1,495 matches
-
amenințări reprezentate de comunitatea gay și de feministe. Referendumurile de acest tip semnalează implicit o foarte clară demarcație între poporul plin de virtuți și elita urbană coruptă de diverse forme de gândire suspecte din punct de vedere moral. 3.3 Populismul succesorilor Partidului Reformei În anul 2000, noua orientare fundamentală de dreapta a Partidului Reformei a devenit și mai clară odată cu transformarea formațiunii în Canadian Reform Conservative Alliance - Alianța Reformist Conservatoare Canadiană (CRCA). Această metamorfoză avusese drept scop atragerea unui electorat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
între Alianța Reformist Conservatoare Canadiană și Partidul Progresist Conservator a adâncit și mai mult această distanțare față de principiile și practicile populiste. După anul 2000, spre frustarea nucleului dur de susținători ai Partidului Reformei, pentru care regionalismul vestic, poziția anti-partide și populismul democrației directe reprezentau fundamentul acestei adeziuni, niciun partid cu vederi clare regionaliste sau populiste nu și-a mai făcut loc în politica regională. După aruncarea peste bord a democrației directe și a regionalismului populist, a rămas o versiune limitată de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Partidului Reformei și în cazul avatarurilor pe care acesta le-a suferit odată cu apariția Partidului Conservator. Deoarece asimila elitele care sufocă suveranitatea populară cu agențiile de stat, cu programele acestora și cu toți cei care suțin funcționarea sau extinderea lor, populismul Reformatorilor era, în același timp, un antietatism. Remediile democratice venite în sprijinul poporului și în dauna grupurilor de interese, ar fi însemnat, în mod necesar, demolarea capacității statului în societatea civilă. Idealul democrat al Partidului Reformei nu era numai antietatist
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în Parlamentul canadian o putere, aleasă 4, contra-majoritaristă, dar în același timp legitimată democratic. Un asemenea corp politic ar putea contracara acțiunea intruzivă a statului în societatea civilă și ar putea dispune reduceri ale dimensiunii și impactului statului. 3.4. Populismul Partidului Reformei și democrația: testarea ipotezelor Partidul Reformei a reprezentat o opțiune clară pentru acei votanți care, în calitate de locuitori ai vestului aveau sentimentul alienării, care doreau să vadă o mai pronunțată perspectivă tradiționalist-creștină asupra chestiunilor politice, care nu agreau statul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
clară pentru acei votanți care, în calitate de locuitori ai vestului aveau sentimentul alienării, care doreau să vadă o mai pronunțată perspectivă tradiționalist-creștină asupra chestiunilor politice, care nu agreau statul social modern sau care erau, în mod hotărât, "anti-partide". În această privință, populismul practicat de Reformiști a avut și un rol pozitiv, așa cum a fost subliniat și în introducerea acestui volum, dând posibilitatea să se exprime "acelor grupuri care nu se simt reprezentate de elite, scoțând la iveală teme care sunt relevante pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
al partidului, din prima jumătate a anilor '90, atunci când Manning se referea la "bunul simț al oamenilor simpli" acest lucru trebuie înțeles "ca un mecanism de control al agendei" partidului de către liderul său (Flanagan, 1995: 27). În privința efectelor pozitive ale populismului postulate în introducerea acestui volum, mobilizarea și integrarea creștinilor conservatori într-un partid important reprezintă, cu siguranță, o izbândă notabilă. Înainte de apariția Partidului Reformei pe scena publică, acest segment electoral era în bună măsură apolitic, însă, în numai 20 de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
apolitic, însă, în numai 20 de ani, el și-a găsit un cămin confortabil în interiorul Partidului Conservator și o voce încrezătoare care răsună în instituțiile publice ale guvernului federal (Farney, 2009). Așadar, se poate spune că, într-o oarecare măsură, populismul practicat de reformiști a mobilizat "sectoarele excluse ale societății... îmbunătățindu-le integrarea politică" (efectul pozitiv 2). Merită subliniat că, înainte ca Preston Manning să vorbească pe limba lor, acest grup s-a exclus voluntar din sfera politică. Creștinii conservatori din
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
prin comparație cu rasismul afirmat fățiș de numeroase partide populiste din Europa, împotrivirea Partidul Reformei față de multiculturalism și față de imigranții care nu erau albi și/sau nu erau creștini a reprezentat un subiect minor (Laycock, 2001: ch 7). După standardele populismului de dreapta radicală din vestul Europei, populismul Reformiștilor poate fi considerat chiar unul incluziv, așa cum de altfel o demonstrează implicarea în viața partidului a unor candidați vizibili și a unor activiști recrutați din rândul minorităților. Cu toate acestea, dintre alegătorii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
numeroase partide populiste din Europa, împotrivirea Partidul Reformei față de multiculturalism și față de imigranții care nu erau albi și/sau nu erau creștini a reprezentat un subiect minor (Laycock, 2001: ch 7). După standardele populismului de dreapta radicală din vestul Europei, populismul Reformiștilor poate fi considerat chiar unul incluziv, așa cum de altfel o demonstrează implicarea în viața partidului a unor candidați vizibili și a unor activiști recrutați din rândul minorităților. Cu toate acestea, dintre alegătorii partidelor cu reprezentare parlamentară, votanții Partidului Reformei
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
alianțe nefirești între, pe de-o parte birocrați și asistențialismul care perturbă funcționarea pieței și partidele nedemocrate ținute ostatice de grupurile de interese speciale care beneficiază de pe urma distorsiunilor pieței (Laycock, 2001, 2005b). Cu excepția naționalismului de inspirație francofonă, de dinainte de 1960, populismul canadian nu a reprezentat niciodată o amenințare serioasă la adresa minorităților. S-ar putea argumenta chiar că versiunea social-democrată a populismului anglofon, din perioada 1930 și începutul anilor '90, a susținut mai puternic regimul drepturilor liberale și a dovedit un mai
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
grupurile de interese speciale care beneficiază de pe urma distorsiunilor pieței (Laycock, 2001, 2005b). Cu excepția naționalismului de inspirație francofonă, de dinainte de 1960, populismul canadian nu a reprezentat niciodată o amenințare serioasă la adresa minorităților. S-ar putea argumenta chiar că versiunea social-democrată a populismului anglofon, din perioada 1930 și începutul anilor '90, a susținut mai puternic regimul drepturilor liberale și a dovedit un mai mare etuziasm față de potențialul democratic al parlamentarismului decât oricare dintre celelalte două partide centriste mari. Acest model comportamental s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Kymlicka, 1998, 1996) și o oarecare orientare redistributivă, în încercarea de a da un sens noțiunii de egalitate civică. Astfel, prin contrast cu practicile politice dominante și cu cultura politică a locului, timp de o generație, canadienii au experimentat un populism de piață hayekian (Sawer & Laycock, 2009), al cărui scop este acela de a arăta că acest sistem al drepturilor individuale și sociale reprezintă o amenințare la adresa formei canadiene specifice de democrație liberală. Potrivit ipotezei 4 a editorilor, acest lucru ar
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ipotezei 4 a editorilor, acest lucru ar însemna că impactul asupra democrației produs de Partidul Reformei a fost unul modest. Dar, cel puțin la nivelul politicii federale și în acord cu orizontul de așteptări pe care îl produce această ipoteză, populismul de dinaintea Partidului Reformei nu a produs așa mari efecte negative, pe cât o presupune cadrul teoretic al editorilor (efectul 2, secțiunea 1.4.2) care afirmă că: "populismul poate face uz de noțiunea de regulă a majorității și de practicile care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și în acord cu orizontul de așteptări pe care îl produce această ipoteză, populismul de dinaintea Partidului Reformei nu a produs așa mari efecte negative, pe cât o presupune cadrul teoretic al editorilor (efectul 2, secțiunea 1.4.2) care afirmă că: "populismul poate face uz de noțiunea de regulă a majorității și de practicile care îi sunt asociate pentru a se sustrage și ignora drepturile minorităților". Merită adăugat că principalul cenzor al actualului guvern canadian, care ar vrea să scoată în afara legii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Harper, care a manifestat dispreț față de parlament și a minimalizat, în numeroase feluri răspunderea și transparența guvernului (accountability) (Fossum & Laycock, 2011; Martin, 2010). Minimalizarea răspunderii și a transparenței guvernului (accountability) este doar într-o mică măsură o marcă specifică a populismului, exceptând poate dezgustul arătat minorităților care ocupă poziții în parlament. Însă, specificul politicilor de pe agenda guvernului Harper conține, aproape întotdeauna, semnalmente populiste, care pot fi regăsite cu ușurință în atitudinea inițială a Partidului Reformei. În principal, temele asociate acestei poziții
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Creditului Social, mediu în care s-a născut Manning, a avut o conduită antipolitică centrată pe procedurile plebiscitare (Laycock, 1990, ch. 5). Acest aspect ne trimite la cel de-al cincilea efect negativ menționat în capitolul introductiv al acestui volum: "populismul poate încuraja transformarea politicii într-o practică plebiscitară, care subminează legitimitatea și puterea instituțiilor politice (de exemplu, partide și parlamente) și ale corpurilor care nu sunt alese (de exemplu, organizațiile, precum băncile centrale sau diversele instituții de control), dar care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
speciale" acordate minorităților și incriminându-i în același timp pe apărătorii acestora, proveniți din spațiul academic, din rândul partidelor politice sau din interiorul sistemului de justiție, că subminează voința poporului (Knopff & Morton, 2000; Morton, 1998). Care să fie atunci moștenirea populismului plebiscitar și a celorlalte teme și proiecte ale Partidului Reformei. Așa cum am arătat anterior, Conservatorii nu au promovat instrumentele democrației directe. Totuși, partidul condus de Harper și guvernul său au continuat să-și exprime neîncrederea în curțile juridice, în agențiile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
reprezentare. Faptul că Manning și celelalte notabilități ale partidului au avut o atitudine mai reținută față de reprezentare arată că aceștia erau mai interesați de scopurile conservatoare și mai puțin de mijloacele anti-elitiste sau anti-partide care puteau duce la aceste scopuri. Populismul profesat de Partidul Reformei este fără îndoială unul "rarefiat", multe din elementele nucleului său ideologic fiind comune dreptei contemporane nord-americane. Însă trebuie remarcat că o utilizare strategică a temelor populiste a fost crucială pentru intrarea Partidului Reformei în sistemul canadian
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
său ideologic fiind comune dreptei contemporane nord-americane. Însă trebuie remarcat că o utilizare strategică a temelor populiste a fost crucială pentru intrarea Partidului Reformei în sistemul canadian de partide politice și, în definitiv, pentru impactul acestei formațiuni. Prestația publică a populismului Partidului Reformei s-a bazat pe trâmbițarea răspunderii și transparenței democratice (accountability) și pe detronarea elitelor tradiționale (Archer & Ellis, 1994; Clarke et al., 2000; Flanagan, 1995; Laycock, 2001). De asemenea, e dincolo de orice dubiu faptul că tipul de politică practicat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și un mai mare grad de prosperitate pentru toată lumea. A pune sub semnul întrebării procesele politice de reprezentare care au permis existența țaxelor "uriașe", este parte necesară în constituirea unui mesaj mai larg. Aspectul important aici este că atunci când un populism rarefiat se lipește de un nucleu ideologic de dreapta, delegitimarea instituțiilor de reprezentare nu este doar o consecință a acestei îmbinări ideologice, ci reprezintă axul central care asigură succesul întregii structuri. Acest aspect devine limpede dacă privim definițiile de bază
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
reprezentare nu este doar o consecință a acestei îmbinări ideologice, ci reprezintă axul central care asigură succesul întregii structuri. Acest aspect devine limpede dacă privim definițiile de bază ale "poporului" și pe cele ale "elitei" înscrise în acest tip de populism. Este suficient să suspendăm specificitatea acestor definiții și logica populismului de dreapta iese la iveală; de asemenea, este suficient ca imaginile poporului și ale elitei să fie întărite pentru ca succesul populismului să crească spectaculos. Oricum ar sta lucrurile, legitimitatea publică
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ci reprezintă axul central care asigură succesul întregii structuri. Acest aspect devine limpede dacă privim definițiile de bază ale "poporului" și pe cele ale "elitei" înscrise în acest tip de populism. Este suficient să suspendăm specificitatea acestor definiții și logica populismului de dreapta iese la iveală; de asemenea, este suficient ca imaginile poporului și ale elitei să fie întărite pentru ca succesul populismului să crească spectaculos. Oricum ar sta lucrurile, legitimitatea publică a elementelor de bază ale democrației reprezentative reprezintă miza principală
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pe cele ale "elitei" înscrise în acest tip de populism. Este suficient să suspendăm specificitatea acestor definiții și logica populismului de dreapta iese la iveală; de asemenea, este suficient ca imaginile poporului și ale elitei să fie întărite pentru ca succesul populismului să crească spectaculos. Oricum ar sta lucrurile, legitimitatea publică a elementelor de bază ale democrației reprezentative reprezintă miza principală. Liderii Partidului Reformei au vrut să scoată numeroase decizii privind alocarea resurselor financiare din sfera deciziei politice, pentru a le reda
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
negative nu a fost la fel de dramatică sau problematică pentru politica liberal-democratică a Canadei, pe cât au fost în cazul altor țări discutate în acest volum. Însă, această moștenire negativă a Partidului Reformei este, fără îndoială, semnificativă. Concluzii Acest capitol a analizat populismul Partidului Reformei din Canada și impactul acestuia asupra democrației din această țară, de-a lungul ultimei generații. Mesajele populiste s-au dovedit compatibile cu noua poziționare a Reformiștilor ca partid de dreapta, demonstrând forța deosebită a acestei sinteze în contextul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de revendicări populiste nu sunt absolut necesare, din moment ce Partidul Conservator, succesorul Reformiștilor nu a avut niciun fel de dificultate să adopte o atitudine plebiscitară față de chestiunile politice, abandonând în același timp elementele de democrație directă, anti-elitistă, care erau definitorii pentru populismul practicat de Partidul Reformei. Partidul Reformei nu a practicat excluderea retorică și nici nu a amenințat drepturile minorităților, așa cum o fac partidele populiste mai noi din Europa. În lipsa componentei rasiste, atât de importantă în discursul acestora din urmă, populismul Reformiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]