3,259 matches
-
extent we could surpass the cliches of an exegesis anchored in the strictly estheticist vision on the pamphlet written by Arghezi. A possible answer has come along with the reading of the book of Agenot, a skilled theorist of the "polemic and pamphletic word", who dedicated himself a few decades ago to studying the critical and ideological discourse of the "prose of ideas" from the French space. His book, La parole pamphletaire,considered by many as a work of reference, published
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
by anyone so far and to catch a glimpse of unrevealed aspects of the comic dimension, viewed as an essence of the non-aggressive polemics, of the argumentative strategies in the polemics with Nicoale Iorga, or of the characteristics of the polemic stream found in the open letter or manifesto, as forms of explicit polemics. We also consider it absolutely necessary to underline the indissoluble relation between the polemical text and the biographical context, the latter seen as an environment stimulating the
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
journalism. Also, we have situated Arghezi's journalistic activity in the cultural and affective closeness of that of Caragiale, revealing the common area of junction between the two quills, namely the territory of comical dimension. In the last chapter, The Polemic Anti-Iorga Discourse, we have tried at first to re-contextualize one of the most spectacular disputes in the history of the Romanian literature, since we considered the defining of the polemical frame as fundamentally necessary. The second part of this chapter
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Eminescu, București, 1981, pp. 29-52. 194 Tudor Arghezi, "Postul cel mare și teatrul", în Pagini din trecut, p. 14. 195 Marc Angenot, op. cit., p. 197. 196 Tudor Arghezi, "Rețete", în Pagini din trecut, p. 287. 197 Ibid., p. 394. 198Strategii polemice prezente în pamflete precum "Omul cu ochii vineți", "Scrisoare", în Pagini din trecut, p. 17 și p. 335. 199 Tudor Arghezi, "De-a moartea", în Scrieri 41, p. 92. 200 Ibid. 201 Tudor Arghezi, "Antisemitisme...", în Pagini din trecut, p.
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care actualitatea lui Eminescu a devenit o obsesie colectivă", care repun în discuție și, mai mult, reafirmă statutul unui scriitor romantic, "universalie" a structurii generative profunde a publicisticii noastre. 273 Vezi Julien Benda, Trădarea cărturarilor, Humanitas, București, 1993, celebrul eseu polemic este îndreptat împotriva elitei culturale franceze de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, elită care și-a "trădat" menirea spirituală prin pactul "laic" cu politicul. 274 Tudor Arghezi, "Permis și nepermis", Scrieri 23, p. 70. 275 Alexandru
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în Scrieri 41, pp. 224-226; până la nota următoare citatele sunt extrase din acest articol. 308 Idem, "Neamul românesc și Facla jidovească", în Scrieri 23, p. 110. 309 Angenot observă că "transpunerea metaforică are, în general, ca efect, introducerea unei asocieri polemice care se adaugă literalității textului, ca o argumentare indirectă". Autorul insistă asupra dublei funcții a metaforei: expresivă și ideologică, semnalând că "alegerea câmpului metaforic departe de a fi determinat doar de legile analogiei poate apărea ca o simptomă ideologică și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a conștiințelor multiple", demonstrează potențialul dialogic al subjecției (prin care cititorul este luat drept martor), al comunicației (prin care cititorul este invitat să judece în locul enunțiatorului), al sermocinației (prin care cititorul sau adversarul este pus să vorbească) într-un text polemic literar, op. cit., pp. 284-285. 312 Ibid., p. 244. 313 Tudor Arghezi, "Rezultate", în Scrieri 41, p. 237; până la sfârșit citatele sunt extrase din acest articol. 314 Eugen Lovinescu, "Cum devii pamfletar ...", în Rampa nouă ilustrată, București, an I, nr. 215
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
În Bilete de papagal, București, în seria I, 1929, nr 1 (2 februarie), p. 1. 322 Tudor Arghezi, "Tablete din țara de Kuty", în Vremea, București, an VI, nr. 311, 29 oct. 1933, p. 7. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- MINODORA SĂLCUDEAN Tudor Arghezi. Discursul polemic 2 1 214 215 ION DUR Prefață MINODORA SĂLCUDEAN Tudor Arghezi. Discursul polemic Abstract Zusammenfassung
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
p. 1. 322 Tudor Arghezi, "Tablete din țara de Kuty", în Vremea, București, an VI, nr. 311, 29 oct. 1933, p. 7. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- MINODORA SĂLCUDEAN Tudor Arghezi. Discursul polemic 2 1 214 215 ION DUR Prefață MINODORA SĂLCUDEAN Tudor Arghezi. Discursul polemic Abstract Zusammenfassung
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Tanoviceanu, Mihail G. Holban (Victor Hugo și critica contemporană), N. Zaharia, N. Petrescu-Coman, Petre V. Haneș, Ovid Densusianu (Poeții noștri și lirica populară). În numărul 2/1904 Ioan Slavici răspunde în articolul Literatura românească și dl. Duiliu Zamfirescu la afirmațiile polemice ale autorului Vieții la țară, în urma obținerii Premiului Academiei Române de către Slavici, pentru romanul Din bătrâni. Replica se axează pe disputa privitoare la naturalismul lui Émile Zola, ale cărui scrieri ar fi „un fel de spital” și este dată de pe poziția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289216_a_290545]
-
aceasta, ea lărgește spațiul, sapă drumul, îndepărtează orizontul, exacerbează distanțele 588, se pierde în labirinturile sale. Violența sa este o dezvrăjire, o greutate insurmontabilă, o epuizare. Ea îndepărtează, fragmentează și rupe legăturile: "Nu mă atinge". Este o luptă, o figură polemică a timpurilor de nenorocire. În oboseala sa, K. uită, se pierde, absentează 589. Totuși, este în oboseală un fel de utopie, fiindcă ea se vrea și refugiu, loc blând in care obositul va putea să uite brusc restul lumii pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
termeni de confruntare a sistemelor economice înghețate într-o descriere arhetipală și detașate de o parte din ancorările lor sociopolitice, de vreme ce sunt neglijate statele postcoloniale, concepute ca niște suprastructuri înlocuind capitalismul. Să notăm cu toate acestea desfășurarea paralelă a dezbaterilor polemice, la care antropologii nu vor participa decât în mod marginal și care vor privi în principal contextele african și sud-american, în jurul emergenței și al naturii burgheziilor, pe de o parte, și al claselor muncitoare, pe de altă parte. Aceste curente
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
tragice, nici o notă macabră! Scepticismul lui Cezar Ivănescu subțiindu-se, sfârșește într-un cânt despovărător. O frază esențială din Jeu d'amour (Melodie-a-infinirii) rezumă crezul unui creator harismatic: Ce eu nu știu, ce tu nu știi, Acela, Viersul știe. Intransigent, polemic și dezinvolt, neliniștitul Cezar Ivănescu e poet de mărimea întâi, unul dintre cei mai valoroși ai acestor ani. ANA BLANDIANATRANSPARENȚE ȘI MISTER Patru decenii de creație!... Poezie, povestiri (Proiecte din trecut), un roman (Sertarul cu aplauze), eseistică, memorialistică. În momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din volumele precedente; li se adaugă însă pagini inedite, acestea demonstrând contacte cu Nichita Stănescu, cu Ioan Alexandru, cu alți colegi de generație. S-a vorbit de poezie "pură" în sensul sublimării expresiei prin decantare (Mihail Dolgan)*. Neoromantic, mesianic și polemic, partizan al prozodiei consacrate, tentat de marile teme ale timpului său și umblând Pe urmele lui Orfeu (cum indică eseurile sale din 1983), volumele lui Nicolae Dabija includ și versuri de agora, circumstanțiale (unele puse pe muzică). Desenele la Apă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Doine culese și publicate întocmai cum se zic; deci nu „îndreptate”, nici „culese și corese”, cum se obișnuia în epocă, și printre creatori (Alecsandri), și printre culegătorii profesioniști (S. Fl. Marian). Dar sintagma din titlu „întocmai cum se zic” era polemică și de reclamă. S-a dovedit ulterior, tot polemic: volumul amatorului Mihai Canianu era, de fapt, o contrafacere. A și fost dat uitării. Vasile Alecsandri a fost pasionat de poezia populară nu ca simplu amator, adică într-un sens care
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu „îndreptate”, nici „culese și corese”, cum se obișnuia în epocă, și printre creatori (Alecsandri), și printre culegătorii profesioniști (S. Fl. Marian). Dar sintagma din titlu „întocmai cum se zic” era polemică și de reclamă. S-a dovedit ulterior, tot polemic: volumul amatorului Mihai Canianu era, de fapt, o contrafacere. A și fost dat uitării. Vasile Alecsandri a fost pasionat de poezia populară nu ca simplu amator, adică într-un sens care să vizeze grabă, superficialitate, ușurătate în munca de culegere
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
inițiativa culegerilor poetice. Așa a fost receptată încă de la apariție, mai cu seamă la publicarea volumului din 1866. A făcut-o atunci, cu entuziasm, Titu Maiorescu, dar și cu aproape jumătate de secol mai tîrziu, într-o bine cunoscută intervenție polemică la Academie: „Cu această «mlădiere» a pătruns poezia populară în sufletele noastre. Eminescu s-a inspirat de-a dreptul de la ea, Coșbuc și Goga se dezvoltă pe urmele lui, iar în miile de școlari și studenți ai generației de astăzi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
intenția Păstorului de a-și construi un orizont propriu de viață familială, dar și general-uman în spațiul actelor de gîndire. O altă Mioriță, de acut interes contemporan, se datorează lui Al. Husar (Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 1994), lucrare polemică, restauratoare de adevăr și realitate și care stabilește din nou și din nou punctele noastre de convergență spre mioritism, la toate nivelele de cultură, orale și savante. Autorii reușesc, prin efort comun, să scoată mioritologia din impas. Ei nu repetă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bolnave”. Colocvialitatea, ironia și aluzia inteligentă la cotidian sunt „mărcile optzeciste”, care se aliază cu narativitatea neolirică, cu dezinvoltura realismului și a scepticismului ca „semne nouăzeciste” (Laurențiu Ulici). A publicat mai multe cronici la volume ale scriitorilor români și articole polemice. SCRIERI: Martorul, Chișinău, 1988; Peisaje bolnave, Chișinău, 1990; Personaj în grădina uitată, Chișinău, 1992; Câmpia Borges, București, 2002. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Valoarea fragmentului, RL, 1990, 34; N. Georgescu, A scalpa structurile lumii, L, 1992, 26-27; Traian T. Coșovei, Tineri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
opera nu e decât „oglinda unei stări sufletești”, devine, prin aceasta, oglindă a timpului. Varietatea experienței, intensificarea ei odată cu rafinarea prin cultură a interiorității („cultivarea eului nostru”) sunt opuse inspirației rurale promovate de sămănătorism și poporanism, unilateralității ei reductive, echivalată - polemic - cu primitivismul, plebeianismul, diletantismul și sărăcia artistică. „E o himeră să crezi că vom ajunge să trăim altă viață până ce nu vom porni ofensiva hotărâtă împotriva trecutului cu blestemate îndărătniciri”, va susține Densusianu și mai târziu (Ne vom dezmetici, când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
exacte. El nu scrie hagiografii, rămânând lucid în evaluări. Verifică sever informațiile, până la a afla și alege pe aceea care este (ori pare) martorul cel mai obiectiv. Capitole întregi din câte o monografie sunt dedicate unor controverse, prezentate cu vervă polemică. Atât de riguros în adunarea materialului, nu s-a încumetat să se pronunțe decât despre un segment din evoluția literaturii, anume despre „întâii poeți munteni” (Istoria literaturii române moderne. Întâii poeți munteni, 1923), unde sunt studiați Iancu Văcărescu, I. Heliade-Rădulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
traducere din Goethe, făcută când era încă elev, i-a adus o corecție drastică din partea lui Maiorescu. Sever cu sine, lucrând după un program draconic, B.-D. s-a arătat sever și cu alții, atitudine vizibilă în stilul său, adesea polemic. Uneori, a fost și nedrept, ca de pildă cu T. Vianu. În general, însă, scrisul lui este plastic, pe alocuri chiar savuros. Mai mult decât oricine, Bogdan-Duică a reprezentat un istoricism intransigent, adesea confundat cu un exagerat cult al mărunțișului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
tipografii românești la Câmpulung (1635), Govora (1637) și Iași (1642), unde ajunge chiar Sofronie Poceaski, fost rector al Lavrei Pecerska. Ediții rutene stau la baza unor tipărituri românești din epocă sau inspiră lucrări lexicografice în Țara Românească. Predosloviile lui M. - polemice sau cu dedicație - sunt luate ca model de un Udriște Năsturel sau de Teofil, mitropolitul Ugro-Vlahiei. Personalitate umanistă, M. a scris în latină, slavonă și polonă mai multe prefețe, memorii și lucrări erudite de polemică teologică. Prefața slavonă la Triod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
despre Movilești, în context polonez. Cuvânt duhovnicesc (Kiev, 1645) este editarea în polonă a discursului ținut la nunta domnească de la Iași. Opera memorialistică a mitropolitului, redactată în slavona culturii medievale române, oferă bogate mărturii istorice și de viață confesională. Intervenția polemică în apărarea ortodocșilor suspectați de protestantism se reflectă în lucrarea Lithos..., tipărită sub pseudonimul Eusebie Pimen în 1644. Principala operă a lui M., scrisă în latină, mai cunoscută sub numele de Mărturisirea ortodoxă, este o lucrare teologică normativă pentru Biserica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
Jacques Lacan. În această etapă „autorul”, aparent „recuperat”, rămâne încă prizonierul altor determinări. Abia cu Roland Barthes și cu „școala geneveză” (îndeosebi cu Jean Starobinski) S. stabilește o afinitate de concepție. Secvențele comentariilor nu se rezumă la simpla descripție: tonul polemic, dialogarea liberă de orice complexe tutelare sporesc calitățile acestei panorame istorice a problemei. Intenția nu e însă „o critică a metodelor”, ci mai degrabă relevarea modului cum diverse curente ale criticii contemporane au înțeles prezența (rolul, funcția) sau absența autorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]