2,948 matches
-
în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când se vor aprinde macii Înmuguresc iarăși copacii, În suflet și pe griul ram, Și când se vor aprinde macii, Aș vrea pe tine să te am. Își pun podoaba verde nucii, Iar mugurașii-mi bat în geam, Dar când se vor aprinde macii, Doar tu să fii al inimii balsam. Zefirul adie printre sălcii, Și-n jur un sunet lin răsună, Când iar se vor aprinde macii, Aș vrea
CÂND SE VOR APRINDE MACII de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375645_a_376974]
-
cu o pană, după care luă drumul morii. Măriuca tocmai pleca de acasă când se întâlni cu flăcăul nostru. Îi privi cu atenție pălăria și un zâmbet larg îi încreți nasul pistruiat, aducându-i și gropițele în obraji: - Dar ce podoabă ai la pălărie, Ionică! Feciorul nu răspunse, bag seama că iarăși frumusețea fetei îl amuțise cu totul. Își ridică mâna la pălărie, scoase floarea și o întinse fetei. Aceasta o luă și îi trase în piept parfumul. Nu trebuie să
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
le dă leacuri pentru orice durere. Pentru fiecare boală fizică , ei cunoșteau câte o „plantă-învățător” care să-i lecuiască. Ei știau să-și manifeste emoțiile în cânt și dans, considerând că omul trăiește intens atunci când își arată emoțiile. Ele sunt podoaba lui, darul de la Dumnezeu, la care ți-e drag să privești, îmi spunea bunicul meu când îl întrebam de ce bocesc femeile, atât de jalnic, la o înmormântare sau de ce chiuie de răsună satul, la vreo nuntă. Dumnezeu mi-a oferit
TRADIŢII ŞI OBICEIURI LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375740_a_377069]
-
plac și-i răspunsei laconic Da! închizându-i telefonul. Precizări despre una, despre alta, mă gândii un pic geloasă, de la Seneca avea să ceară, de-ar fi trebuit. Zâmbii mefistofelic și-mi încheiai preparativele. Chiar îmi plăcea femeia din oglindă. Podoaba capilară? O minune castanie a la Mireille Mathieu! Ochii? Sub sprâncene frumos arcuite, căpruii mei se tupilau fals rușinați sub gene dese. Obrazul? Ca de adolescentă, natural colorat, tras din linii distinse. Și-aș fi continuat din greu infatuată, de
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
Răscumpărării prin divina Dragoste revărsată în Suferința Pătimirii și în Imnul Frumuseții Învierii Sale Dumnezeiești. Toată istoria lumii se naște, crește, trăiește și se împlinește plenar doar prin Actul Creației, al Întrupării, al Răstignirii și al Învierii Domnului nostru, ca podoabă princiară, veșmânt filocalic și filosofic, determinând și înrâurind dimensiunea spiritual-religioasă a Omului privind Calea care îl conduce spre mântuirea personală legată direct de mântuirea Neamului. Calea chemării și alegerii misiunii mesianice a creștinului ortodox o dă filosofia Hristică revelată prin
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
lui Aprilie darul Tău s-a întins peste toate. În ea s-au înbogățit și s-au împodobit munții cu verdeață, ogoarele cu sămânță, marea cu câștig, pământul cu turme, cerul cu stele vesele și văile cu flori. Aprilie e podoaba pământului și praznicul lumii Aprilie e podoaba Bisericii sfinte... Iată luna lui Aprilie țese și îmbracă pământul. Făptura se acoperă cu un veșmânt multicolor. E haina florilor și mantia bobocilor...În luna florilor ies afară pline de hărnicie și albinele
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
peste toate. În ea s-au înbogățit și s-au împodobit munții cu verdeață, ogoarele cu sămânță, marea cu câștig, pământul cu turme, cerul cu stele vesele și văile cu flori. Aprilie e podoaba pământului și praznicul lumii Aprilie e podoaba Bisericii sfinte... Iată luna lui Aprilie țese și îmbracă pământul. Făptura se acoperă cu un veșmânt multicolor. E haina florilor și mantia bobocilor...În luna florilor ies afară pline de hărnicie și albinele înaripate...Dulceața e risipită și gura acestei
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
întunericul înșelăciunii păcatului, câștigând iertarea Crucii lui Hristos, în cântarea de: Aliluia! Icosul al 8-lea Tu însuți ți-ai tămăduit bolile și rănile, prin darul slujirii lui Dumnezeu, prin care și noi primim tămăduiri ale suferințelor noastre: Bucură-te, podoaba cuvioșilor; Bucură-te, prin care și noi câștigăm nădejdea mântuirii; Bucură-te, mângâietorul bolnavilor; Bucură-te, vindecătorule al suferințelor ascunse; Bucură-te, îndreptătorule al celor greșiți; Bucură-te, cel care înmoi inimile celor învrăjbiți; Bucură-te, îmblânzitorul celor înrăiți; Bucură
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
Mândră de duritatea pe care o afișa, vigilența i-a fost afectată și se trezise cu o cantitate destul de mare de nisip în păr și pe umeri. Demonul râdea pe seama expresiei surprinse a fetei-înger, ce se chinuia să își curețe podoaba capilară, cu mișcări neîndemânatice și frenetice. -Ești...ești...un porc! -Vai mie, ți-a intrat nisip în sutien! -Lasă glumele nesărate, perversule! Bine, dacă nu vrei să pleci tu, plec eu! Se întoarse 180 de grade, enervată la culme și
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
reacționase favorabil pentru ea, subiectul se închisese de la sine. Peste ani, când cineva remarca ce păr frumos aveau copiii ei, ondulat și des, ofta prelung. Numai ea știa cât suferise cândva pentru tunsoarea chilug! E drept, copiii aveau de-atunci podoaba capilară ca și Artemie. Îi plăcea asta cum îl plăcea încă și pe bărbatu-său... Nu era Artemie nici frumos, nici înalt, cum era tată-său, nu! Avea, totuși, chiar înainte de maturizare, înfățișarea unui adevărat bărbat, viguros, călcând cu toată
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
cuvânt din toată inima. Croiește-mi drumul prin pădure, ajută-mă să văd! Mai pune pace-n suflete, că-n lume e prăpăd! Atâția oameni au uitat la Tine să se roage; Și-n fiecare Sărbătoare mai mult țin la podoabe. Cred că prea mulți au mai uitat o veche întâmplare Cum în chinuri te-ai aflat în Vinerea Mare. Îmi pare rău nespus de mult că lumea este-așa; Că nu-și țin sufletul în Lumină cum spune Cartea Ta. Ei
PAȘTELE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362261_a_363590]
-
fulgerelor, însă să știi ceva...pe cât este El de puternic pe atât este de delicat. Vântul înmiresmat și parfumul florilor sunt urmele pașilor Lui. Iar aceste stele căzătoare pe care le vedem, sunt poezia lui, Genario. Munții cei înzăpeziți sunt podoabele care îi stau la picioare și colinele și câmpiile înverzite cu pomi înfloriți. El ridică marea în nori și din aceștia face cele mai frumoase fresce pe cerul albastru. El dă limpezimi de cristal apei și întinde aripile rândunicii care
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
D. președinte: După votul d-v., proiectul jumătate va rămânea aici, jumătate la tipar, deci mai pun o dată la vot și rog pe domnii deputați să poftească la loc și să. voteze! (Se mai votează de 3 ori). D. Chițu: Podoaba de care ne vorbește d. Mîrzescu este ca acele podoabe cu cari se împodobesc băieții cari umblă cu vitleimul... Voci: A, a, o, o! D. președinte: Așa cuvinte, domnule... D. Chițu: Cu voia colegului meu, d. Mîrzescu... Voci: Coleg în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aici, jumătate la tipar, deci mai pun o dată la vot și rog pe domnii deputați să poftească la loc și să. voteze! (Se mai votează de 3 ori). D. Chițu: Podoaba de care ne vorbește d. Mîrzescu este ca acele podoabe cu cari se împodobesc băieții cari umblă cu vitleimul... Voci: A, a, o, o! D. președinte: Așa cuvinte, domnule... D. Chițu: Cu voia colegului meu, d. Mîrzescu... Voci: Coleg în vitleim! P-un deal oarecare Cu renume sânt Făcea zgomot
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lăsat nicicând orbit de frazeologia goală a politicilor de industrie, nici de aparențele unui progres în forme, pe când în fond poporul dădea îndărăt pe toate căile. Începîndu-și cariera politică prin participarea la revoluția din 1848, el a fost una din podoabele Curții lui Grigorie Ghica Vodă, amic și consiliar în cele bune al lui Vodă {EminescuOpXI 329} Cuza, prezident al Constituantei din 1866, prezident de Consiliu sub Vodă Carol. O învățătură vastă, un spirit de o libertate genială, o onestitate superioară
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
apanaj exclusiv al prințului, marcat, cum am spus, de concepte și habitudini feudale, care continuă, de regulă, cu aceleași instrumente, vechi direcții în relațiile internaționale, direcții pretins naturale, inexorabile, încât influența noului orizont ideatic al epocii rămâne, în fond, o podoabă a spiritului cultivată în saloane sau în exercițiul epistolar, timid tradus în viață pe plan intern și ignorat de practica raporturilor internaționale, în ciuda recunoașterii etniilor „antice” sub influența umanismului și iluminismului (Dacia romană, în cazul românilor). Oamenii de stat ignorau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și portale și nalte turnuri ce-s sprijinite-n colonade, Într-o frumoasă rînduiala; de-acolo nouri dulci suiau și aburi 85 Rătăcind chiar pîn' la Cuburile de lumină 86 și căldura, însorite, 255 Căci multe ferestrui împodobite cu súave podoabe Dădeau spre a lui Tharmas Lume, unde-n șiroaie necurmat Talazurile-i se rostogolesc, unde dihanii hoinăresc pe căile-nspumate. Pe nori Fiii lui Urizen priviră Ceru-n jur zidit; Ei cumpănit-au și pus-au ordine în totul, si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-le-au fixate În linii drepte ce nu se măsoară 89 prin proporții de număr, greutate Și măsúră, uimitoare mișcare matematică de-a lungul adîncului, 275 În piramidă-nvăpăiată, sau in Cub90, ori în coloana de văpaie-n Patru colțuri, fără podoabe 91, departe strălucind, călătorind nainte spre însuși hărăzitu-i capăt 92; Apoi căzînd într-un grozavnic spațiu, recăpătîndu-și în cumplită iarnă Puterea-i risipita, ea înapoi se-ntoarce pe-o traiectorie mai joasă 93, Pînă ce, iar aprinsă de-ardoarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ochii lui Urizen. Atunci Urizen plînse și astfel vaieru-i se revarsă: 25 "O, oribilă, O, îngrozitoare stare! cele pe care din suflet le-am iubit, Și peste care-am revărsat ale luminii mele frumuseți, împodobindu-le Cu giuvaeruri și cu podoabe prețioase ce fost-au măiestrite cu divină artă, Straie din radioasele culori cerești, coroane de văpaie daurită. Le-am dat dulci crini la sîni și trandafiri în plete, 30 Cînturi le-am învățat, de dulce încîntare, si fragedele glasuri datu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Lúvah pizmuiră A lor prea mare strălucire, si fiii veșniciei le făcură daruri. 35 Acuma furia voiesc să mi-o revărs asupră-le, si răsturna-voi Neprețuita binecuvîntare; în locul fermecătoarelor culori Le da-voi negura; în locul giuvaerelor, cumplită promoroaca; în locul podoabelor, slutenie; În locul coroanelor, șerpi încolăciți; în locul dulcilor miresme, rău mirosindă depravare; În locul glasurilor încîntării, dogite orăcăituri prin ger dezarticulate; 40 În locul truditei griji de tată și al învățăturii dulci, da-le-voi Lanțuri de necunoaștere întunecată și corzi de strîmba
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sus, de furie înnebunita. Ea205 aruncắ în aer Porțile inimii lui Enitharmon cu Bubuit înfricoșător, Și-acum era cu neputința să fie-nchise iar vreodată; țîțînile de aur fost-au smulse, 325 Și se făcură țăndări porțile și ale lor podoabe fost-au nimicite Sub arborele Tainei, căci tremurînd nemuritoarea umbră Născu asta minune-ngrozitoare: un Nor; crescu și crescu Pînă ce mulți dintre cei Morți buzniră-afară din străfunduri de morminte În chipuri de bărbat fără de femeiești perechi sau Emanații, 330
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sub copacul Tainei în cea mai neagră noapte Unde pe stînca-i ședea Urizen, Umbră era în tristă cugetare afundata. Urizen văzu și triumfắ, și către luptătorii săi strigat-a: "Acuma timpul Profeției s-a întors, si este-a mea 5 Podoaba cea Universală toată, și-n mîinile-mi sînt Marginile cerului; că pe-un Veșmînt în juru-mi le înfășura-voi, Dînd misturii ce trebuie să fie mistuit; apoi în măreție și putere Păși-voi înainte printre acele cîmpuri largi ale Veciei fără
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ape sau că aceasta lume-ntunecoasă-a morții, Deși toate acele-ntruchipări senine a' desăvîrșirii, pe care oamenii doar după nume le cunosc, 275 Îi apăreau în minunate chipuri avînd substanță și îi slujeau Că hrană ori că băutură ori podoaba, ori în lucrări încîntătoare Sălașurile să-și clădească; fiindcă Elementele din plin pe lume aduceau Sufletul viu în glorioase chipuri, și fiecare dintre ele ieșeau Naintea fetei sale Sumbre și la picioarele-i se prosternau. 280 Dar în zadar erau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la Judecata; însă văpăile-i respinse Tot spre Stîncă; luptatu-s-au zadarnic să Intre-n Mistuire 290 Împreună, căci Omul Mîntuit în Mistuire nu putea intra. Atuncea prins-au Plugul fiii lui Urizen; îl scuturară De rugina vremilor; toate podoabele-i de aur și argint și fildeș Iar străluciră peste nemărginitul cîmp unde toate noroadele Se-ntunecară că Țarina în despărțitele cîmpii părăginite în care buruiana 295 Triúmfă în ruina-i; ei luat-au hamurile De pe zidurile-albastre ale cerului, răsunînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
larg, ca, de departe,/ În dragă voie, Cerul empireu/ Să-l soarba în priviri: nemărginirea/ E-atît de vastă, încît nu-și da seama/ Dacă-i pătrată sau rotundă dacă-i." 91 (ÎI, 276) coloana de văpaie-n Patru colțuri, fără podoabe (unornamented pillar square): Pitagora consideră Terra (Pămîntul-corp ceresc) (elementul Pămînt era reprezentat sub formă de cub) ca fiind sfera sau rotund și i-a descris mișcarea (în contextul stabilirii noțiunii de kosmos) că "podoaba" și "rînduiala" (taxis) de corpuri cerești
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]