1,096 matches
-
Postumus, în speță despre vizita lui Augustus și a lui Fabius Maximus în Planasia, și pentru că fusese implicat într-un plan de eliberare a lui Agrippa, proba că vizitase insula Elba, apropiată de Planasia unde se afla nepotul împăratului (cf. Pontica 2, 3, 83-84). Dar alți exegeți 27 neagă faptul că Ovidiu ar fi cunoscut planul de salvare a lui Agrippa. Chiar și prin această formă, ipoteza se opune mărturiei poetului care declară că vina sa constă în aliquid vidi, involuntar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
melancolică, funerară. Elegiile sale cresc la intersecția dintre ficțiune și adevăr istoric, reflectând un iter psihologic dinamic și complex. Poetul solar, jovial devine, în exil, nocturn, îndoliat: "Laeta fere laeta cecini cano tristia tristis / Conveniens operi tempus utrumque suo est" (Pontica III, 9, 33-36) sau "Flebilis ut noster status est, ita flebile carmen / Materiae scripto conveniente suae" (Tristia V, 1, 5-6). Transfigurarea stărilor sufletești pendulează de la exaltare și nostalgie la resemnare și revoltă, dar varietatea motivelor și subiectelor care susțin temele
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
conveniente suae" (Tristia V, 1, 5-6). Transfigurarea stărilor sufletești pendulează de la exaltare și nostalgie la resemnare și revoltă, dar varietatea motivelor și subiectelor care susțin temele elegiilor sale compensează monotonia lamentației. Th. Burette 35 considera, pe nedrept, că Tristia și Pontica sunt "doar o lamentare cântată în genunchi, cu fruntea în țărână". Evident, este o metaforă, nu o judecată critică. Poetul își descarcă stresul în scris: "Strangulat inclusus dolor atque exaestuat intus / cogitur et vires multiplicare suas" (Tristia V, 1, 63-64
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
prieteniei, viața la Tomis, elogiul poeziei toate în corelație cu dinamica motivelor, merită studii aprofundate. Carmen are valori romantice polare. Poezia i-a adus poetului necazuri și bucurii: "Carmina nil prosunt. Nocuerunt carmina quondam / primaque tam miserae causa fuere fugae" (Pontica IV, 13, 41-42), sau "Gratia, Musa, tibi: nam tu solacia praebes / tu curae requies, tu medicina venis" (Tristia IV, 10, 117-118). Muza dobândește, așadar, sens existențial și poetul are această conștiință. Pentru Ovidiu, poezia este un miracol și are o
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
metafizică dobândirea nemuririi. Ocurențele termenilor carmen și musa conferă această configurație. Importante însă pentru descrierea unei poetici ovidiene sunt, desigur, observațiile asupra creației poetice (poesis), dar și asupra poeziei (poema) și asupra creatorului (poeta). Menționăm câteva: 1. importanța inspirației directe (Pontica III, 4, 18); 2. grija pentru selecția lexicului (Pontica I, 5, 15 și III, 9, 13); 3. interferența dintre poezie și retorică (Pontica II, 5, 65-70); 4. relația dintre artă și morală (Tristia II); 5. libertatea creatoare a poetului (Pontica
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
această configurație. Importante însă pentru descrierea unei poetici ovidiene sunt, desigur, observațiile asupra creației poetice (poesis), dar și asupra poeziei (poema) și asupra creatorului (poeta). Menționăm câteva: 1. importanța inspirației directe (Pontica III, 4, 18); 2. grija pentru selecția lexicului (Pontica I, 5, 15 și III, 9, 13); 3. interferența dintre poezie și retorică (Pontica II, 5, 65-70); 4. relația dintre artă și morală (Tristia II); 5. libertatea creatoare a poetului (Pontica III, 9, 47-48); 6. identitatea specifică a creatorului (Pontica
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poetice (poesis), dar și asupra poeziei (poema) și asupra creatorului (poeta). Menționăm câteva: 1. importanța inspirației directe (Pontica III, 4, 18); 2. grija pentru selecția lexicului (Pontica I, 5, 15 și III, 9, 13); 3. interferența dintre poezie și retorică (Pontica II, 5, 65-70); 4. relația dintre artă și morală (Tristia II); 5. libertatea creatoare a poetului (Pontica III, 9, 47-48); 6. identitatea specifică a creatorului (Pontica IV, 13, 13-14); 7. ilegitimitatea cenzurii politice (Tristia II, 369-470); 8. importanța stimulativă a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Pontica III, 4, 18); 2. grija pentru selecția lexicului (Pontica I, 5, 15 și III, 9, 13); 3. interferența dintre poezie și retorică (Pontica II, 5, 65-70); 4. relația dintre artă și morală (Tristia II); 5. libertatea creatoare a poetului (Pontica III, 9, 47-48); 6. identitatea specifică a creatorului (Pontica IV, 13, 13-14); 7. ilegitimitatea cenzurii politice (Tristia II, 369-470); 8. importanța stimulativă a auditorilor (Pontica IV, 2, 33-34); 9. relativitatea valorilor în raport cu destinatarii (Tristia II, 255 sg.). Toate aceste elemente
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Pontica I, 5, 15 și III, 9, 13); 3. interferența dintre poezie și retorică (Pontica II, 5, 65-70); 4. relația dintre artă și morală (Tristia II); 5. libertatea creatoare a poetului (Pontica III, 9, 47-48); 6. identitatea specifică a creatorului (Pontica IV, 13, 13-14); 7. ilegitimitatea cenzurii politice (Tristia II, 369-470); 8. importanța stimulativă a auditorilor (Pontica IV, 2, 33-34); 9. relativitatea valorilor în raport cu destinatarii (Tristia II, 255 sg.). Toate aceste elemente disparate reflectă o poetică explicită, similară până la un punct
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
5, 65-70); 4. relația dintre artă și morală (Tristia II); 5. libertatea creatoare a poetului (Pontica III, 9, 47-48); 6. identitatea specifică a creatorului (Pontica IV, 13, 13-14); 7. ilegitimitatea cenzurii politice (Tristia II, 369-470); 8. importanța stimulativă a auditorilor (Pontica IV, 2, 33-34); 9. relativitatea valorilor în raport cu destinatarii (Tristia II, 255 sg.). Toate aceste elemente disparate reflectă o poetică explicită, similară până la un punct cu doctrina horațiană. Nu este însă o poetică normativă, ci dinamică, luminată de principii perene. Poetul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
filosofico delle Metamorfosi Ovidiane" în Ovidiana, pp. 265-272. 18 D. Marin, "Intorno alle cause dell'esilio di Ovidio a Tomi" în Atti del Convegno..., 1959, p. 35. 19 Pentru relațiile strânse dintre Fabia și Marcia vezi: Tristia 3, 6, 25; Pontica 1, 3, 138 și 3, 1, 75-80. 20 Cf. V. G. Nemetry, Comentarius exegeticus ad Ovidii Tristia. Excurs I. De tertia Ovidii uxore, Budapest, 1913, pp. 129-132. Acest exeget neagă însă pertinența ipotezei. Fabius Maximus a fost orator, poet, om
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exegeticus ad Ovidii Tristia. Excurs I. De tertia Ovidii uxore, Budapest, 1913, pp. 129-132. Acest exeget neagă însă pertinența ipotezei. Fabius Maximus a fost orator, poet, om politic, consul în anul 11, an în care Ovidiu îi dedică un epitalam (Pontica 1, 2, 133). 21 "Introduction" la Ovidius, Tristia, Oxford, 1924, p. 33. 22 S. D'Elia, "L'esilio de Ovidio ed alcuni aspetti della storia Augustea" în Annali delle Facolta di Lettere e Filosofia dell'Universita di Napoli, 1955, pp.
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Barbu, Le système des valeurs dans l'oeuvre d'Ovide, extras, București, 1976 și Ștefan Cucu, Publius Ovidius Naso și literatura romană, Tomis, Ex. Ponto, 1997, pp. 44-56. 35 Vezi Th. Naum, Ovidiu cîntărețul exilului tomitan, în vol. Tristele și Ponticele, București, 1972, p. 6. 36 G. Călinescu, "Ovidiu, poetul" în volumul Scriitori străini, București, 1967, p. 110 sq. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Lista bibliografică de mai jos privind opera de exil a lui Ovidiu este un vade mecum pentru cititorul român care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
on Ovide" în CW, 64 (1970), pp. 37-56. 20. HERESCU, N. I., "Exilul poetului Ovidiu" în Caiete Clasice, București, Cugetarea, 1941, pp. 140-148. 21. Idem, "Le sense de epitaphe Ovidienne" în Ovidiana, Paris, 1958, pp. 420-442. 22. Idem, "Ovide, le getique" (Pontica 4, 13, 18) în Atti di Convegno..., vol. I, pp. 55-80. 23. LAMBRINO, S., "Tomis, cité gréco-gète chez Ovide" în Ovidiana, pp. 379-390. 24. LASCU, N., Ovidiu, omul și poetul, Cluj, Dacia, 1971. 25. MARACHE, R., "La revolta d'Ovide
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
error, NU și culpei numită carmen. S-ar părea că o oarecare precizare cu privire la greșeala lui Ovidiu s-ar putea extrage din declarațiile negative ale poetului, printr-o metodă eliminatorie. Vrem să ne explicăm mai bine: adesea în versurile sale pontice sulmonezul "mărturisește" ceea ce nu a făcut ca să-și merite exilul. Dacă se elimină aceste delicte pe care el nu le-a comis, s-ar putea intui, chiar dacă în mod aproximativ, cărui tip ar aparține vina ovidiană. Mai mult: insistența poetului
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
edictului nu sunt numit exilat. Mi-a fost frică de toate aceste pedepse, pentru că îmi dădeam seama că le meritasem; dar furia ta a fost mai blândă decât greșeala mea. Tu mi-ai ordonat să plec ca relegat în teritoriile pontice și să brăzdez cu o navă de fugar marea Scitică"111. Într-un alt pasaj, adresându-se soției lui de data aceasta, reia: "Cezar nu mi-a luat nici viața, nici norocul, nici dreptul meu de cetățean, deși aș fi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lor de către elemente stăine, insistând tot mai mult pe prerogativele nobleței lor de titlu și de blazon, și, de asemenea, pe vechimea acelui titlu. Cum se va vedea, Ovidiu o face (aproape) cu toți destinatarii scrisorilor sale din Tristele și Ponticele. Începe, cum e de așteptat, prin a insista asupra vechimii titlului cavaleresc al stirpei sale, care era de altfel modestă 150. Într-o scrisoare către Suilius, ginerele soției sale, declară: "Dacă examinezi cu grijă stirpa mea, vei descoperi numai cavaleri
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
este (aproape) cu toul diversă de lumea prietenilor lui Horațiu și ai lui Vergiliu: doar câteva personaje, precum Paulus Fabius Maximus și Celsus, erau comune amândorora. 4. Referiri la poziția politică a prietenilor lui Ovidiu Problema identificării destinatarilor Tristelor și Ponticelor nu este una ușoară. S-ar putea crede că aceștia sunt în mare parte aceiași. Motivul care ne face să presupunem acest lucru este evident: mai precis, adesea în epistolele din Tristele, Ovidiu declară în mod explicit că destinatarul face
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fost lovit de fulgerul lui Augustus 154. Unus et alter, duo tresve, tresve duosve, sunt expresii care în Tristele definesc numărul mic de prieteni fideli, prezenți, cel puțin, la plecarea poetului din Roma, trebuie să fie negreșit aceleași personaje din Ponticele, despre care se afirmă la fel că aparțin acelor doi, trei prieteni intimi care nu l-au abandonat pe Ovidiu în momentul nenorocirii 155. Nu este cazul să-i criticăm pe numeroșii prieteni pe care poetul trebuie să-i fi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ne amicitia exulis amicis noceret"160. Pe măsură ce mânia lui Augustus s-ar fi diminuat, ar fi devenit din ce în ce mai mic pericolul de a le spune pe nume destinatarilor fiecărei scrisori, motiv pentru care Ovidiu ar fi adăugat numele personajelor destinatare din Ponticele 161. Ca să spunem adevărul, din punctul nostru de vedere, o astfel de explicație nu poate avea decât o valoare foarte limitată. Nu se poate admite că motivele de prudență, valabile pentru perioada 8-12 d.H. ar fi dispărut cu totul după
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îl uitaseră la Tomis: era un fel de șantaj la adresa lor și poate vreunul dintre ei și-a lăsat și pielea din această cauză. În plus, la o examinare mai atentă, se pare că evoluția cronologică a compunerii Tristelor și Ponticelor nu este chiar atât de clară și de precisă pe cât s-ar vrea câteodată. Într-adevăr, Paratore 162 observă că în anul 12 d.H., când Ovidiu publica alte trei (= ultimele) cărți din Tristele, în același an sulmonezul termina compunerea a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ar vrea câteodată. Într-adevăr, Paratore 162 observă că în anul 12 d.H., când Ovidiu publica alte trei (= ultimele) cărți din Tristele, în același an sulmonezul termina compunerea a trei cărți din Epistulae ex Ponto (numai a patra carte din Ponticele a fost publicată după moartea poetului). Rezultă că cel puțin primele trei cărți din Epistulae ex Ponto erau (aproape) simultane cu ultimele trei din Tristele. Prin urmare, argumentul cronologic devine mai puțin convingător. În consecință, unele scrisori erau publicate în
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
urmare, argumentul cronologic devine mai puțin convingător. În consecință, unele scrisori erau publicate în paralel, fără numele destinatarilor sau cu nume cifrat (positis signis: Tr., I, V, 7; IV, IV, 7; Pont., III, VI, 45 și urm.), în timp ce altele (din Ponticele) cuprindeau numele destinatarilor scrise clar. Această constatare apropie și mai mult Tristele de Ponticele, și nu numai din punct de vedere cronologic, ci și al ideilor, al atitudinii politice, ca și al personajelor, destinatare ale scrisorilor respective. Putem ajunge la
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
paralel, fără numele destinatarilor sau cu nume cifrat (positis signis: Tr., I, V, 7; IV, IV, 7; Pont., III, VI, 45 și urm.), în timp ce altele (din Ponticele) cuprindeau numele destinatarilor scrise clar. Această constatare apropie și mai mult Tristele de Ponticele, și nu numai din punct de vedere cronologic, ci și al ideilor, al atitudinii politice, ca și al personajelor, destinatare ale scrisorilor respective. Putem ajunge la concluzia (deja schițată) că, în mare parte, personajele trebuie să fi fost același, fie
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de vedere cronologic, ci și al ideilor, al atitudinii politice, ca și al personajelor, destinatare ale scrisorilor respective. Putem ajunge la concluzia (deja schițată) că, în mare parte, personajele trebuie să fi fost același, fie ele destinatarii Tristelor sau ai Ponticelor 163. Din punct de vedere practic, rămâne însă fără rezolvare problema identificării destinatarilor din Tristele cu cei din Ponticele. Încercările de până acum nu s-au soldat cu rezultate semnificative. Dacă se face abstracție de elegia III, V din Tristele
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]