2,913 matches
-
șoc din societățile civile tind să fie supraîncărcate astfel încît generează în interiorul propriilor lor structuri tipuri de violență ce contravin libertății, solidarității și civilității care, de altfel, le fac atît de atractive? *** Deschiderea care este caracteristică tuturor societăților civile promovarea pluralității formelor de viață care sînt, ele însele, simțite ca posibile este și ea, probabil, un izvor al tendinței lor spre violență. Faptul, binecunoscut, că ele permit grupurilor să se organizeze pentru a obține bogăție și putere, de exemplu, a făcut
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de poliție, chestionați, eliberați pe cauțiune sau dați în judecată și probabil închiși etc. Confruntat cu astfel de probleme complexe, țelul politic de a crea societăți civile prin reducerea și eliminarea violenței devine eficient doar în măsura în care se încearcă cultivarea unei pluralități de strategii, pornindu-se de la acorduri la macronivel privind reducerea armamentelor, tribunale pentru crimele de război, precum și de la necesitatea de integrare regională a statelor anterior suverane. La nivel inferior sînt necesare legi contra hărțuirii corporale și a violențelor de fiecare
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
complet pe antagonist. Ideea esențială este următoarea: pledoaria pentru o înțelegere pluralistă a formelor variabile de comunicare ce constituie în mod curent viața publică are afinități cu o înțelegere ne-fundaționalistă a democrației ca tip de regim care permite ca o pluralitate reală a indivizilor și a grupurilor din societatea civilă să-și exprime deschis solidaritatea cu sau opoziția față de idealurile sau formele de viață ale altora. Renunțînd la căile inutile și adesea periculoase ale Idealurilor presupuse transistorice și ale Adevărurilor evidente
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de media care absorb, înregistrează și transformă informația în sisteme de cunoaștere consonante cu structurile puterii instituționale dominante? Este era care se află dincolo de emisiunile din serviciul public în stare să se dovedească neprietenoasă față de viața publică? Este viziunea unei pluralități democratice a sferelor publice doar o utopie de proastă calitate? Sau este posibil ca viitorul să întrevadă o varietate de tendințe contradictorii, incluzînd nu numai noi moduri de dominare, dar și eforturi publice fără precedent pentru a defini și controla
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
informației. Toate acestea reprezintă pentru sistemul de învățământ cerințe noi, pentru care trebuie căutate și găsite răspunsuri noi. Democratizarea societății determină o democratizare a învățării: voluntariat (de bună voie), acord privind planurile de predare, privind nevoia de oferte, de perfecționare, pluralitate și multitudine a cunoștințelor. Învățarea nu mai este în totalitate reglementată de sus, ci devine obligație prin contract, se individualizează. Învățarea are nu numai un caracter adaptativ la solicitările tot mai complexe ale mediului, dar ea constituie și principala modalitate
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
de intensitate (eventual ridicat) nu este atribuit unui adjectiv sau unui adverb din categoria lui atît dei: această intensitate este raportată, citată prin atît dei, atribuirea fiind un act de discurs anterior enunțului început cu atît dei. Atît dei marchează pluralitatea vocilor în discurs; descrierea funcționării lui lingvistice trebuie să lase să intervină concepte de ordin pragmatic și să se facă o diferență între locutorul unui enunț și enunțătorul său, în concepția polifonică a activității lingvistice (1985, p. 42). Fie enunțul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
sectei să pună mîna încetul cu încetul pe întreaga presă. Trebuie apoi ca prin spionaj și prin șantaj, prin acțiuni energice și înfricoșătoare, ei să dispună de o docilitate absolută în redacții. Aparent, nimic nu va afecta diversitatea titlurilor și pluralitatea tendințelor. Nefiind vizibilă, manipularea spiritelor va fi cu atît mai eficace: "Toate ziarele editate de noi, precizează textul Protocoalelor, vor fi aparent expresia unor tendințe și opinii opuse, atrăgîndu-i astfel pe adversarii noștri, care nu vor fi suspicioși. Ele vor
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
este nevoie de un proiect care să cuprindă cele două dimensiuni fundamentale ale educației: o tehnică și o etică, dimensiunea instrumentală și dimensiunea politică: "Lumea ca spațiu în care libertatea poate să apară (Arendt), este cu necesitate o lume a pluralității și diferenței. Aceasta înseamnă că responsabilitatea educațională, responsabilitatea educatorului nu este doar responsabilitate pentru "noii veniți" este în exact același timp o responsabilitate pentru lume". (Biesta, 2006, p. 107) În același timp, se impune fuziunea dintre educația formală și educația
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de unde izvorăște un asemenea impuls distructiv? Mainländer prezintă o ipoteză teologico-metafizică îndrăzneață: voința de moarte care este inerentă oricărei ființe depinde de faptul că substanța divină concept pe care îl reia de la Spinoza trece de la unitatea sa transcendentă originară la pluralitatea imanentă a lumii, care își are propria geneză în această trecere. Și declară: Dumnezeu a murit, iar moartea sa a fost viața lumii 60. El inventează astfel cel dintâi o expresie care va fi făcută celebră de Nietzsche. Cel care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Noi ne delectăm cu ceea ce voi numiți coruperile noastre stilistice și îi delectăm împreună cu noi pe rafinații rasei noastre și ai vremii noastre. Problema este de a ști dacă excepția noastră nu este o aristocrație și dacă, în ordinea esteticii, pluralitatea sufragiilor nu reprezintă altceva decât pluralitatea ignoranțelor 76. Din aceste rânduri se desprinde clar idealul aristocrației estetice pe care Bourget îl cultivă și pe baza căruia el justifică idealul marelui artist. Deoarece între individ și societate există un raport de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
numiți coruperile noastre stilistice și îi delectăm împreună cu noi pe rafinații rasei noastre și ai vremii noastre. Problema este de a ști dacă excepția noastră nu este o aristocrație și dacă, în ordinea esteticii, pluralitatea sufragiilor nu reprezintă altceva decât pluralitatea ignoranțelor 76. Din aceste rânduri se desprinde clar idealul aristocrației estetice pe care Bourget îl cultivă și pe baza căruia el justifică idealul marelui artist. Deoarece între individ și societate există un raport de acțiune reciprocă, individualitatea care se distanțează
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în care Simmel s-a implicat la acea vreme într-o asimilare a gândirii nietzscheene care, după 1900, va impregna din ce în ce mai mult viziunea sa tragică asupra culturii, al său Kulturpessimismus. Convingerea de fond la care va ajunge Simmel este că pluralitatea lumilor și a sferelor pe care o revelează studiul istoric al spiritului uman mitul, arta, religia, știința, tehnica nu se compun într-o sinteză și nici nu se conciliază. Fiecare dintre aceste cadre pare să se afirme cu o autonomie
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sintonie cu intențiile programatice ale culturii postmoderne. În cadrul acesteia, analiza dezagregării categoriilor tradiționale nu este însoțită ca în filozofiile crizei de la începutul secolului XX de sentimentul de nostalgie pentru unitatea și întregul pierdute, ci salută diversitatea și fragmentarea, prin urmare pluralitatea și instabilitatea, ca aspecte intrinseci ale realului ce trebuie recunoscute în caracterul lor pozitiv, fără pretenția de a le reconduce la o unitate sau la ierarhii tari construite de la înălțimea unei autorități sau din exterior. În consecință, Vattimo a declarat
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
valoare o paradigmă de raționalitate slabă, paralogică, ce nu subordonează și ierarhizează, ci este paratactică, nu verticală, ci transversală, astfel încât să fie diferențiată intrinsec și, prin urmare, adaptată și adecvată respectivelor câmpuri obiectuale de aplicație. Pe urmele modelului wittgensteinian al pluralității jocurilor lingvistice, acesta a observat și declarat caracterul pozitiv al pluralității formelor de cunoaștere, al posibilităților acțiunii, al sensurilor lumii vitale, subliniind în acest sens nu posibilitatea compactării și uniformizării, ci potențialul fragmentării, al conflictului și chiar al incomensurabilității. Așa
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ierarhizează, ci este paratactică, nu verticală, ci transversală, astfel încât să fie diferențiată intrinsec și, prin urmare, adaptată și adecvată respectivelor câmpuri obiectuale de aplicație. Pe urmele modelului wittgensteinian al pluralității jocurilor lingvistice, acesta a observat și declarat caracterul pozitiv al pluralității formelor de cunoaștere, al posibilităților acțiunii, al sensurilor lumii vitale, subliniind în acest sens nu posibilitatea compactării și uniformizării, ci potențialul fragmentării, al conflictului și chiar al incomensurabilității. Așa au apărut teoretizarea unor operațiuni, atitudini și practici culturale de ruptură
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fără a spune că un lucru care este nu este, sau că ființarea este non-ființare, așadar nimic? Acum este clar că reglarea de conturi trebuie făcută cu Aristotel, care a arătat primul în ce mod asumarea principiului non-contradicției implică recunoașterea pluralității sensurilor ființei și prin urmare respingerea concepției univociste a ființei căreia Parmenide i-a dat prima formulare riguroasă. Dimpotrivă, acceptând-o pe aceasta din urmă, am fost constrânși nu numai să negăm devenirea, după cum face Severino de fapt, ci și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care, în general, îl luăm exclusiv în considerare. (1989: 165) D. Combe recunoaște că dacă "fraza narativă este forma minimală a povestirii [...] expansiunea discursivă este omniprezentă" (1989: 165), însă poziția sa rămâne categoric frastică: "Nu mi se pare necesar ca pluralitatea propozițiilor să fie o condiție gramaticală a povestirii " (1989: 164). Cu siguranță, o caracterizare gramaticală a propozițiilor considerate ca fiind narative este posibilă (temă-argument antropomorf, predicat care semnalează un eveniment, enunț asertiv activ sau pasiv, distanțare modală), dar putem spera
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
decât pentru cititor). (Blanchot, 1959: 208-209) Categoriile utilizate în general sunt lipsite de claritate. Astfel, nu există nicio diferență din punct de vedere structural, între Dialogurile lui Platon și Dialogurile morților semnate de Lucian Fénelon sau Fontenelle, și Convorbiri despre pluralitatea lumilor ale aceluiași Fontenelle: dialogul și convorbirea par a fi aici sinonime. Din încercările de clasificare atât de numeroase, o rețin pe cea aparținând lui Joseph de Maistre care în Les Soirées de Saint-Petersbourg (1821) definește dialogul ca fiind o
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care poate fi conceput acesta. Primul palier se referă la Unu care nu cunoaște forma de plural, fiind nici parte a lui însuși, nici întreg, iar cel de-al doilea îl are în vedere pe Unu care conține în sine pluralitatea 407. Dacă primul palier implică o perspectivă negativă a lui Unu, acesta neputând fi definit, întrucât nu are părți, nu are nici început, nici sfârșit, fiind lipsit de măsură, timp și spațialitate, cel de-al doilea palier subliniează ideea de
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
acesta neputând fi definit, întrucât nu are părți, nu are nici început, nici sfârșit, fiind lipsit de măsură, timp și spațialitate, cel de-al doilea palier subliniează ideea de existență, de unitate, și implicit de prezență a unor părți, de pluralitate, întrucât apare termenul este, care implică ideea de a fi și de "pluralitate infinită"408. Reunind cele două paliere, Parmenide susține că Unul participă la Timp, deși, totodată, Unul rămâne în afara Timpului 409. În aceeași logică dublă, teza lui Parmenide
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
sfârșit, fiind lipsit de măsură, timp și spațialitate, cel de-al doilea palier subliniează ideea de existență, de unitate, și implicit de prezență a unor părți, de pluralitate, întrucât apare termenul este, care implică ideea de a fi și de "pluralitate infinită"408. Reunind cele două paliere, Parmenide susține că Unul participă la Timp, deși, totodată, Unul rămâne în afara Timpului 409. În aceeași logică dublă, teza lui Parmenide evidențiază problema Ființei în raport cu Unu, filosoful presocratic susținând că " Unu nu este ființă
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
438. Despre identitatea numerică Ricoeur scrie că "nu spunem despre două ocurențe ale unui lucru, desemnate în limbajul comun, că nu formează două lucruri distincte, ci 'unul și același' lucru. În acest caz, identitatea se referă la singularitate, opunându-se pluralității (în sensul de mai mulți). Acestei prime componente a noțiunii de identitate îi corespunde cea de identificare, înțeleasă în sensul reidentificării aceluiași, ceea ce transformă cunoașterea în recunoaștere"439. Cea de-a doua componentă a identității-idem, numită identitate calitativă, este legată
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
înseamnă unirea subiectului cu obiectul, în sensul că sunt două jumătăți de nedespărțit, existând numai în relație unul cu celălalt. În același timp, subiectul și obiectul se delimitează reciproc, întrucât acolo unde începe obiectul, încetează subiectul, primul implicând ideea de pluralitate, iar cel de-al doilea neaflându-se nici în timp, nici în spațiu. Conștiința are capacitatea de a deosebi reprezentarea propriului corp de orice altă reprezentare, datorită legăturii care se stabilește la nivelul conștiinței între corp și voință, intervenind, în
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
posibilitatea de a deveni ținte ale criticii. În acest fel, convingerile noastre sunt înlocuite de teorii concurente, de conjecturi concurente"566. De fapt, Popper realizează o critică a iraționalismului modern în care își propune să sublinieze importanța dezacordului și a pluralității valorilor și punctelor de vedere pentru cunoaștere, subliniind în acest sens pericolul pe care îl reprezintă mitul contextului 567 sau valorificarea reprezentărilor culturale stereotipale, ambele fiind rezultatul relativismului 568. "O discuție rațională și fructuoasă, susține Popper, este posibilă până în momentul
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ipoteză, făcând despre Unu însuși atât presupunerea că el este cât și aceea că Unu nu este, și cercetând ceea ce trebuie să urmeze?" (Platon, op. cit., 137 b). 407 "Dacă / Unul/ este unu, atunci n-ar fi altceva, [n-ar fi] pluralitate; nu-i așa? Cum s-ar putea? Prin urmare, nici parte a lui însuși n-ar fi. Și de ce? Partea, într-un fel sau altul, este parte a întregului. Desigur. Dar întregul? Oare nu acela tocmai căruia nu-i lipsește
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]