pumni dezaprobatori mă izbesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aveam doar doisprezece ani, spune el cu emfază, am văzut încă de pe atunci că ai un suflet deosebit, dar nu mă gândeam că vei fi nevoită să îl irosești în mizeria vieții, adaugă el acru. Gata, nu strica momentul, îl plesnesc eu ușor peste mână, iar el îmi zâmbește, uită-te la tine, chipul tău aproape că nu s-a schimbat, pari atât de tânără, eu sunt amețită de avalanșa de complimente, mă grăbesc să le neg, da’ de unde, uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
noi doi, mai întâi. Căminul acesta este foarte deosebit de altele și dacă nu ai măcar niște cunoștințe elementare despre el, s-ar putea să te șocheze. Nu-i așa că nu știi nimic despre noi? — Mai nimic. — Păi, atunci... spuse ea plesnind din degete. Pun pariu că n-ai mâncat și ți-e foame. Da, aveți dreptate. Mi-e foarte foame. Hai să stăm de vorbă în timp ce mâncăm. Programul s-a terminat, dar ne dau ei ceva dacă îi rugăm. A luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pus uneltele la o parte și au început să umple fiecare recipient cu mâncare. Împroșcând apa din băltoacele de pe dușumea, curcanul își croi drum spre vasul propriu, vârându-și capul cu totul în el, deși Naoko încerca să-l necăjească, plesnindu-l ușor peste coadă. — Faceți lucrul acesta în fiecare dimineață? am întrebat-o pe Naoko. Absolut în fiecare dimineață. De obicei, treaba aceasta o fac femeile nou-venite, pentru că e ușoară. Vrei să vezi iepurii? — Bineînțeles. Cotețul iepurilor era în spatele coliviei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lesbiană și că fusesem internată de mai multe ori în spitale de nebuni. Se spunea că am dezbrăcat o elevă de-a mea, că i-am făcut tot felul de lucruri și când aceasta a încercat să-mi reziste, am plesnit-o atât de tare, încât i s-a umflat fața. Povestea au croit-o cum le-a convenit și mă deranja foarte tare, dar ce m-a șocat a fost faptul că se știa că fusesem internată la nebuni. Prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
i se părea prea ru[inos, dar că pe urmă a turuit fără să respire. Normal că lumea a crezut-o pe ea. Și colac peste pupăză, era adevărat că fusesem internată la psihiatrie și era la fel de adevărat că am plesnit-o pe fată cât am putut de tare. Dar cine să mă creadă pe mine? Poate doar soțul meu. M-am frământat câteva zile dacă să-i spun sau nu soțului meu despre zvonul care circulă pe seama mea, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe seama mea, dar când i-am spus, m-a crezut. Mi se părea și normal. I-am povestit tot ce se întâmplase în ziua aceea - tot ce-mi făcuse fata, toate gesturile ei de lesbiană, dar și faptul că o plesnisem. Nu i-am putut mărturisi însă ce am simțit, nici nu aveam cum să fac așa ceva. S-a înfuriat și a zis că merge imediat să stea de vorbă cu familia fetei ca să lămurească lucrurile. „Doar ești căsătorită cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și umbrele albăstrui se conturau tot mai puternic. Pescăruș dispăru, dar eu nu mă mai săturam de florile de cireș care, în lumina pală a amurgului, îmi lăsau impresia că sunt gata să explodeze, asemenea bubelor supurânde ce stau să plesnească. În momentul acela grădina se umplu de un miros dulceag, greoi, de carne putrezită și atunci m-am gândit la Naoko. Trupul ei frumos îmi plutea în fața ochilor, culcat, în întuneric și muguri infiniți răsăreau din pielea ei catifelată... muguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Naoko. Te deranjează că mă vezi îmbrăcată cu lucrurile lui Naoko? Nici vorbă! Sunt sigur că lui Naoko i-ar face plăcere să știe că-i poartă cineva hainele. Mai ales că i le porți tu, Reiko. Ciudat, spuse Reiko plesnind ușor din degete. Naoko n-a lăsat nici un testament. Singurul lucru pe care l-am găsit a fost bilețelul pe care l-a l\sat pe biroul ei și în care scria: „Vreau ca toată îmbrăcămintea mea să-i rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
creadă că ești tu. Hai, spuse el, mergem amîndoi. N-avem ce apăra aici. Toate astea nu-s bune de nimic. Mai bine plecăm. — Vreau să rămÎn. Vreau să te apăr. Se Întinse după pistolul din toc și el o plesni peste față. — Haide. Nu fi prostuță. Haide! Acum coborau scara și el o simțea aproape, lîngă el. Deschise ușa dintr-o lovitură, ieșiră Împreună și se depărtară de casă. Enrique se-ntoarse și Încuie ușa. — Maria, fugi, spuse. Peste cîmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cătușa după ceașca de cafea, trăgÎnd peste masă mîna dreaptă a micuțului. Ridică ceașca și cînd o duse la gură să bea, o smucitură făcu să i se verse peste tot ce era pe masă. FĂră să-l privească, sergentul plesni de două ori fața micuțului cu cătușa. Era plin de sînge pe față și-și sugea buza uitîndu-se la masă. — Mai vrei? Întrebă sergentul. — Nu, a fost de-ajuns. — Te-ai mai liniștit puțin? — Da, sînt foarte liniștit. Tu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și Înotară mai În larg, unde apa era curată și verde. Ea stătea-n picioare și apa-i venea pînĂ la umeri. Acu’ dă pup. Era udă și buzele-i erau sărate și cînd o sărută ea-și Întoarse capul, plesnindu-l ușor peste umăr cu părul ud. — E foarte sărat, dar e minunat, spuse ea. Țin-te bine. Se ținu. Uite unu’ mare, spuse ea. E chiar mare. Acum ridică-te și-l spargem Împreună. Valul i-a rostogolit, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu plescăitul, încât Finn n-a vrut să-i mai vorbească două zile. Nimic neobișnuit. Ei sunt mereu într-o continuă ceartă. Cred că doar Rebecca e cea care ar trebui să apară la serviciu în cizme de cauciuc și plesnind din bici, a strigat Barney din celălalt capăt al încăperii. Ar trebui să trecem asta în fișa postului ei. —N-ai mai spune asta dacă mi-ai vedea stratul de celulită, îi răspund în timp ce salvez ce am tastat. —Coapse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
udă de poți s-o storci. Îmi dă alta, mă trage lângă el și mă ia de după umeri. Încă rezist, nu atât fizic, pentru că tot corpul mi-e înțepenit, ca și cum toate ligamentele au fost răsucite așa de strâns încât ar plesni dacă fac cea mai mică mișcare. Rezist emoțional, mi-e frică să mă așez confortabil în brațele lui primitoare. Dacă aș face asta, n-ar mai rămâne nimic. Așa că respir adânc, îmi șterg cu batista fața schimonosită de lacrimi, mângâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sincer. Își încurcă degetele printre ale mele.) Altceva? — Nimeni nu trebuie să știe, în caz că nu iese nimic. —O, ce bine! Mi-e cam jenă să fiu cu tine - știi, eu de obicei am alte standarde, mult mai exigente... —Finn! (Îl plesnesc din nou, deși nu știu de ce mă mai deranjez, de vreme ce lui, evident, îi face plăcere.) —Altceva? zice, acum cu gura până la urechi. Trebuie să fim sinceri unul cu altul - dacă simțim că nu merge, spunem de la obraz - și nu pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]