2,752 matches
-
cu firimituri de pâine, bunica le mătura mereu de pe masă cu palma. „De când nu mai văd bine, am devenit și eu mai îngăduitoare”, se scuza ea oarecum. M-am ridicat și am făcut câțiva pași alene prin cameră. Ceșcuțele de porțelan ale bunicii stăteau de ani de zile în același loc, ca și farfuria cu chipul Madonnei, cumpărată de tata la Roma. Ea se rezema de câteva cărți, în stânga o proptea Zweig, iar Dostoievski în dreapta. Deodată am auzit bâzâitul unei muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din bucățele de lemn și se chema parchet, covoarele groase, ca o iarbă deasă de lână, se numeau persane, iar mobilele erau din lemn de nuc, închis la culoare. În vitrina cu geamuri glisante stăteau puse la vedere figurine de porțelan chinezesc, pahare și carafe din sticlă de Murano. Exact așa ne descrisese Iulia locuința și ce se găsea înăuntru, în serile petrecute în bucătăria familiei Crăciun. Ea ținea minte denumirea corectă a fiecărui obiect și proveniența lui. Acum puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de ulei de măsline, mama trebuia numai să le pună la dispoziție ustensilele necesare. Mama a luat-o înainte spre bucătărie, Francesco, Massimo și tata s-au dus după ea. Tata s-a întors după câteva minute, aducând ceștile de porțelan și cafeaua. Cafea turcească, fiartă cu zaț. Era cu totul altfel decât cea din barurile italiene, însă prietenii noștri au lăudat-o. Ne-au povestit că le venise ideea să facă o călătorie prin România, iar tata a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Ei, frățioare”, a fugit de lângă mine și eu am fugit după ea. Așa am făcut cunoștință rând pe rând cu bucătăria, culoarul, sufrageria și dormitorul. Am trecut în goană pe lângă fotografiile părinților și bunicilor, iar la vitrina cu bibelouri de porțelan am apucat-o de șolduri și ne-am prăbușit amândoi în fotoliu. Eu am alunecat încet la pământ, ea a rămas în fotoliu; mâinile mele înnebuniseră și căutau. Nu știam ce s-ar cuveni anume să fac și palma se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lui umedă aluneca peste părul meu, degetele grăsuțe îi erau moi ca o catifea. Oare la fel se purta și cu elementele dificile? După ei, în bucătărie, mama spăla două cești de cafea. Ea servea cafeaua turcească în ceșcuțe de porțelan, acelea pe care eu n-aveam voie să le ating. Mama ghicea uneori în zațul cafelei ce avea să ni se întâmple în viitor, dar nu se pricepea foarte bine. Tata era de părere că ar trebui s-o angajeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
privise supus în timp ce stătea în fața lui cu mădularul său gol, înspumându-l cu jetul său gălbui, va avea un alt vas de toaletă, acolo va urina, jignirea adusă vasului devine jignirea adusă mie, nu poți să îi desparți, jignirea din porțelan înconjoară chiuveta, geamul care se spărsese în timpul uneia dintre certurile noastre, înlocuit cu un carton gros, prosoapele care atârnau în agățătorile lor, toată această casă părăsită, mobilele pe care de ani de zile intenționez să le schimb, covoarele pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am comandat, fiecare, câte un meniu la cutie. Deși era ora prânzului, puteai s\ numeri clienții pe degete. — O, Doamne, de când n-am mai mâncat într-un restaurant elegant! am exclamat eu, în timp ce beam ceaiul verde din ceșcuța albă de porțelan, pe care numai într-un asemenea restaurant o poți găsi. — Îmi plac grozav asemenea ieșiri, spuse Midori. Nu știu cum să-ți spun, dar am senzația că fac ceva deosebit. Cred că-mi amintesc de copilărie, când îmi doream să ajung mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în galben și alb: covoarele sunt destul de groase ca să ți se afunde tocul în ele, canapelele sunt luxoase și confortabile. Bolurile de sticlă cu flori constituie petele de culoare. Totul se servește pe tăvi de argint și pe farfurii de porțelan - unele mai mari și ovale pentru antreuri și altele mai mici, pentru oaspeți. Toate sunt cu motive florale în nuanțe de galben și verde, ceea ce s-ar potrivi mai degrabă la țară decât într-o casă cu pretenții din Fulham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dispusese oare ca alături de aparatele cele mai avansate și costisitoare ale iscusinței moderne să fie o zonă rezervată unor practici ce le-au fost cunoscute fenicienilor cu milenii În urmă? Ce sală de adunătură mai era și asta, care alterna porțelanuri chinezești și vase androgine de Lalique, poterii, majolică, faianțe, muranerie, iar În fund, Într-un involucru enorm, În mărime naturală și În trei dimensiuni, un leu care ucidea un șarpe. Rațiunea aparentă a acelei prezențe era că grupul reprezentat fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zise Diotallevi. „Nu mi-ar plăcea așa ceva. Trebuie să cari mereu vasul după tine și să găsești bălegar din ăla În toate locurile unde te duci. Vara ce faci? Îi lași la portar?” „Dar poate sunt doar niște figurine de porțelan, niște diavoli cartezieni”, conchise Agliè. „Sau niște automate”. „Drace, drace”, zicea Garamond. „Dumneavoastră, domnule Agliè, Îmi dezvăluiți un univers nou. Trebuie să devenim cu toții mai umili, dragi prieteni. Multe mai sunt În cer și pe pământ... Dar, În sfârșit, à
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tigru sau de leu; în jur, patru scaune princiare, tapisate cu mătase, în dungi orizontale, negru și ciclamen, cu spătarele în curbe de liră; iar la mijlocul tăbliei, de grosimea unui braț bărbătesc, a mesei, trona o bombonieră cochetă bleu-ciel, din porțelan de Sèvres, cu capacul supraînălțat protector într-un bumb, pe rotunjimea căruia era pictată în email, o acvilă de munte, cu ambele aripi desfășurate. Lingușitorule... Pe latura din dreapta, o sofa, acoperită cu același gen de tapiserie mătăsoasă și privegheată de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
urechiușe! Ofensa regală, din glasul hârâit-alintat al Domnișoarei, îl smulge nemilos pe Avocat, din scurta lui reverie. Nările îi sunt gâdilate și dilatate pofticios, de aburii ce se înalță leneși, ca răsuflările unor djinni-copii, dinăuntrul a două mici minunății de porțelan, cu toartă: două gingirlii! Una, așezată în fața sa, pe masă, alta, în fața Poetului, vecin de scaun, care, terminând o frază de conveniență, se și aplecase decis să înhațe flecuștețul de recipient, cu palma lui, cât lama de la săpăligă, pentru a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
adresează, fără a-și mișca în vreun fel buzele, minunat arcuite. Lângă picioarele desculțe ale tânărului celui chipeș se joacă, pe pajiștea cosită, numai el știe cu ce, un copilaș bălăior și gol, delicat și zglobiu, ca un amoraș din porțelan. Ca un putto! De jur-împrejur, în plină lumină solară, cu surâsuri fericite, senine, împăcate, pe figuri, se adună pașnic ceata de prieteni. Miroase a ierburi amare, de leac, a izvor și a praf de cremene de te seacă la suflet
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
următoarea salată : Toc mărunt aproximativ 1,5 kg de varză albă crudă, proaspătă. Spăl, curăț și dau prin răzătoarea, cu ochiuri mici, 1 kg de rădăcini de morcov, pătrunjel și țelină, le amestec cu varza tocată într-un castron de porțelan. Adaog câteva frunze uscate și mărunțite de leuștean, oțet și ulei. Amestec totul până se omogenizează și salata este gata. Nu pun sare. Din această salată, mănânc în mai multe zile consecutive, până o termin, de obicei trei zile. La
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
dor de Egor și chiar de maică-sa. Când am intrat, nu ne-a venit să credem: casa era plină de flori. Toate sticlele, paharele, cănile de apă, ca să nu mai vorbesc de vaze, de la cele de cristal sau de porțelan chinezesc până la cioburile de doi lei, fuseseră scoase de prin dulapuri și umplute cu flori. Pe servante, pe măsuțe, pe marginea șemineelor, pe stâlpii balustradei de stejar a scării interioare, pe taburete și chiar pe podea se înșirau vase pline
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se poate reîntoarce cu prietenii lui, care sunt mulți, de la delfinii și caii-de-mare cu care se joacă în fiecare dimineață, până la ființele nevăzute pe care, din fericire, numai el le poate vedea. Eglantina, cu ochii de sticlă și buzele de porțelan, și chiar Mironclai, deși umblă pe picioroange cât casa de înalte, dar altminteri e prietenos și râde întruna, și cine nu l-a auzit râzând la douăzeci, douăzeci și cinci de metri deasupra lui nu cunoaște bucuria râsului...; da, poate unii din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
funcționalității lor, par a crește din nou sub astrul dorinței de normalitate. Bustul uman lipsit de mâini se așează pe talgerul înțelegerii profunde contrabalansând normalitatea pe care și-o dorește ființa umană incomplectă. Acest bust relevă fragilul ce ne poartă, porțelanul ușor de zdrobit care se dovedește a fi corporalitatea noastră. Pentru cel astfel sfârtecat, deschiderea ferestrei sau închiderea ușii, scrierea sau atingerea de salut a celuilalt sunt operațiuni care el le face într-un mod ideatic cu acele mâini spectrale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nufăr brodat. Tânărul Titi Ialomițeanu se simte apăsat de tăcere. Doar incapacitatea lui mondenă l-a gonit pe Profesor înapoi la scrisori. O clipă pe care tânărul o suportă greu - cea de acum -, când, cu mâinile la spate, examinează un porțelan de pe șemineu : o păstoriță visătoare, cu mâna la tâmpla căpșorului blond, îngrijit frizat, îmbrăcată într-o rochie adânc decoltată, cu obligatoriul câine și obligatoria stâncă la piciorușele ei încălțate în pantofiorii Louis-Quinze, și un păstoraș care, cu un grațios pas
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Margot cască, având grijă să nu fie văzută, și își examinează ghetuțele. Încă le mai consideră noi, cu toate că sunt trei luni de când son beau-frère Ștefan i le-a adus de la Viena. Cu aceeași ocazie, a cadorisit-o și cu păpușa de porțelan cu păr de-adevărat și ochi albaștri, care atunci când o apleci spune : ma-mma ma-mma... — Păpușă ? Ce crezi că are să mai facă ea cu o păpușă de-acum ? a întrebat fără delicatețe Sophie. — De ce ? Este tot o copilă doar... Nu ? a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Astfel m-am învățat ca, alături de manii și larii din șemineu, o răsuflare delicată ca un suspin să stea alături și să mă ocrotească. Iar mai târziu, Sophie a continuat să coboare la aceeași oră în salonul cu șemineul de porțelan, unde și eu continuam să-mi răsfoiesc scrisorile. Poate deja privind cu nostalgie neîndemânaticul nostru început de iubire ? Poate oprindu-se la acest început întâmplător așa cum, tot aproape întâmplător, în istoria unui tânăr stat se alege o anume zi - în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acest secol pe care tocmai speranța în ea l-a deschis, așa cum nici binele nu se înlocuiește cu mai mult bine, ci dimpotrivă, așa cum nici femeile cele mai cuminți nu pot trăi fără societate... Totuși, același salon cu șemineu de porțelan, aceeași oră, aceeași pomieră de bronz încărcată cu scrisori și extrase, același Papierkorb plin... Și înșelătoarea senzație că lumea pulsează împrejur normal și ocrotitor, că timpul înaintează spre folosul nostru, atâta vreme cât ne păstrăm obiceiurile. Tabieturile... însă parcă se aude o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care a dat examene de romanist, meditează acum două domnișoare de pension, iar duminica, atunci când viața orașului se retrage, suptă în misterioase adâncuri, și fascinantul citit ajunge o ocupație plicticoasă, își acordă permisiunea de a visa la tenul lor de porțelan vermeil, la neverosimilul lor păr luminos... în afara prieteniei pentru dragul de Karl, nu-și permite să lege altele ; disprețuiește sclipirea frivolă a conversațiilor obișnuite, neputându-se opri să jinduiască la alții solidaritatea amicală ori succesul galant și monden... Iar seara
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
grețos mi se zbătea în piept, dar nu puteam să pierd mai mult timp decât pierdusem. Trebuia să mă refreșisez puțin, să-mi fac dichisurile, să mi pun o toaletă de după-amiază, eventual să cobor în salonul cu șemineu de porțelan ca să aplanez situația, dacă se va ivi cazul, și, last but not least, cum spune Jorj Ioaniu, să calculez câți musafiri sunt și câte porții de înghețată. Terasa cu clematite — ...maladia mea m-a silit să mă dau la o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
orice îndoială despre presupusa lui nelealitate ?... À propos de explozia de la Pulberăria Dudești... începe domnul Ialomițeanu. Iar canaturile ușii se deschid, în sfârșit, și boneta apretată a madamei Ana se ivește deasupra măsuței de servit ceaiul. Clinchetul de argint și porțelan, alunecarea discretă a rotilelor pe covorul gros. Toate capetele se întorc deodată, numai profesorul Mironescu, cu gâtul sprijinit țeapăn de spătarul scaunului, așteaptă ca musa firul să își termine întrebarea, cu o expresie binevoitoare întipărită pe față. Boneta apretată a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este încă nimic ! Se va vedea ce oameni gata de compromis și lacomi de câștig sunt cei ce vin din urmă ! Tânărul Ialomițeanu se află acum în acel colț îndepărtat al salonului unde se privesc, față în față, șemineul de porțelan și ușa dinspre terasă. Sprijinită de marginea șemineului, mâna dreaptă își joacă degetele subțiate la vârfuri. Dar cum ar putea detecta Profesorul, din cealaltă parte a camerei, via emoție care s-a declanșat de câteva clipe în sufletul lui, de când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]