9,011 matches
-
-vă voi așa mai la o parte, i-a dirijat spre partea stîngă, la capătul autobuzului răsturnat, și uitați-vă pe cine avem noi aici, a nceput să se schimonosească făcînd semne obscene în direcția cordoanelor aflate la Inter, milițieni, pompieri, Armată, Securitate. Erau ca mielușeii, dom’ Roja, stăteau și ei acolo cu frica-n sîn ca niște marionete, neștiind ce să facă. Uite-așa l-au fraierit pe Pitic să-și țină ordinele pentru sine, să formeze prostia aia de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
necuviința visată. Astăzi nu m-a mai durut așa de tare piciorul și am putut să merg singură până la chioșcul de ziare. Îți mulțumesc pentru ceai. Nu l-ai amestecat bine și zahărul a rămas pe fund. Se aud mașinile pompierilor. Nu cumva e vreun incendiu prin apropiere?,, Sau ................................................................................................... ,, Măsuța tresare lovindu-se de perete ca o apă ce se izbește de mal. Lângă pescarul de faianță, se află o farfurie englezească cu o scenă de vânătoare desenată fin pe toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ei respirau aurolacul, ca din niște baloane de oxigen. Nici locul ăsta nu mi-a purtat noroc! Unul din băieți, amețit de substanța pe care o trăsese pe nas ore În șir, a adormit cu țigara aprinsă. Când au venit pompierii, fumul negru ieșea din canal ca un balaur cu șapte capete. Din nouă câți fusesem, rămăseseră șase. Trei au murit carbonizați. Am scăpat ca prin minune, pentru că mă aflam cel mai aproape de scara care ducea afară. Am reușit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-o curte mică și Întunecată, În care se afla un container de gunoi, dar scările lungi pe care urcară erau luminate de ferestre largi și Întregul Istanbul părea să se scurgă pe sub ei. Puteau vedea Sfânta Sofia și Turnul Pompierilor și un canal lung, care trecea prin partea de apus a Cornului de Aur, spre Eyub. — Excelent plasat, spuse domnul Stein. Nu există apartament mai bun În Constantinopol. Sună la sonerie, dar Myatt se gândea cât o fi costat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Una din două: ori e vorba de vreo frumusețe a Sudului, dârză și aprigă, ce ține piept armatei unioniste care asediază apartamentul de alături, ori cineva a dat televizorul prea tare. Prin tavan străbate până la noi sunetul unei sirene de pompieri și se aud țipete de oameni, pe care ar trebui să nu le băgăm în seamă. Apoi împușcături și scrâșnete de cauciucuri, și trebuie să ne prefacem că nu ne deranjează. Nu au nici o semnificație. Sunt de la televizor. O explozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bășică, din care sare cupola rotunjită a unei moschei, plină de sânge și secreție. Mona îmi trage din picior cu penseta o farfurioară. E pictată de mână cu o bordură de trandafiri roșii. Afară, în stradă, urlă o sirenă de pompieri. Dintr-o altă bășică puroiește frontonul unei clădiri de bancă în stil georgian. Din următoarea bășică sare acoperișul unei școli. Asudat leoarcă. Respirând adânc. Strângând din răsputeri așternuturile jilave și moi, scrâșnesc din dinți. Cu ochii țintuiți în tavan, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
extrage o antenă de televiziune. Penseta extrage un gargui. Apoi țigle, șindrile, plăcuțe de ardezie și burlane. Mona ridică o margine a prosopului împuțit și o îndoaie, scoțând la iveală o bucată curată. Mai toarnă spirt. O altă mașină de pompieri urlă în apropierea motelului. Luminile albastre și roșii fulgeră prin perdele. Și nici nu mai pot să trag aer în piept de rău ce mă arde piciorul. Trebuie, zic. Trebuie să mă... trebuie să ne... Trebuie să ne întoarcem acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe prosop. Trage o fâșie de perdele de dormitor, perdele galbene de la camera copilului. Trage o bucată de gărduleț și mai toarnă spirt, până când începe să curgă limpede de pe piciorul meu. Își astupă nasul cu mâna. O altă mașină de pompieri urlă, și Mona zice: — Stai un pic să dau drumul la televizor, să văd ce se-ntâmplă. Îmi împing falca înainte, spre tavan, și zic că nu putem... nu putem... Singur acum cu ea, zic: nu putem să avem încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
același lucru despre tine. Zice că nu vrei decât să distrugi ceaslovul. Ar trebui distrus. Nimeni nu poate stăpâni o asemenea putere. La televizor e o clădire veche de cărămidă, cu trei etaje, din care curg flăcările pe fiecare fereastră. Pompierii le țintesc cu furtunurile din care țâșnesc arcuri albe de apă. Un tânăr cu microfonul în mână intră în cadru și, în spatele lui, Helen și Stridie stau și privesc incendiul, cu capetele atingându-li-se. Stridie ține o sacoșă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șuvițe roșii și negre. Doar așa adoarme, zice. Dacă i-aș face tot timpul așa, nici nu s-ar mai trezi. Mă duce cu gândul la soția mea, nu știu de ce. La soția și fata mea. Sirenele și mașinile de pompieri nu ne-au lăsat să adormim toată noaptea. — Tot locul ăla, Hambarul cu cărți, era ca o vizuină de șobolani, zice Helen. Stridie împletește cioburile de civilizație în părul Monei. Obiectele din piciorul meu, coloanele sparte, scările și stâlpii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aranjă câte ceva prin cameră și se așeză să-și aștepte bărbatul. *** — Henry James nu avea decât o jumătate de pulă. Puțină lume știe chestia asta. Bietul om și-o înjumătățise alergând după o tulumbă, pe vremea când voia să fie pompier amator, în Bostonul său natal. S-a împiedicat și a căzut sub copitele calului, ridicându-se palid și doar pe jumătate bărbat. L-au dus acasă, la familia lui excepțională, pe targă. Fratele său, William, s-a uitat la bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spre toaleta bărbaților, mișcându-și trupul masiv de sportiv prin arhipelagul de mese, de parcă ar fi escortat o altă persoană beată. La toaletă, Bull își scosese cucul gros ca un ciot și se pișase din greu, se pișase ca un pompier care stinge un incendiu cu un furtun cu spumă. Și pe când se pișa, își privise organele genitale originale. Se uita la ele cu expresia uimită a unui străin. „Păi, nu prea le-am mai dat atenție în ultima vreme.“ Punctă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
știința și tehnologia au făcut mari progrese, la fel și arhitectura. Construcțiile au abandonat stilul măreț și au acordat mai multă atenție eleganței liniilor și decorațiunilor. Orașele din dinastia Song aveau străzi bine trasate, cu multe puncte comerciale, stații de pompieri și de transport, poduri și cartiere de locuințe. Capitala dinastiei Song de Nord Bianliang (orașul Kaifeng de astăzi) era un centru comercial înfloritor. În acea perioadă nu se realizau construcții mari, acordându-se mai multă atenție decorațiunilor și culorii. Din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cap? O maimuță turbată, cu cască de camuflaj, rânjind tridimensional, cu botul plin de sânge, în culori de mare rezoluție și contrast, de pe ecranul aceluiași calculator? Filmele americane ne-au învățat decenii de-a rândul că soldatul sau polițistul sau pompierul, omul în uniformă USA, este viteaz și drept, dur cu dușmanul, dar amic al văduvei și orfanului, al celor lipsiți de apărare - aproape ca dispărutul soldat sovietic. N-am crezut niciodată în genul acesta de propagandă. Nicăieri în lume, Armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să stăm la noi pe balcon și să ne uităm la stele. Erau primele mele stele. Ca și brațul lui Jerry, ele spuneau „pentru totdeauna”. Fotoliul de pe scara de incendiu a fost și cauza primelor bătăi În ușa noastră. Erau pompierii, un tip scund În uniformă și unul masiv În cămașă albă cu gulerul deschis și răsfrînt. Cel masiv avea păr pe piept, la fel ca și Jerry, doar că al lui era negru. I-a spus lui Jerry că fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
păr În nas și cîteodată, noaptea, Îl auzeam plîngînd În hohote - a venit de două ori și ne-a bătut În ușă cu dosul palmei durdulii și a strigat la noi să dăm mai Încet. Acestea, plus vizita din partea șefului pompierilor, au fost cele trei dăți cînd ne-a bătut cineva În ușă. Jerry m-a Învățat multe despre jazz, despre improvizație, despre cum să cînți schimbînd din mers registrele și alte asemenea lucruri, și mai tîrziu am Încorporat toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Civilă. Stegulețele astea nu prea impun respect - se vedea că se străduiește din răsputeri să scoată În relief latura „luminoasă“ a morții. Toți colegii au venit, domnule Wilcox, În afară de cei care sînt de serviciu. Și cei din brigada auxiliară de pompieri au trimis o delegație. A sosit și o echipă de salvare, plus patru sanitari și o fanfară a poliției. E minunat! exclamă doamna Wilcox. O, dacă Doris ar putea să vadă toate astea! — SÎnt convins că vede, o asigură grăsanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
așa. Noi, cei de la Apărarea Civilă, l-am socotit totdeauna pe domnul Wilcox un om foarte sensibil. Ceilalți au să priceapă, adăugă el cu blîndețe - Înțelegînd desigur prin „ceilalți“ pe cei din Apărarea Civilă, pe cei din fanfara poliției, pe pompierii auxiliari și chiar pe cei patru sanitari. Apoi, cu un gest amical, dar ferm, o Împinse pe doamna Wilcox spre ușă, În vreme ce cu cealaltă mînă apucă uniforma. Deși Îmbrăcat În salopetă, care devenise apanajul vestimentar al multor categorii de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu trafic rapid deveneau o zonă de ciocniri coșmarești. Cu urechea la frecvența poliției prinsă de radioul lui Vaughan, treceam de la un accident la altul. Deseori ne opream sub girofarurile ce-și scăpărau lumina peste locurile coliziunilor grave, privind cum pompierii și tehnicienii poliției lucrau cu lămpi cu acetilenă și instrumente de ridicare pentru a elibera soțiile inconștiente blocate lângă soții morți, sau așteptam cât timp un doctor aflat prin preajmă se ocupa de-un muribund pironit sub un camion răsturnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu toată viteza în zidurile de cărămidă de la capătul unor cunoscute fundături; la infirmiere-șefe sadice decapitate în ciocniri inverse la intersecții complexe; la lesbiene administratoare de supermarketuri murind în flăcări în caroseriile prăbușite ale mașinuțelor lor în fața ochilor stoici ai pompierilor de vârstă mijlocie; la copii autiști zdrobiți în tamponări, cu ochii mai puțin goi în moarte; la autobuze pline de indivizi cu deficiențe mentale înecându-se stoic toți laolaltă în canalele industriale de pe marginea drumului. Cu mult înaintea morții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la o companie americană de produse alimentare, a fost ucis pe loc, aruncat prin parbriz ca salva din țeava unui tun de circ. A murit pe capota mașinii mele, sângele lui împroșcându-mă prin parbrizul spart peste față și piept. Pompierii care m-au eliberat mai târziu din cabina zdrobită a mașinii au crezut că sângerez atît de tare de la o rană masivă pe cord deschis. Abia dacă eram rănit. Mergând spre casă după ce-o lăsasem pe secretara mea Renata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care nu părea a fi decât un copil care crescuse prea mult, era destul de matur încât să aibă calificarea necesară. O euforie înfrigurată mă purtă spre spital. Am vomitat peste volan, pe jumătate conștient de seria de fantezii neplăcute. Doi pompieri tăiară portiera din balamale. Aruncând-o în drum, se uitară cu ochi mijiți la mine ca asistenții unui toreador însângerat. Până și cele mai mici mișcări ale lor păreau să fie formalizate, mâinile întinzându-se spre mine într-o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ar fi fost acceptabil în termenii stilizării violenței și a salvării. Am așteptat să mă calmeze cineva, așa cum stăteam acolo, năclăit de sângele altcuiva în vreme ce urina tinerei sale văduve forma curcubee în jurul picioarelor salvatorilor mei. Prin aceeași logică de coșmar, pompierii care gonesc spre epavele arzânde ale aeronavelor prăbușite ar putea scrie cu sprayurile lor cu dioxid de carbon sloganuri obscene sau comice pe cimentul fierbinte, iar călăii și-ar putea îmbrăca victimele în costume grotești. La rândul lor, victimele ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ascuțite, cu pielea începând să atârne ca primul val al unei avalanșe, stătea lăsată pe spate în scaunul mânjit de ulei. În jurul mașinii zdrobite era un grup de polițiști, îngrijitori de ambulanță și privitori. În prim-planul primei fotografii, un pompier tăia stâlpul din dreapta al parbrizului. Rănile tinerei nu erau încă la vedere. Chipul său inexpresiv se uita în sus la pompier în vreme ce acesta ținea în mâini lampa de sudură, aproape ca și când ar fi așteptat un bizar atac sexual. În următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
În jurul mașinii zdrobite era un grup de polițiști, îngrijitori de ambulanță și privitori. În prim-planul primei fotografii, un pompier tăia stâlpul din dreapta al parbrizului. Rănile tinerei nu erau încă la vedere. Chipul său inexpresiv se uita în sus la pompier în vreme ce acesta ținea în mâini lampa de sudură, aproape ca și când ar fi așteptat un bizar atac sexual. În următoarele fotografii, vânătăile ce aveau să-i marcheze fața începeau să apară, ca profilul unei a doua personalități, o imagine anticipată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]