11,959 matches
-
producea durere, o făcea să sufere mult. Imediat se pomenise în curtea casei părintești, intră în casă, deschizând ușa la toate odăile, căutând pe mama și pe tata, alergă prin curte, fugi apoi în grădină, unde începuse a cuprinde toți pomii și tufele de vie pe care taică-său le îngrijise toată viața, sperând că, după el, se va îngriji mai departe un copil de al său sau nepot... Își aminti cum bunelul își ridica cu dragoste nepoții pentru a-și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Sfânta Liturghie, fiind invitat de fina, se dusese la ea acasă. Noi eram mulți, copii și nepoți. Când ne văzuse, începuse a plânge de bucurie. Ne întoarserăm toți la căsuța lui și petrecurăm câteva ore împreună. Ne arătă grădina, via, pomii, ne servise cu de toate din ce avea. Trebuia să plecăm. Grea a fost despărțirea. Ne binecuvântase pe toți, iar noi îi sărutarăm mâna. Rămase în poartă, rezemat în baston, privindu-ne până nu ne mai putea vedea. Era luna
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Părinte, părinte, moare moș Tudose!” Părintele ieșise și, cum îl văzu, strigă imediat să i se aducă cădelnița și spuse tuturor, celor care erau prezenți în biserică, să iasă fiecare cu o lumânare aprinsă în mână. Printre frunzele ruginii ale pomilor, se iviră primele raze de soare, care parcă făceau o legătură între cer și trupul nemișcat al tatălui meu, raze prin care sufletul, însoțit de rugăciunile preotului, se ridica spre cer, spre Cel pe care toată viața ÎL iubise și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din biserică? Zidurile înnegrite de fum, nici urmă de acoperiș, scrum și cenușă... O priveliște atât de jalnică, că scotea lacrimi din ochii oamenilor credincioși, care erau adevărați iubitori de Dumnezeu. Ciorile negre, speriate, au privit și ele de prin pomii sau de pe acoperișurile caselor din apropiere, neînțelegând ce se petrecea. Doar o urmă, zidurile arse, mai aducea aminte că acolo a fost cândva biserică. Toată speranța oamenilor în redeschiderea ei se spulberase deodată. Nu s-a știut niciodată concret care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
băgam mânuțele prin crăpăturile pământului pentru a vedea la ce adâncime era urmă de umezeală, dar nu reușeam să ne bucurăm de rezultate dorite. Ne frigeau tălpile piciorușelor, așa de fierbinte era pământul. Nu mai vedeai culoare verde în jur. Pomii stăteau cu crengile întinse, murind de sete ei se rugau de vlagă la nori. Dar norii treceau nepăsători. Fiind copii, noi nu conștientizam ce pericol mare prezenta seceta și lipsa ploilor pentru viață, dar părinții noștri, care au trăit și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe care le-am trăit în copilărie m-au făcut să devin prietenă bună cu ploaia. Ploaia și chipul tatei sunt de nedespărțit, sosesc mereu împreună și de fiecare dată când vin, eu trăiesc și retrăiesc adevărate clipe de bucurie. Pomii lui moș Anton Așa li se ziceau: „Pomii lui Anton”. Nu știu dacă din întreg satul nostru ar fi fost vreo persoană care să nu fi gustat măcar o singură dată fructe din acei pomi. Eu treceam pe lângă ei de câte ori
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
au făcut să devin prietenă bună cu ploaia. Ploaia și chipul tatei sunt de nedespărțit, sosesc mereu împreună și de fiecare dată când vin, eu trăiesc și retrăiesc adevărate clipe de bucurie. Pomii lui moș Anton Așa li se ziceau: „Pomii lui Anton”. Nu știu dacă din întreg satul nostru ar fi fost vreo persoană care să nu fi gustat măcar o singură dată fructe din acei pomi. Eu treceam pe lângă ei de câte ori mă trimetea mama la bunica. Crengile încărcate cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
retrăiesc adevărate clipe de bucurie. Pomii lui moș Anton Așa li se ziceau: „Pomii lui Anton”. Nu știu dacă din întreg satul nostru ar fi fost vreo persoană care să nu fi gustat măcar o singură dată fructe din acei pomi. Eu treceam pe lângă ei de câte ori mă trimetea mama la bunica. Crengile încărcate cu fructe gustoase și sănătoase se aplecau înaintea fiecărui trecător și-l îndemnau să ia din ele. Mie îmi plăcea mult un sort de prune pe care le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mânca și zicea: - Bogdaproste, Doamne! Fie de sufletul lui moș Anton și al mătușei Agripina! Într-o zi, o întrebasem pe mama dacă îi cunoscuse pe moș Anton și soția lui și o rugasem să-mi povestească cum ajunseră acei pomi să fie lăsăți în voia soartei. - I-am cunoscut, cum să nu? zise mama cu voce sigură. Erau doi bătrânei buni ca pâinea. Moș Anton era blândețea satului. Mătușica Agripina era și ea cuminte și omenoasă. Dumnezeu nu le dăruiseră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se temeau, el răspundea zâmbind: - Da de ce să ne temem? Nu avem nimic bun care să-i trebuiască cuiva. Cine are nevoie de doi bătrâni și de-o cocioabă goală? Nimeni. Las’ să intre cine vrea și să ia din pomi fructe, că altceva nu avem nimic ce da nimănui. Numai să nu rupă crengile și să zică „bogdaproste”. Erau, desigur, și de cei care îi ziceau batjocoritor: „Moș Antoane, și dacă nu vor zice „bogdaproste”? - Atunci știe Domnul, le zicea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Se trecură din viață repede, unul după altul. Îi înmormântară vecinii și toți cei care doriseră să ajute cu câte ceva. Înainte de moarte, moș Anton îi dăruise grădina lor lui Nicolae Botnaru, vecinul din urma casei lor, dar îl rugase ca pomii din fața casei să fie lăsați neîngrădiți, ca să poată lua fructe din ei oricine va dori. Nicolae adăugase grădina moșului la grădina sa, mutându-și gardul, dar pomii îi lăsase așa cum îi poruncise moșul ca și mai departe să rămână pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lor lui Nicolae Botnaru, vecinul din urma casei lor, dar îl rugase ca pomii din fața casei să fie lăsați neîngrădiți, ca să poată lua fructe din ei oricine va dori. Nicolae adăugase grădina moșului la grădina sa, mutându-și gardul, dar pomii îi lăsase așa cum îi poruncise moșul ca și mai departe să rămână pentru toți cei ce vor trece pe lângă ei. Îi curăță, îi îngrijește dar nu calcă cuvântul lui moș Anton. Iată, asta-i povestea pomilor lui moș Anton, îmi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mutându-și gardul, dar pomii îi lăsase așa cum îi poruncise moșul ca și mai departe să rămână pentru toți cei ce vor trece pe lângă ei. Îi curăță, îi îngrijește dar nu calcă cuvântul lui moș Anton. Iată, asta-i povestea pomilor lui moș Anton, îmi zise mama. Eu am rămas încântată de această istorioară. I-am spus mamei: - Da’ eu, mamă, de câte ori am luat fructe din pomii lor, niciodată nu am zis „bogdaproste”. - Să zici măcar de acum înainte și spune
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
curăță, îi îngrijește dar nu calcă cuvântul lui moș Anton. Iată, asta-i povestea pomilor lui moș Anton, îmi zise mama. Eu am rămas încântată de această istorioară. I-am spus mamei: - Da’ eu, mamă, de câte ori am luat fructe din pomii lor, niciodată nu am zis „bogdaproste”. - Să zici măcar de acum înainte și spune și pentru toate acele pentru care nu ai zis, mă sfătui mama. Eu povestisem această istorioară verișorilor și prietenilor mei, unor colegi de clasă care-și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zici măcar de acum înainte și spune și pentru toate acele pentru care nu ai zis, mă sfătui mama. Eu povestisem această istorioară verișorilor și prietenilor mei, unor colegi de clasă care-și aveau drumul spre școală, trecând pe lângă acei pomi. Nu știu dacă toți din ei au zis ce mă învățase pe mine mama să spun, eu, însă, nu uitam niciodată s-o fac. Și astăzi, de câte ori mi se întâmplă să trec pe lângă vreun pom sau tufă de vie a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spre școală, trecând pe lângă acei pomi. Nu știu dacă toți din ei au zis ce mă învățase pe mine mama să spun, eu, însă, nu uitam niciodată s-o fac. Și astăzi, de câte ori mi se întâmplă să trec pe lângă vreun pom sau tufă de vie a cărui rod mă îmbie să iau din el, îmi amintesc de pomii lui moș Anton și de cuvintele mamei și zic: - Bogdaproste. Fie de sufletul celui ce a sădit acest pom sau această tufă! Fântâna
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe mine mama să spun, eu, însă, nu uitam niciodată s-o fac. Și astăzi, de câte ori mi se întâmplă să trec pe lângă vreun pom sau tufă de vie a cărui rod mă îmbie să iau din el, îmi amintesc de pomii lui moș Anton și de cuvintele mamei și zic: - Bogdaproste. Fie de sufletul celui ce a sădit acest pom sau această tufă! Fântâna lui Bulgaru În urma cutremurului de pământ din anul 1944 care, după spusele părinților mei, fusese puternic, de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să trec pe lângă vreun pom sau tufă de vie a cărui rod mă îmbie să iau din el, îmi amintesc de pomii lui moș Anton și de cuvintele mamei și zic: - Bogdaproste. Fie de sufletul celui ce a sădit acest pom sau această tufă! Fântâna lui Bulgaru În urma cutremurului de pământ din anul 1944 care, după spusele părinților mei, fusese puternic, de 7 grade, începuseră alunecări mari de teren într-o parte a satului nostru. Oamenii se vedeau nevoiți să-și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
așteptată - Invierea Domnului Iisus Hristos. Alexandrei i se păru că întreg văzduhul, soarele, pământul cu toate vietățile de pe el și oamenii o așteptau mult. O aștepta nespus de mult și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lungi de iarnă. Descrierea este pe măsură: „Imediat se pomenise în curtea casei părintești, intră în casă, deschizând ușa la toate odăile, căutând pe mama și pe tata, alergă prin curte, fugi apoi în grădină, unde începuse a cuprinde toți pomii și tufele de vie pe care taică-său le îngrijise toată viața, sperând că, după el, se va îngriji mai departe un copil de al său sau nepot... Își aminti cum bunelul își ridica cu dragoste nepoții pentru a-și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de chiaburi, cum au fost stigmatizați țăranii harnici și mai avuți, care șiau cumpărat de la evreii bogați terenuri pentru pășunat animale, terenuri forestiere pentru prelucrarea lemnului, terenuri arabile pentru culturile specifice zonei de munte - cartoful și porumbul -, terenuri pentru cultivarea pomilor fructiferi, tata a trezit interesul unei tinere de 22 de ani, frumoasă și inteligentă, dar săracă, absolventă proaspătă a „Școlii de arte și meserii pentru fete” din Rădăuți, care mai târziu a urmat cursurile Institutului Pedagogic din Suceava. Aș consemna
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din magazia închisă cu bară metalică și lacăte grele, Sile a ticluit o metodă ingenioasă, bazată pe un sfredel mai gros din atelierul bunicului, cu care să dea o gaură în peretele din spate al depozitului, învecinat cu grădina de pomi care le asigura camuflajul la transportul prăzii. Prin gaura obținută s-au umplut zeci de saci cu ovăzul ce curgea în jet datorită presiunii exercitate de greutatea boabelor de deasupra. Pe proprietatea unui gospodar vecin, Costea Preutescu, erau instalate cazanele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
săgeți, arbaleta, sulița, toporișca îbărdița) și cuțitul vânătoresc, arme pe care le foloseam și în războaiele locale, adevărate confruntări sângeroase între cele două Parohii, de Sus și de Jos. O întâmplare nefericită s-a petrecut, într-o primăvară generoasă, cu pomii din grădină în floare și albinele puse pe treabă, când mă jucam cu Gigel, fiul tovarășei învățătoare Andrei, colegă și prietenă cu tanti Jeni. Trăgeam cu arcul spre păsările din copaci și una dintre săgeți l-a nimerit la coborâre
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nu mai fie reeditată în anii ce aveau să urmeze. Întreaga zi a curs veselă. Fetele se simțeau eliberate de griji și poveri, cel puțin deocamdată. În aceeași seară, trenul le duse printre dealuri dogorâte de podgorii, printre livezi cu pomii doldora de fructele ce dădeau în copt, spre casă. Priveau din goana trenului, cu ochii plini, încărcați de frumos, priveliștile ce li se derulau asemenea unui film. * Acasă, mare sărbătoare mare. Olga și Ina, bravând, voiau cu tot dinadinsul să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe tine anume, deși nu-ți știam decât numele mic, prea mic pentru cineva cu un suflet atât de mare. - Te mai întreb încă o dată: ești convins că faci o alegere bună? Că ne cunoaștem îndeajuns? Eu sunt, Alex, un pom neîmpodobit. S-ar putea ca, din ramurile mele, să nu culegi fructul visat și crescut în așteptările tale. - Vrei să insinuezi că nu cunosc decât o parte din tine? Că există și o Ina enigmatică? Știu acest lucru. Impresia mea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]