18,065 matches
-
pantalonilor ei de camuflaj și scoase vreo șase bucățele de hârtie. — Dacă suntem în fața tumulului potrivit, și cred că suntem, atunci o să ne-o trebuiască... asta. Bucata împăturită de hârtie pe care mi-o întinse era cam de mărimea unui plic mic de felicitare. — Asta-i tot? — Ți-am spus că e ușor, zise ea, după care se lăsă din nou în genunchi și împinse cușca lui Ian în deschizătură. Am despăturit foaia de hârtie. Era albă, cu excepția unui singur cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mine. Mi-am trecut degetele prin păr și am tras scaunul sub mine. Bun. Bun, deci. Hai să vedem ce-i aici. Am ridicat primul obiect din cutie. Era cel mai subțire dintre toate trei, subțire și ușor ca un plic, și asta aproape că și era. Am desfăcut pânza albă și am găsit un plic cu fotografii: o mapă din aceea de carton lucios, în care primești negativele și pozele de la atelierul foto. Fotografia colorată de pe partea din față înfățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
deci. Hai să vedem ce-i aici. Am ridicat primul obiect din cutie. Era cel mai subțire dintre toate trei, subțire și ușor ca un plic, și asta aproape că și era. Am desfăcut pânza albă și am găsit un plic cu fotografii: o mapă din aceea de carton lucios, în care primești negativele și pozele de la atelierul foto. Fotografia colorată de pe partea din față înfățișa o fată sărind în cârca unui băiat, amândoi râzând, îmbrăcați în haine de vară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
deschise. Sub ea, cu litere mari și îngroșate, scria Kodak, iar în dreapta, într-un chenar plin de punctișoare galbene și portocalii, 36 de poziții. Am deschis clapeta și m-am uitat înăuntru, după care, doar ca să fiu sigur, am întors plicul cu susul în jos și l-am scuturat. Nimic. Nici o poză, nici un negativ. Plicul era complet gol. L-am întors pe toate fețele ca să văd dacă nu-mi scăpase ceva important, cum aproape că mi se întâmplase cu cartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
chenar plin de punctișoare galbene și portocalii, 36 de poziții. Am deschis clapeta și m-am uitat înăuntru, după care, doar ca să fiu sigur, am întors plicul cu susul în jos și l-am scuturat. Nimic. Nici o poză, nici un negativ. Plicul era complet gol. L-am întors pe toate fețele ca să văd dacă nu-mi scăpase ceva important, cum aproape că mi se întâmplase cu cartea lui Randle, dar nu, era doar un plic de fotografii gol. Un plic de fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am scuturat. Nimic. Nici o poză, nici un negativ. Plicul era complet gol. L-am întors pe toate fețele ca să văd dacă nu-mi scăpase ceva important, cum aproape că mi se întâmplase cu cartea lui Randle, dar nu, era doar un plic de fotografii gol. Un plic de fotografii gol, înfășurat în pânză și pus la păstrare ca o adevărată relicvă. De ce? Poate că răspunsul se afla tot în cutie. Gros, greu și solid, am știut că al doilea obiect era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nici un negativ. Plicul era complet gol. L-am întors pe toate fețele ca să văd dacă nu-mi scăpase ceva important, cum aproape că mi se întâmplase cu cartea lui Randle, dar nu, era doar un plic de fotografii gol. Un plic de fotografii gol, înfășurat în pânză și pus la păstrare ca o adevărată relicvă. De ce? Poate că răspunsul se afla tot în cutie. Gros, greu și solid, am știut că al doilea obiect era o carte încă dinainte să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
puteam dormi. Clio Aames, ludovicianul, Primul Eric Sanderson. Exista o singură persoană care-mi putea spune totul de-a fir a păr. Pusesem lucrurile găsite în camera Primului Eric într-o pungă de plastic; Enciclopedia peștilor insoliți, ghidul lui Clio, plicul gol de fotografii și (după o scurtă meditație lăuntrică) supracoperta cărții lui Randle cu mesajul ascuns de la Primul Eric Sanderson. Mai pusesem și caietele mele cu Fragmentul becului. Mi se părea logic să iau totul, să încerc să-l conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scurge printre crăpături. La trei săptămâni după ce m-am întors acasă, am primit un telefon. Poliția din Grecia se afla în posesia aparatului foto subacvatic al lui Clio și voia să știe dacă-l voiam. Sosi după cinci zile. Un plic de fotografii Kodak, cu treizeci și șase de poze cu pești exotici multicolori a zăcut aici, pe masa din bucătărie, multă vreme. M-am uitat și m-am uitat și m-am uitat la pozele alea ore în șir, zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în unele zile. Ieri dimineață devreme, când pânzele de păianjen erau pline de rouă, am mers cu mașina în oraș, pe un șantier unde se construiește un centru de divertisment sau cinema, am scos pozele cu pești și negativele din plic și le-am aruncat una câte una într-un puț adânc și întunecat, săpat în pământ. Apoi m-am întors aici și-am început să împachetez și să fac curățenie. Ți-am dus de-aici toate lucrurile, Clee. Le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cum zice Poetul. Singură-lună. Fobiile mi s-au accentuat, odată cu durerea de rotulă. Doare rotula ca și cum ar țipa la mine: Fa ceva! Și s-a mai ivit o fobie: mi-e groază de cutia poștală. Nici așa nu puteam suferi plicurile înguste și lungi, pe care le găsesc mereu în cutie. Conțin luări de prost de către societăți de binefacere false, invitații de-a deveni Who's Who, contra a nu'ș cîți dolari; conțin indicii peste indicii cum să-ți schimbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ascultător, purificat... Se întoarce fără grabă la birou pentru a-și relua corespondența. Okurina stă nemișcată și cuminte la locul ei. Mirosul ei îi penetrează năprasnic nările ori de câte ori o atinge în treacăt cu exteriorul palmei sau cu cotul. Deschide rapid plicurile, ochii îi fug peste hârtiile ce devin instantaneu albe în contact cu aerul sau cu privirea lui devastatoare. Le aruncă cu furie în coșul de gunoi, apoi aruncă o privire mai atentă asupra adreselor de pe plicuri, ce devin și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu cotul. Deschide rapid plicurile, ochii îi fug peste hârtiile ce devin instantaneu albe în contact cu aerul sau cu privirea lui devastatoare. Le aruncă cu furie în coșul de gunoi, apoi aruncă o privire mai atentă asupra adreselor de pe plicuri, ce devin și ele suprafețe complet albe și mate. Le aruncă și pe ele, unul câte unul, orizontal, peste umăr, ca pe niște freezby, ratând de data aceasta sistematic coșul. Clopoțește... Se arată două matroane scorțoase, cu reverele apretate: secretara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bun să le privească, nu erau nici măcar urâte, nu-ți atrăgeau atenția prin nimic; privea îndelung la ele, mai mult decât ar fi fost permis. Sunteți surori sau mamă și fiică? întreabă arătând în același timp poruncitor către mormanul de plicuri de pe podea și degringolada de pe birou. Suntem și una și alta! răspund în cor, neclintite în postura lor țeapănă și rigidă. Aha! exclamă ca pentru el. Știam eu că ceva nu era în regulă, totul merge aiurea de la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
asta, după cum vă duce capul. Vedeți la ce puteți răspunde, ce nu, lăsați de-o parte, să mă uit eu din nou pe ele, când mă voi simți mai bine. Așa cum se mișcau, aplecate față în față, în jurul mormanului de plicuri, păreau separate de o oglindă în care se reflectau reciproc. Ce ciudat! își spuse. Ele sunt două, dar par în fapt una singură, în timp ce eu sunt unul, ce mă sparg sau mă simt mereu în doi, duplicat. Desigur, în principiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
terapeutic. Glisează cu mâna deasupra ei și simte un lichid rece și gelatinos cum i se scurge în palmă. Durerea sucombă miraculos și, în timp ce-și plimbă mâna lasciv pe suprafața oglinzii, aude vocea iritată a secretarei. Nici unul dintre plicuri nu mai are adresă. Toate plicurile sunt perfect albe. Ce ați făcut cu adresele? Cum se poate remedia o astfel de situație? În felul acesta nu se poate lucra. Va trebui să cerem o mărire. Și, în oglinda ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și simte un lichid rece și gelatinos cum i se scurge în palmă. Durerea sucombă miraculos și, în timp ce-și plimbă mâna lasciv pe suprafața oglinzii, aude vocea iritată a secretarei. Nici unul dintre plicuri nu mai are adresă. Toate plicurile sunt perfect albe. Ce ați făcut cu adresele? Cum se poate remedia o astfel de situație? În felul acesta nu se poate lucra. Va trebui să cerem o mărire. Și, în oglinda ce-i întorcea generoasă silueta eliberată de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai rămas. Și le face semn cu mâna prin oglindă să termine de aranjat biroul și să-l lase singur. Cele două femei fac ordine pe birou formând două stive: una cu dosare nerezolvate și alta reprezintă corespondența formată din plicuri fără adrese; Okurina se odihnește în spațiul dintre ele, cu marginile crâmpoțite și așteaptă să i se dea atenție. Camerista întinde mâna spre ea, dar, ca oprită de o forță nevăzută, rămâne cu ea în aer. După ce termină, femeile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dar orbise total. Fapt benefic pentru bucătăresele care culegeau cu plasele pentru fluturi steluțele din ciorbă. Asistentele sorbeau cu aspiratoarele microorganismele, așa că bătrâna inaugurase cea mai ecologică mâncare din Univers. Mioara Alimentară strângea cu fărașul microbii vagabonzi, îi vâra în plicuri, pe care Doctorul Talancă îi și trimitea la Laborator, pentru a fi analizați, scanați, înregistrați, educați, ventilați, licențiați, îmbuteliați și expediați. Mioara, dezamăgită de eșecul plăpumăresei, se erijă în îngrijitoare latentă, atentă, stringentă, opulentă, pertinentă, vizavi de bătrână. Vizavi, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe prag lângă câinele încovrigat, cu soartă asemănătoare boschetarului de lângă el. Când Luna se albise la față de oboseală, se încumetă și patronul cârciumii de doi bani să descuie lacătul. Îndreptă cu piciorul o bucată de linoleum care deschidea ca un plic vederea spre cimentul zgrunțuros al podelei și turnă o țuică pentru Cargobot, ca arvună a viitoarelor servicii aduse restaurantului și clienților săi aleși: piețari, băutori de carieră, bromfagiii cartierului de pe vremea copilăriei, colorată cu țigări din mătase de porumb, țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să se rotească încet în sensul acelor de ceasornic precum imaginile de film care anunțau publicarea în vârtejul ziarelor de mare tiraj, informații speciale. Orașul-timbru și-a oprit rotația nebună, revenind tridimensional în mărime poștală și lipit cu zgomot de plicul senin al cerului. Plicul se roti la rândul său în jurul propriei sale axe și, asemenea elicei, nu i se mai văzu forma, ci doar rotația. Am rostit și eu și Mioara înspăimântați o mantră pentru a ieși din miraj. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în sensul acelor de ceasornic precum imaginile de film care anunțau publicarea în vârtejul ziarelor de mare tiraj, informații speciale. Orașul-timbru și-a oprit rotația nebună, revenind tridimensional în mărime poștală și lipit cu zgomot de plicul senin al cerului. Plicul se roti la rândul său în jurul propriei sale axe și, asemenea elicei, nu i se mai văzu forma, ci doar rotația. Am rostit și eu și Mioara înspăimântați o mantră pentru a ieși din miraj. În spatele perdelei simfonice se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
L-am refuzat. O tânără mă luă de braț zâmbindu-mi stereotip. Era în costumația de la Armata Salvării. Am alungat-o. Un polițist m-a condus spre o ceată de infractori într-un colț de gară. Cu toții aveau în mână plicul verde cu anunțul telegrafic. I-am recunoscut pe foștii mei colegi din antichitatea tinereții. Doar Mioara Alimentară lipsea... Și Gustav, bineînțeles. Nenorocitul cred că dăduse colțul! Mioara trebuie că era prin Paris, undeva în Montparnasse. Eu sunt ultimul! se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-Nici pe dumneata. -Ai ieșit să aduci corespondența. Acum, nu ne mai arătăm în partea dinspre stradă, bine? Nu uita de hotărârea de aseară. Ridică ochii spre cer ca la auzul unei prostii spuse de un copil. În vreme ce ea desfăcea plicurile, am mâncat gândindu-mă la cutia mea de scrisori pariziană: dădea pe dinafară ori rămânea la fel de goală pe cum fusese în prezența mea? Am observat că și corespondența se supune legii ofenselor universale: slabă, adică inexistentă când ai avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
chitanțe, se gîndește Bătrînul, păcat că n-am avut posibilitatea sau curajul să te abordez mai devreme, îi mărturisește cu șiretenie, cred că n-ar fi fost mare scofală să pui din cînd în cînd o ștampilă pe cîte un plic cu destinația externă. Nici vorbă, răspunde Poștașul umflîndu-se în pene, adulmecîndu-și licoarea uleioasă, că nu s-ar fi putut, că totul era controlat la sînge de Securitate, prostia din mintea oamenilor, eu n-am întîlnit pe nimeni care a vrut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]