1,235 matches
-
ceva să fii un ursuleț de pluș ultraperformant ! Din păcate, nici starea aceasta idilică n-a durat însă prea mult, fiindcă, odată cu dispariția colicilor, burta mea și-a pierdut utilitatea. și, de altfel, copilul a primit și un ursuleț de pluș adevărat, căruia i s-a pus numele Grizzly, pentru că era gri, și de care s-a atașat din prima clipă. Astăzi, poate dormi liniștit sau poate pleca departe de mine fără nici o problemă. În schimb, de Grizzly nu se poate
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în calea mea. Fă ca Tu, Doamne Iisuse Hristoase, să mă răsplătești cu o iubire adevărată, nu cu una falsă care să fie o eroare regretabilă.” Se lăsase dusă de valul rugăciunii și se simțea moale ca o păpușă din pluș, plutind într-o ceață densă ce se asemăna cu cea de pe vârful unui munte la capătul căruia avea să vadă realitatea. Instinctul pusese stăpânire pe ea și era al naibii de autoritar încât nu mai înțelegea nimic. Degeaba vroia să judece la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lumină strălucitoare. Casetofonul Honda cu cele două boxe tăcuse de mult și îi amintea de zilele pline de veselie când Carlina dansa cu copiii ei. Perdelele albe și bogate în falduri erau acoperite pe părțile laterale cu un material din pluș grena cu un tiv ce părea făcut la milimetru cu perdeaua. Dormitoarele erau aranjate cu mult gust și se găseau într-o totală ordine. Ea privi cu nesaț toate acestea și nu se putu abține să nu se întrebe: Oare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era de aflat despre fiecare. Ambii erau visători, ambii radiau de fericire. Împotrivirea ei fusese într-o clipă devorată. Toate concepțiile ei de până atunci dispăruseră, iar orgoliul de femeie căzuse într-o nepăsare totală. Era ca o păpușă din pluș în mâna unui copil, lăsându-se manipulată în întregime. Atitudinea ei răspundea afirmativ sentimentelor. - Mă iubești? Hai, spune iubito că mă iubești, că mă dorești, că însemn ceva pentru tine, spuse Alin continuând s-o sărute și s-o mângâie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
e mare, ocupă o treime din suprafața parterului. Are în mijloc o masă ovală, de forma unei elipse, în jurul căreia sînt vreo douăzeci de scaune. Lîngă perete, înșiruite unul lîngă altul, stau alte scaune. Ferestrele sînt acoperite cu perdele din pluș verde, cu falduri bogate. Lumina vine din tavan, de la tuburile fluorescente, ascunse în spatele unor ecrane din sticlă albă, mată. Prin cele patru colțuri pătrunde aerul condiționat, iar prin grătarele din lemn ale tavanului dublu este aspirat aerul încăperii. În jurul mesei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în jur, deși m-am aflat aici chiar cu zece minute în urmă. Pur și simplu ador locul ăsta. Oriunde te întorci, vezi ceva ce ți-ai dori. Cum ar fi scaunul ăla sculptat, absolut fantastic, și carpeta aia de pluș, pictată de mână... și uite la pendula aia! Nu e zi să nu vezi lucruri noi aici. Ceea ce nu-nseamnă că vin aici în fiecare zi. Adică... mă-nțelegeți. Dau și eu cu presupusul. Ați făcut o achiziție remarcabilă, zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
gest vag din mână, trimițând-o la plimbare. Domnișoară Bloomwood, luați loc. — De fapt, nu sunt prea sigură că vreau să... încep eu. Însă, înainte de a-mi da seama ce mi se întâmplă, mă trezesc așezată pe un scaun de pluș la o masă lustruită, iar Antoine îmi întinde cataloage lucioase în față. — Voi crea pentru dumneavoastră un tort care să vă depășească orice așteptare, mă anunță modest. Nici o imagine nu este dincolo de puterile creativității mele. — Pe bune? Mă uit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mărit în altă parte? Cum am să pot face așa ceva? Închid ochii și las întreaga strălucire a Hotelului Plaza să-mi treacă prin fața ochilor minții, încercând să-mi adun toată încântarea și toată dorința de splendoare și fast. Camerele aurite, plușul scump. Viziunile cu mine în rochie de mireasă, învârtindu-mă pe ringul de dans ca într-un film, în fața unei mulțimi care mă adoră. Dar, nu știu, parcă... acum nu mai sunt chiar atât de copleșită de toate astea. Parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
viața mea. Pătură de bun-venit? Suzete anti-colici? Of, la naiba. O să cumpăr de toate. Mă duc repede la cel mai apropiat raft și încep să adun tot ce-mi cade în mână. Costumașe întregi, șosețele, o căciuliță... un ursuleț de pluș, o păturică... și ce să mai iau? Un coș Moses... scutece... niște păpușele din mănuși, pentru când se plictisește bebele... o jachețică mortală Christian Dior... Dumnezeule, mă întreb dac-or fi având modelul ăsta și pentru mărimi mai mari... Trântesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ia ochii. Sunt mireasă. În timp ce Robyn mă conduce pe coridoarele tăcute și pustii ale Hotelului Plaza, mă simt ca președintele SUA într-un film de la Hollywood. — Frumoasa a pornit spre voi, murmură în cască în timp ce pășim pe covorul roșu de pluș. Frumoasa se apropie. Dăm colțul și îmi zăresc reflexia într-o oglindă veche uriașă, și îmi stă inima de șoc. Evident, știu foarte bine cum arăt. Pentru numele lui Dumnezeu, m-am holbat o jumate de oră la mine în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe rândul din spate o zăresc pe Erin aplecată mai să cadă și arunc buchetul direct în brațele ei larg deschise. Și pe urmă ieșim. Ușile duble masive se închid în urma noastră și ne aflăm pe coridorul tăcut mochetat cu pluș, în care nu se află decât doi portari, care privesc țintă în fața lor. — Am reușit, zic, aproape râzând de ușurare și de fericire. Luke, am reușit! — Am înțeles, zice Luke, încuviințând. Bravo nouă. Acum, dacă ești drăguță, vrei să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Într-un reportaj din 1928 despre Maramureș -, să nu vă surprindă dacă pe o cărăruie de munte vă iese În cale călare pe un tretin alb un evreu În caftan, bărbos, cu obrajii fricționați de aer aspru, sub pălăria de pluș coclit a căruia apare, când vă salută, un copăl [= kippa] nedezlipit ca un cucui negru” <endnote id="(791, p. 69)"/>. Astfel de imagini atipice contrazic stereotipul și zicătoarea care Îi dă formă : „Jidan călare și grec verde dracul a mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mari, Întunecoase și remarcabil de burgheze, În care am plasat atâtea familii de emigranți din romanele și povestirile mele. În noaptea de 28 martie 1922, pe la ora zece, În livingul unde, ca de obicei, mama stătea Întinsă pe canapeaua de pluș roșu din colțul camerei, se Întâmpla ca eu să-i citesc versurile lui Blok despre Italia - tocmai ajunsesem la sfârșitul micului poem despre Florența, pe care Blok o compara cu floarea delicată, eterică, de crin, când ea a spus privind
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să ajung la ghearele lor fascinante - Întâi am ajuns la laba de jos, apoi la cea de sus. Am fost dezamăgit să constat cât de tari erau burțile lor, când Îngropam degetele (obișnuite să palpeze câinii vii sau animale de pluș) În blana lor maronie și aspră. Din când În când erau scoși Într-un colț al grădinii pentru a fi bine bătuți ca să iasă praful din ei și aerisiți, iar biata Mademoiselle, apropiindu-se de ei din direcția parcului, scotea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cuprinsă de negre presimțiri, agățându-se de el, Înfricoșată de moarte să nu cumva să plece sania Înainte de a-și adăposti În ea formele pline. În cele din urmă, se instalează gemând și Își introduce pumnii În manșonul meschin, din pluș. La Îndemnul suculentului plescăit din buze al vizitiului, cei doi cai negri, Zoika și Zinca, Își Încordează picioarele, dau din copite, se Încordează din nou; apoi bustul Mademoisellei zvâcnește Înapoi, În timp ce sania grea se smulge din lumea ei de oțel
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
uriași ca tuburile unei orgi, agățați de streașini și strălucind magnific În lumina soarelui palid. Și a respins, considerând-o nedemnă, una din distracțiile mele preferate (născocite de Miss Robinson) - să stau Întins pe burtă pe o săniuță căptușită cu pluș, legată În față cu o bucată de sfoară, de care o mână acoperită cu o mănușă de piele cu un deget, mă trăgea de-a lungul unei poteci acoperite cu zăpadă, pe sub copacii albi, În timp ce Serghei ședea pe o a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o bucată de sfoară, de care o mână acoperită cu o mănușă de piele cu un deget, mă trăgea de-a lungul unei poteci acoperite cu zăpadă, pe sub copacii albi, În timp ce Serghei ședea pe o a doua sanie, tapițată cu pluș roșu, atașată de săniuța mea albastră, iar eu vedeam În fața mea călcâiele a două cizme de pâslă pășind foarte repede cu vârfurile ușor Îndoite și, când o talpă, când cealaltă aluneca pe o porțiune aspră de gheață. (Mâna și picioarele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu patinele, ca un făcut, numai spre stâlpul pe care Încerca să-l Îmbrățișeze, În timp ce se prăvălea cu un zdrăngănit asurzitor; și după ce mai persevera un timp, se mulțumea să stea Într-una din lojile ce flancau parapetul Îmbrăcat În pluș, consumând acolo felii triunghiulare de torte moka ușor sărate, asortate cu frișcă, În timp ce eu Îl depășeam mereu, plin de Înfumurare, pe bietul Serghei care se Împiedica jucăuș, ca una din acele mici imagini sâcâitoare care ți se rotesc la nesfârșit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
veneau acolo seară de seară, ca la ei acasă - era, într-adevăr, o casă a lor, clădire din care am fost alungați samavolnic mai târziu, prin 1974. Am fost primit într-un birou spațios și elegant, cu fotolii îmbrăcate în pluș roșu, de un bărbat tânăr, înalt, corpolent, cu fața luminoasă, neînchipuit de prietenos. Era Tiberiu Utan. M-a invitat să iau loc lângă el pe o canapea și a stat afabil, destins câteva minute de vorbă cu mine. Orice umbră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să poftiți în birou la tovarășul secretar Țăpoi. Încăperea în care lucra secretarul cu probleme organizatorice era imensă, luminoasă și foarte curată. Biroul din lemn de stejar masiv era recondiționat dintr-o mobilă boierească. Sub sticla groasă de cristal era pluș vișiniu, la fel cu draperiile de la geamuri. Pe un scaun confortabil stătea 131 maiestuos secretarul. Mă făcusem și mai mică decât eram și obrajii erau roșii de emoție. Și spui că popa ăla din comună vrea să fie membru de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mai dificilă, mai violentă. în același registru, bolile se diversifică, se amplifică și omul cade nu doar victima a acestor manifestări ale naturii, dar devine adeseori promotorul, inventatorul lor. O știre recentă ne anunța de plasarea de către mâini criminale, în plușul scaunelor din săli de cinematograf din Paris, a unor ace de seringă purtătoare ale virusului HIV. Violența umană este atât o caracteristică înnăscută, ținând de condiția ereditară, cât și una învățată, determinată de experiența individului. Așa cum am spus mai sus
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
destul de periculos), cu telecomanda-n mână sau cu cartea în brațe. Interesant e că orice-am face, nu reușim să dormim singuri, întotdeauna se află cineva sub pat, după dulap sau dincolo de ușă (poate să fie și-o jucărie de pluș, nu e nevoie să ne sperie chiar în fiecare noapte câte-un monstru). Ne-ntindem în pat cu o bucurie egoistă și, după ce adormim, ne alungim din ce în ce mai mult, ne contorsionăm straniu, ca și cum corpul nostru ar lua forma visului. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
ales în cazul primelor cărți. Acolo este o poetică a departe-ului. Acest univers este foarte dens. Vă rog să observați că e o materie vâscoasă acolo tot timpul: ulei, bulion, parfumul greu al crinilor, mâluri dulci cu mormoloci. Apoi pluș, catifea, un pat gros cu libelule... Deci, acest univers vâscos îl găsim în poezia de început, în această perspectivă, repet, în poetica departe-ului, care ne duce și spre Nichita Stănescu, și spre Eminescu, dacă vrem neapărat, începe în această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
De o frumusețe nepământeană, cu bucle angelice sau codițe strâns împletite, cu picioarele goale sau pantofi de lac, tac, privesc, împrăștie bile colorate pe o podea de lemn, visează, se încruntă, desenează, așteaptă sau își poartă la piept ursulețul de pluș. Uneori copilărie, alteori maturitate deformată, stranie, cumva erotică. Sentimente în Photoshop. Aer de tablou. Subiecții ei sunt, toți, copii ai prietenilor „Am studiat pictura. Încă mi-e dragă, dar mi-am dat seama că aspectele ei strict «fizice» nu mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
fiind un copil precoce prin atitudini le din copilăria mică. Reperul a fost întotdeauna sora lui. A vorbit corect de la 2 ani și jumătate, când folosea în mod adecvat cuvin tele. De timpuriu s-a atașat de o jucărie de pluș, un hipopotam, care a înlocuit cu succes la 5 luni, sânul mamei. Această jucărie face parte din viața lui și este în permanență cu el. Când și-a dorit un lucru, întotdeauna a putut fi manipulat dar numai cu argumente
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]