30,920 matches
-
e în bună stare, restul drumului de asemenea practicabil, are un singur vad de trecut pe drumul de la cota 40 la 30 m S cota 57, pe care pot trece trăsuri și infanterie. Pe întregul parcurs coloana se poate dubla, podurile sunt însă înguste. Pante nu are decât una singură chiar în Pădurea Dărasca, dar poate fi urcată de furgoane. Drumurile paralele, din cauza terenului mlăștinos și a culturilor, nu sunt. La un interval mai mare se poate urma însă un drum
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
joc de puzzle cu piese lipsă. Din realitate scriitorul danez reține doar câteva secvențe și imaginația completează spațiile albe, în Grecia și Turcia, cu imagini clișeizate: "I-am lămurit pe greci să țină la ideea că țara lor alcătuiește un pod între Europa și Orient, că trebuie să păstreze vechile decorații orientale...". Pământul valah, mai puțin cunoscut, permite imagini mai libere, așa că Andersen poate imagina un text pentru cântecul păstorilor în Dobrogea. Hans Christian Andersen - Bazarul unui poet, Memorii de călătorie
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
ci o construcție complicată de lumi suprapuse, oglindite sau ascunse unele în altele între care există pasaje secrete, corespondențe aiuritoare, suprapuneri. Nu pot fi cartografiate, cel mult străbătute de artiștii sau pustnicii debusolați care le populează. Pentru că, nici privite din podul Centrului Duminical, centru privilegiat și unic post de observație, ele nu se arată decît fragmentar. La prima vedere debusolantă, această dispunere etajată a destinelor, amestecă registrul hiperrealist al vieții dezolante ale lui Gașpar, Grégor sau al Laurei Leandru cu parfumul
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
fel de compasiune, sînt zi-a-re, a repetat, silabisind de această dată, apoi s-a îndepărtat încet și s-a pierdut după colțul unei clădiri. Paradoxul bulgăresc E limpede că România a pierdut iremediabil și pe toate planurile cursa cu Bulgaria. Podul peste Dunăre se face acolo unde vor bulgarii, combinatul de la Giurgiu, deși pe butuci, viciază încă aerul paradiziac de la Vidin, pînă mai ieri famelica Leva, surata și omonima slavă a la fel de scheleticului Leu carpatin, se bate acum în design și
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
Drumul acesta este ca un cîntec în care se mai aude doar glasul sentimentelor. Lumea cu prejudecățile ei cu tot au rămas în urmă, departe: "Pe tine te ucid întîi/ Apoi și eu mă omor/ Să umplem scoica mică/ A podului Shijimi/ Scurtă viața noastră/ Ca o zi de toamnă.../ Este ceva ireal în finalul spectacolului. Gestul decisiv este amînat. Îndrăgostiții, amanții încă neînsîngerați, se plimbă în sus, în jos. Lent, așa cum moartea se scurge pe lîngă ei, le dă tîrcoale
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
cât de puțin îi oferea o astfel de viață, păstrându-și moralul chiar și după ce îi devenise clar că speranța într-o eliberare din afară era vană. A mima standardele normalității, la polul opus celui fugărit și zidit în vreun pod, a se comporta median, de așa manieră încât să nu atragă niciodată în chip deosebit atenția asupra sa devenea, cu trecerea de timp, tot mai greu de înfăptuit, lațul se strângea, posibilitățile se reduceau și dacă este adevărat că victoria
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
el din pușcărie pe ziua de 20 iunie 1953 la orele unsprezece noaptea. După apelul de seară, când mâncase doar o fiertură, îl scot din închisoare cu duba și după multe ocoluri îl depun, noaptea, pe o stradă întunecoasă de pe lângă podul Șerban Vodă. Tibi nu credea că fusese pus în libertate, credea că era doar una din înscenările lor și că se făceau că îl eliberează ca să vadă cum va reacționa... Așa că, după ce duba, lăsându-l lângă pod, se întoarce și
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
stradă întunecoasă de pe lângă podul Șerban Vodă. Tibi nu credea că fusese pus în libertate, credea că era doar una din înscenările lor și că se făceau că îl eliberează ca să vadă cum va reacționa... Așa că, după ce duba, lăsându-l lângă pod, se întoarce și pleacă singură în beznă, pe la unsprezece noaptea, și, nevenindu-i să creadă că este liber, începe să se târască prudent peste pod, să nu fie văzut, auzit și, cu mari eforturi, încet, încet, istovit, ajunge până în Piața
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
făceau că îl eliberează ca să vadă cum va reacționa... Așa că, după ce duba, lăsându-l lângă pod, se întoarce și pleacă singură în beznă, pe la unsprezece noaptea, și, nevenindu-i să creadă că este liber, începe să se târască prudent peste pod, să nu fie văzut, auzit și, cu mari eforturi, încet, încet, istovit, ajunge până în Piața Națiunii spre zori unde treptat, își dă seama că nu-l urmărește nimeni. Cu grijă, se ridică în patru labe, se apropie de un chioșc
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
și la revista Luceafărul. Publică volumele de versuri Poemii și Navigând, navigând, un volum de nuvele Palatul de toamnă, studii despre Tudor Arghezi și Mateiu Caragiale, în timp ce colaborează la revistele România literară, Vatra Românească, Contrapunct. Cartea de față - Grădini în podul palmei - conține 11 ficțiuni și un "scurt excurs autobiografic", cu o bizară tentă atemporală, combinată cu ludicul unei ironii constructive. E ceva din spațiile larg deschise și fără loc pe harta istoriei din prozele scurte ale lui Màrquez și în
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
care își dezvoltă din resurse intime un suflu puternic până la ultima pagină, ca o "încercare de a asigura continuitatea unui vis și așa fără noimă, dar pompând impresia copleșitoare că pe urmă nu mai e nimic." Barbu Cioculescu - Grădini în podul palmei, Ed. Eminescu, București, 2000, 229 p., f.p.
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
și sper din toată inima că a fost evident acest lucru. Am făcut în ultimii ani cu bani incredibil de puțini mai mult decît niște ministere și sînt mulțumit. Cît despre Basarabia, situația mi se pare tragică. Nici măcar în etapa podului cu flori nu mai sîntem. Atunci apăruse o speranță, se putea mai mult, credeam în unire. Măcar în spirit. Azi nu mai există nici măcar iluzii fiindcă de un deceniu nu există nici o strategie. Sau n-am descoperit-o eu. Pînă
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Biedermeierului german, ale cărui picturi, în special cea în cauză, cunosc în epoca o mare răspândire prin numeroase reproduceri. Cum interesul lui Eminescu pentru pictură în perioada vieneza a fost deja discutat, Ana-Stanca Tăbărași purcede la analiza propriu-zisă. Odaia din pod, haină jerpelita și ruptă în coate, sobă fără foc, garafa goală cu un capăt de lumânare, contemplarea filozofica a purecului și atitudinea "tolerant-nepăsătoare", totul se gaseste aidoma în tabloul pictorului german. " Dacă s-a inspirat din Spitzweg, a făcut-o
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
și care a crescut fără oprire zi de zi, m-a/ pîndit ani la rînd, m-a ascultat cu sete oarbă...". Acest straniu "instrument" viu a scris pe rînd Ieudul fără ieșire (1994), Porcec (1996), Pantelimon 113 bis (1999) și Podul - o antologie care se încheie cu trei poeme nepublicate pînă acum în volume. Versurile din Iedul fără ieșire, volumul de debut, definesc un topos fabulos, populat cu personaje bizare, marcate de tot felul de morburi, luptînd cu derizoriul realității. Ei
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
discretă, citind mult și scriind puțin și publicând și mai puțin. De-a lungul anilor, s-au adunat totuși în bibliografia ei cinci volume de proză, fiecare având între o sută și o sută cincizeci de pagini: Lucruri într-un pod albastru, 1980, Somnul după naștere, 1984, Iulia în iulie, 1986, Fototeca, temă cu variațiuni, 1989 și Întâlnire la Paris, unsprezece povestiri, 2001. Cunoscătorii de literatură nu se lasă descurajați de discreția prozatoarei și îi caută cu insistență textele nu numai
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
orientala și m-a desfătat din plin simțămîntul de singurătate de care am dus multă vreme lipsa. Soarele te dogorea fierbinte, soarele sudului ale căror raze mi-au lipsit și pe care le-am dorit atîta.") A vizitat, aici, evident, Podul lui Traian sau relicvele sale, si, apoi, impresionat, s-a înapoiat la han. Cînd un francez care îl însoțea în călătorie îl roagă să-l învețe un cuvînt turcesc, naratorul îi recomandă cuvîntul bacșiș ("un cuvînt pe care îl veți
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
pe această Șosea; iarnă se mai adaugă și frecventarea teatrului". Și e uimit să constate că orașul, unde pe vreme ploioasa nu se poate trece stradă, are parte de o operă italiană, un teatru francez și un altul valah. Descrierea Podului Mogosoaiei, strada principală traversînd întreg orașul, bogat în palate și magazine, e făcută cu culoare și nuanțe. Șoseaua, la care revine, întrucît e vizitată numai de boierime, i se înfățișează asemenea unui imens salon. Dar surprinde călătorul nostru și contrastele
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
ar fi de acord să mă angajeze la o casă de filme ca redactor". Am abătut discuția cu Bălăiță spre gâlcile mele umflate. Mi-a recomandat să mă duc, din partea lui, la doctorul Bogdan (autor de romane cu titluri ca Poduri suspendate, Nemuriri trecătoare etc.) și miercuri, 10 februarie, m-am și dus. A zis că aș avea rinofaringită și să iau antibiotice până marți" etc. în acest stil prozaic, fără miză literară, sunt istorisite numeroase alte demersuri și întâmplări cotidiene
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
mi-a replicat foarte sec: "Eu știu că România a fost eliberată de fascism". Știa el. Pe ăsta l-aș situa în atotștiutorimea franceză. Dacă aș fi rău aș spune că am fost expulzat din Franța înainte de Pont de Quelles, podul care trece peste Rhin spre Franța. Ați petrecut primul Crăciun francez în 1947. Pe cine ați întîlnit, dintre compatrioți, și cum v-ați reamenajat viața? Nici nu știi ce potrivită întrebare îmi pui! Dată fiind legătura mea cu Horațiu Comaniciu
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
sfîrșit, cel de-al cincilea nivel este acela al unui spațiu cu o puternică amprentă temporală. Este un nivel al memoriei, al nostalgiei, al afectului și al unei zădărnicii împăcate. Recuperînd din depozitele cu amintiri sau, pur și simplu, din podurile și din ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea dă întregului un aer meditativ și melancolic.Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
e conștient de aceste scăderi (în ciuda presiunii precedenței și a mesajului de alienare), de vreme ce antiliricul nu rămâne doar unul de natură existențială, dar e și unul lucrat, de tip avangardist. În a doua jumătate a volumului, psi și capăt de pod, întâlnim un neoavangardism agrafic în care livrescul are din nou rolul de panaceu sintactic. Unele poeme - delexifiate, cum le numește poetul - sunt însă eterogene, enumerativ-secvențiale și asintactice până la ilizibilitate: "biografeme, glife ale memoriei... podu iloaiei... centrul neantului... fata cu ochi
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
în aceeași notă sentimentală, Bianca Balotă, semnînd un Recviem pentru tata. E vorba, acolo, despre un tată pe care fiica lui l-a "rătăcit" printre cutele de tot felul ale vieții, sperînd să-l poată regăsi, din întîmplare, într-un pod cu vechi lucruri noi (adică necunoscute ei pînă atunci), ca-ntr-un roman de Modiano. Tot ce găsește, însă, e o durere amorțită, o duioșie săgetată de remușcări, de vina copleșitoare de-a nu-și fi putut mărturisi, la timp
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
are originea, ne spune doamna Tey, într-un înscris. Un manuscris, transcris, rescris, pînă la urmă - plagiat după aproape un veac, care a devenit acuză fără drept de apel, de-a lungul veacurilor și în veci. Un manuscris găsit în podul locuinței părăsite a lui Sir Thomas Morus, la o vreme după moartea acestuia (încă un asasinat politic, după cum ne amintim din derularea altui film) și atribuit, fără vreo îndreptățire acestuia. Și astfel, printr-un fals postum deliberat, alt fals postum
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
o baniță de pâine. Unde însă sârguința statului de a înființa în pripă o societate devine nu imposibilă, ci chiar de-a dreptul absurdă, este pe terenul moral și intelectual. Statul poate decreta, și face să se execute încă trei poduri pe Dunăre, treizeci de vapoare pe mare, trei sute de mii de armată și așa mai departe; asta se poate; dar artă, literatură, filozofie!... Pentru aceste producțiuni ale spiritului omenesc trebuie - ceva mai mult decât un stat politic - o societate așezată
Caragiale despre societatea română by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11954_a_13279]
-
greoi. Aș vrea să o întreb pe cea din spatele meu ce a înțeles din film. Deocamdată, nici eu prea bine nu știu ce am înțeles din istoria evocată de "Oktiabr". Rămân cu imaginea unui cal alb spânzurat de imensa trapă a unui pod de peste Neva. Se tot ridică trapa. Când ajunge în poziția verticală, împungând cerul, calul se desprinde. Îmi sparge timpanele muta lui prăbușire în valuri...
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]