60,135 matches
-
grecesc multimilenar, numim istorie ? Pentru Eugen Cizek, istorie înseamnă paradigmă, serialitate, altfel spus funcții ale unor evenimente care, desfășurate pe un anumit arc temporal, se intercondiționează, aflându-se într-un anumit tip de relație (cauzală, finală, consecutivă, concesivă etc.). Se pornește de la eveniment, el este "reperul stabil" (p. 9), partea de propoziție certă a unei, să zicem așa, propoziții istorice integrate unei fraze (mai) ample, supraordonate, prin multiplicarea căreia se ajunge la textul unei epoci. Dar, ca și în textul lingvistic
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
Revenit la București spre sfîrșitul lui 1919, Gib Mihăescu devine și mai �abulic". Firea lui contemplativă și lipsa de voință par încă mai accentuate de traumele copleșitoarei experiențe a războiului. Începe o prietenie durabilă cu Cezar Petrescu, iar în 1920 pornesc împreună spre Cluj, unde vor ucenici prin diferite redacții, miezul de noapte prinzîndu-i �în scîrțîitul mărunt al peniței". Aici apare în 1921 primul număr al revistei Gîndirea, cu Gib Mihăescu printre întemeietori. Lipsit de convingeri ideologice, autorul Rusoaicei lasă impresia
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
mai nobile au fost anulate de revenirea aceluiași ridicol leitmotiv: la ce bun? ești încă tănăr, profită acum, ca să nu regreți mai tărziu etc. Amestecul acesta de patetic și banal a fost un adevărat blestem pentru mine " (9 ianuarie 1945). Pornit pe panta autoflagelării, depresiunea păndește, iar autorul rămăne zile întregi prostrat, incapabil să se apuce de lucru, indiferent la obligații. Dar Eliade se scutură de fiecare dată, iese din toropeală. Ceea ce ăl ajută să depășească deprimarea este încrederea absolută în
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
talentul nu trebuie să existe ca preocupare” și că “stilul frumos e opus artei”. Ideea venea de la A. Gide; la el “instinctul expresivității pe care-l respinge apare totuși și în frază”. Nu mai puțin la Camil Petrescu, adăugăm noi. Pornind de aici, Vladimir Streinu marchează deosebirea între stil și stilistică, între scriitorul care “scrie numai cu preocuparea de a fixa tipuri de oameni și face stil fără să vrea” și cel care “lustruiește cuvintele, împodobește frazele cu adaosuri din afară
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
timp cît scriam versuri, lectura nu era de adîncimea și intensitatea de acum. Uneori pîndeam, literalmente, zile întregi cîte un ajdectiv, neputînd face nimic altceva. De cîte ori nu am fost nevoit să abandonez o carte pentru că, tam-nesam, morișca versurilor pornea ca din senin. Iar dacă nu însemnam atunci, uitam definitiv tot. „Clipa cea repede!” Titlul lui Sorin Titel, atît de teoretic, a fost ani de zile o metodă de lucru pentru mine. Vroiam să prind secunda, oricît de ușoară, de
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
acasă, smulgea parii podețelor din fața portițelor caselor și-i aducea, cadou, Anișoarei! Părinții nu-l reclamau, era profesorul de matematică, omul temut al copiilor lor! Gîl și Anișoara!! Am auzit că el s-a îngrășat, cu mașina și trei copii...! Pornisem de la telefonul dat lui Mugur. Mi s-a plîns de un articol, al lui Ulici, pe care eu nu l-am citit, din „C”. Nu-i nimic, i-am spus, cînd te înjură un prost! Da, dar mai bine tăcea
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
mai ales Helmuth Frisch, autorul unui important volum Sursele germane ale creației eminesciene, unde se identifică textele, de obicei fragmentare din presa austriacă și germană, transcrise de Eminescu. Aceasta permite cunoașterea în multe cazuri a modelelor germane de la care a pornit poetul, ca, de exemplu, pentru Mai am un singur dor și Egipetul. De menționat că ambele studii (R. Kunisch, H. Frisch) au fost impecabil traduse de reputata germanistă Viorica Nișcov. Teodor Vârgolici nu se mulțumește numai să comenteze contribuțiile altora
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
fundamnetal „a se înclina”, “a se încovoia”. Abia mai tîrziu, ca în portugheză ori în spaniolă, plico,-are s-a transformat în verb de mișcare. Titlul rubricii mele păstrează ambele sensuri ale lui plicare, evidențiindu-le în mod egal: drumul pornește de la pagina tipărită și ajunge tot acolo, într-o „plecăciune” continuă, executată fără vreo constrîngere, doar din impuls irezistibil. Cît privește ambiția ca exemplul livresc să servească și altora - rămîn mai degrabă sceptic: cîteva decenii de exersare a profesoratului m-
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
și, în orice caz, cu deschideri spre metafizic. Deși motivele biblice, temele de asemenea factură nu lipsesc, ba chiar devin extrem de semnificative în economia romanelor, ele nu acaparează sensurile date existenței umane, nu copleșesc, par numai un nucleu de la care pornește totul sau unul în care totul se întoarce, diafan, discret, de la sine. Ceea ce o interesează pe autoare este ființa umană și încercările ei de a se construi și de a-și găsi o identitate, prin iubire, artă, relația cu divinitatea
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
adaugă după prima detunătură. Dunia încă nu-și dă seama cine e Sv. Acesta vrea s-o lămurească: „Nu-i nimic, ați greșit ținta! Trageți din nou, aștept...” Și vine, demonstrativ, la trei pași de ea! „Dunicika trase; glonțul nu porni!” Altă farsă! Tot nu a înțeles? „Ați încărcat neglijent. Nu-i nimic! Mai aveți o capsulă. Îndreptați-o, am să aștept.” Și abia atunci, după două asasinate virtuale (și R. ucisese de două ori!) Dunia pricepe! În fața ei stă cineva
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
auzea semnalul plictisit al împiegatei anunțând plecarea trenului de Pietroșița. Mă întovărășeau la drum trei-patru cuconițe, pe unele învățasem cum le cheamă - alcătuiau, la o adică, o mică familie improvizată - erau funcționare, doctorițe sau asistente medicale, contabile și inginere, de cum porneam la drum se așezau la sfat nu înainte de a-și scoate andrelele și a se apuca de lucru (tricotau flanele, șosete, berete și mânuși de lână), de obicei tăifăsuiau despre întâmplări cu totul neinteresante legate de menajul în comun - acces
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
prea departe pe drumul acesta deși merg de-o viață (pe jos, cu tramvaiul, cu mașina, cu trenul și iar pe jos...), n-am ajuns prea departe pe drumul acesta: uneori întorc privirea și încă mai zăresc locul de unde am pornit cu mulți ani în urmă - parcă am fost pus să-mi croiesc cale prin pâsla sau chiar prinr-un diamant; parcă sunt o furnică silită să străbată trupul nesfârșit al lui dumnezeu. mersul meu, drumul meu la atât se rezumă: câteva
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
stă șlagărul zilei ascultat la patefon de adolescenții îndrăgostiți - “și noi ne sărutam în șifonier, / și pompele funebre sunau la vecin, / și iar ne sărutam, c-o legitimă bucurie”), cu “ieșiri” spre oniric, ca un fel de exerciții de imaginație pornind deocamdată de la o abstracțiune aproximată metaforic (“Sub becuri astenice / se dau gândurile la rindea / șerpi blonzi de talaj / se zvârcolesc pe mese afumate /.../ De unde atâta talaj blond / infinită perucă de înger / lângă mese înnegrite / capete cad”) sau “descriind” în chip
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
în 1956, „operele lui Joyce și Proust se înalță deja în depărtare asemenea unei epoci revolute. Timpul nu e departe când aceste monumente istorice nu vor mai fi vizitate decât... într-o tăcere respectuoasă și cu o admirație puțin mohorâtă." Pornind de la aceste cuvinte, autorul se va „trudi" pe parcursul cărții să arate „cât de actuali și de prezenți sunt Proust și Joyce în acest început de mileniu," cu alte cuvinte, să arate cât de postmoderni sunt cei doi scriitori. Prin urmare
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
de 1 dolar american", "intitluit - ascuns în titlu", "revlon - puțin gudron", "tăticăreală - combinație reușită între tată și văicăreală" etc. Lumea din Șapte poeme civilizatoare se dezagregă în secvențe independente. Fiecare din ele poate fi definită astfel: "o numim ziua A/ pornind de la/ prima literă/ atît de scurtă/ încît ușa se/ deschide cu/ furie (cu aceeași/ furie cu care a/ fost închisă)". Versurile alunecă în absurd (pe deasupra unui ce tragic, nerostit): "fîl fîl/ un înger/ înecat în/ mîl", "sufletele-s/ coapte pînă
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
Litere din București. Am remarcat-o la un curs despre poezia lui Eugen Ionescu din Elegii pentru ființe mici. După o săptămână, cînd mi-a adus un manuscris, am înțeles de ce: Veronica Gavrilă scrie și ea poezii „pentru ființe mici", pornește așadar de la aceeași sursă de inspirație, dacă nu cumva Ionescu însuși a inspirat-o. . Are „acel ceva" personal care o face să merite mai mult chiar decît o pagină în revista noastră. (Ioana Pârvulescu) Cer și? Cei ce cer cer
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
care-l căutau, ci și cîteva victime suplimentare. Imaginea lui Andrei mă obseda. Ar fi fost atît de ușor ca el să fie cel căutat. Pînă la urmă, mi-am părăsit postul de observație, mi-am luat bicicletă și am pornit repede în direcția opusă. Am facut un ocol mare, înainte de a ma întoarce la familia Dumbrava. Cînd intrăm în casă, am auzit vocea Ilincăi: - Tu esti, Țină? M-am dus după ea la bucătărie și am privit-o cum pregătește
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
se părea că stau acolo de o veșnicie. Apoi, într-un scurt răstimp în care vîntul s-a oprit, am auzit un tînguit încet, intermitent, de undeva din stînga mea. Împietrita, mi-am ținut răsuflarea, ascultînd încordata. Vîntul s-a pornit din nou cu putere, acoperind sunetul de adineauri. Oricît am ascultat, nu l-am mai auzit. Astfel au trecut cîteva minute și începeam să cred că imaginația îmi jucase o festă, cînd tînguirea s-a pornit din nou. Nu visasem
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
încordata. Vîntul s-a pornit din nou cu putere, acoperind sunetul de adineauri. Oricît am ascultat, nu l-am mai auzit. Astfel au trecut cîteva minute și începeam să cred că imaginația îmi jucase o festă, cînd tînguirea s-a pornit din nou. Nu visasem. Bîjbîind cu precauție printre bălării, m-am îndreptat spre conturul vag al unui tufiș din stînga mea, de unde părea să vină sunetul. Acum totul era tăcut. M-am aplecat și am inceput sa pipai orbește pe sub
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
nu permite trasarea unei granițe sigure între ceea ce e interpretare în spiritul tradiției răsăritene și ceea ce am putea numi, pînă la urmă, lectură filologică, înțelegînd prin aceasta pătrundere în interioritatea textului pentru a-i desface cojile succesive ce îl ascund, pornind de la structură și de la cuvînt, cu tehnici ce țin mai degrabă de hermeneutica literară. Există în deschiderea comentariului un istoric al acestuia pe care l-am rezumat în rîndurile de mai sus și pe care André Scrima îl încheie cu
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
printr-un laringe topit țurțurii sunt sonori xilofon multiplicat pe străzile goale voci libere se strecoară în casă sub plăpumile călduroase ale fricii și speranței voci în care ne oglindim dimineața când ne bărbierim ne privim fața ne privim conștiința pornim la lucru agățați de remorcile de rumeguș ale tramvaielor înghețând ca țurțurii pe locomotive putrezind ca mugurii în zgomotele difuzorului cântece însuflețitoare cotele apelor dunării în creștere și descreștere peste disperarea noastră presimți că vei dispărea și îmi repeți aceleași
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
de tip social-verité. De altfel, bruta proletară și inginerul sadic par a fi emblemele noii lumi epurate de credință și sensibilitate și aflate într-o perpetuă tranziție dinspre dezastrul socialist spre cel comunist. Anti-eroii lui Monciu-Sudinski sînt niște bestii suave, pornite în căutarea armoniei universale. Într-o lume în care Dumnezeu a fost înlocuit cu disciplina de Partid, iar valorile individuale (începînd cu sufletul și terminînd cu felia de pîine) au fost naționalizate, colectivizate și raționalizate, ele își găsesc liniștea în
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
și bețivi, aceasta nu poate stîrni decît dezolarea amuzată a cititorului, pus față în față cu o familiară "felie de viață nouă": "În haltă se aflau circa cincizeci de bărbați uzi fleașcă, cu șepci și cu băști pe cap, care porniră spre tren cu figurile încruntate, enervați că descopereau vagoanele pline cu lume. ș...ț Cineva de pe peron aruncă cu o sticlă în fereastra unui compartiment, făcînd-o țăndări, după care mai mulți bărbați năvăliră înăuntru unul peste altul, obligîndu-i pe intruși
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
al lui M. Blecher, de la a cărui moarte se împlinesc, la sfîrșitul acestei luni, 65 de ani. Născut la 8 septembrie 1909 în familia unui negustor de porțelanuri, M. Blecher urmează școala primară și liceul la Roman, de unde în 1928 pornește spre Paris cu gîndul de a urma Medicina. Modul brutal în care trebuie să renunțe la studii spre a se concentra exclusiv și definitiv asupra teribilului Morb al lui Pott (tuberculoza osoasă invalidantă cu termen aleatoriu de supraviețuire) este relatat
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
de proză pe care le-a scris pînă în prezent, "Tormadass", ( premiul Asociației scriitorilor din București), "Curtea-de-ape" și "" ( fragmentul publicat mai jos este extras din ultimul volum), scrie o proză estetizantă, de un estetism dus pînă la capăt. Stilul prozatoarei pornind, oarecum, de la un Mateiu Caragiale și trecut prin diverse influențe livrești, ușor morbide și profund intelectuale, este de o frumusețe desăvîrșită. Reproducînd doar o singură frază din Capitis Deminutio și anume: "în tot plumbul momentului, splendoare rămînea profesiunea lui de
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]