1,339 matches
-
apel. Unde se protestează și cum se procedează în legătură cu aplicarea ideii de apel nimeni nu știa. Însă solidaritatea colegilor-prieteni a avut darul de a micșora întrucâtva durerea recuzării mele și chiar găsisem în ea un dram de consolare, dar o portiță de ieșire din încurcătura în care mă relegaseră zbirii facultății nu era. Nu, nicidecum în această etapă inițială. Între timp, am început să diger semnificația situației imposibile în care mă aflam și am luat pe loc hotărârea fermă să nu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mai ales în ceea ce privește formula soluționării conflictului israeliano-palestinian. Mitterrand insista neostenit în favoarea stabilirii unui stat palestinian independent, fără ca acest apel repetat să stârnească un ecou favorabil sau să reușească să deplaseze câtuși de puțin Israelul de pe pozițiile sale. La urma urmelor, portița întredeschisă prin semnarea acordurilor de la Oslo în septembrie 1993 nu a fost un produs al politicii lui Mitterrand, iar Franța nu a jucat niciun rol, direct sau indirect, în generarea faptului. Acordurile de la Oslo ca model de încercare a soluționării
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mult mănîncă, frate! Pînă la aeroport deja uitasem de micul dejun. Merg agale, aveam timp berechet. După micul dejun, am mai rămas o oră și jumătate în cameră, meditînd la cîte în lună și în stele. Acum, în drum spre portița noastră de îmbarcare, eram foarte relaxat. Deodată, de la o masă a unui bar, două asiatice îmi fac cu mînuța. Zîmbesc, mă salută ca pe un vechi prieten. Eu însă rămîn cu ochii holbați: în fața lor, în farfurii se aflau niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
venit înaintea noastră...Solomon și frate-său, Ursul, și Iusup staroștii de jidovi...de târgu de Iași, și au făcut jalobă...pre rugătoriul nostru părintele Dionisie...egumenul ot Aron vodă, dzicând jidovii cum i-au îngrădit sfințiia sa hudița despre portița școalei lor...așijderea și alți mahalagii îi oprescu...și vor să-i îngrădească, ca să n-aibă pre unde ieși din școală nici la o uliță.” Când a fost vorba de acte pe locul reclamat, ispisocul de la Aron Vodă nu arăta
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
militar, dar nici chipul nu ți-l-am văzut, uitându-mă după consăteanul meu. - E foarte adevărat că hainele schimbă pe om, cu atât mai mult cu cât vă petreceați cu privirea consăteanul. - Dar hai, vino-ncoace!- și deschide larg portița de la intrare în curte, unde se vedea că o mână de bun gospodar, îndepărtase zăpada până la cerdacul casei, a cărui scară parcă te-ndemna să urci treptele largi de pe care se putea privi o foarte frumoasă imagine, a o parte
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de data când a pierdut pantoful mergând la Ion.... Gânduri, gânduri și unele amintiri ce nu le dorește, îl fac pe Săndel să urce dealul, spre casa părinților, fără a mai băga în seamă gospodăriile pe lângă care trecea, ajungând la portița ce i s-a deschis sau a rămas închisă pentru diversele năzbâtii ce-i veneau în minte. Se uită peste portiță. Mama era la muls vacile. Deschide portița cu mare grijă, ca să nu scârțâie, o închide tot cu atenție și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Săndel să urce dealul, spre casa părinților, fără a mai băga în seamă gospodăriile pe lângă care trecea, ajungând la portița ce i s-a deschis sau a rămas închisă pentru diversele năzbâtii ce-i veneau în minte. Se uită peste portiță. Mama era la muls vacile. Deschide portița cu mare grijă, ca să nu scârțâie, o închide tot cu atenție și tiptil se apropie, cu inima bătând în piept mai puternic parcă ca niciodată, de locul de unde se auzea cum laptele țâșnea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
fără a mai băga în seamă gospodăriile pe lângă care trecea, ajungând la portița ce i s-a deschis sau a rămas închisă pentru diversele năzbâtii ce-i veneau în minte. Se uită peste portiță. Mama era la muls vacile. Deschide portița cu mare grijă, ca să nu scârțâie, o închide tot cu atenție și tiptil se apropie, cu inima bătând în piept mai puternic parcă ca niciodată, de locul de unde se auzea cum laptele țâșnea din țâțele vacii, fiind acum la rând
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
aceasta va avea loc și o mică șezătoare. Mai vin și alte fete, alde Valentina, Emilia lui cumnatul Alexandru, și Maria lui Ghiță Florea, poate și altele, după terminarea repetiției de la biserică, așa am înțeles de la Maricica. Se aude scârțitul portiței, pe care tocmai intra Vasile. - Ce faci Vasile? Bine te-am găsit ! - Bine ai venit Săndel! Ia pe la mătușa Profira lui moș Ghiță Nașcu, m-a chemat să-i ajut la tăiat o scroafă, fiind foarte mare pentru a o
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Primii care apar sunt : Emilia și Gică al ei. El e mai scund, și din politețe vine în urma ei. Nu e prea văzut bine la început de Săndel, dar îl vede mai bine, ca înălțime când e rămas să închidă portița. Îi așteaptă întoarcerea spre-al vedea din față. Își schimbă impresia. „Da e un bărbat serios, plin de prestanță, chiar dacă e mic de statură », își zice Săndel. - Săru‟mâna tanti Emilia. Mi-era dor de matale. Am auzit că te-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de mama tuturor, Maria. Vasile făcea pe gospodarul casei, aducând lemne, întreținând focul și alte munci gospodărești ce se cereau. Din când în când mai apela și la ajutorul lui Săndel, care deseori se lăsa antrenat la vorbă cu musafirii. Portița, prin scârțâtul ei, cerând a fi unsă la balamale, vestea și venirea a altor musafiri. Era ceata de cântărețe ce veneau de la repetiție. Se aude și o voce de barbat. Săndel le iese în întâmpinare. Erau mai mulți de cât
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
lunii. La trei raze de la lună, La două de la lumină. Ceață, ceață, negureață, Ia-te mai de dimineață De pe parii gardului, De pe fața badiului. De pe parii de nuiele, De pe fața mândrii mele. Scoală, scoală măi bădiță Că-i soarele în portiță. Scoală, scoală, bădișor, Că-i soarele-n prânzișor. Scoală și-ți cată de drum Că-i soarele-n prânzu-ăl bun. Scoală și-ți cată de cale, Că-i soarele în prânzul mare! După această frumoasă cântare, nănașu le cheamă pe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
iu, U iu iu ! Fii părinte, așa de bun, Ieși o țâră până-n drum Și deschide-o cărticea , Să cununi o floricea, Și pe cap c-un patrafir, S-o cununi c-un trandafir ! U iu, U iu iu ! La portiță în uliță, Iese mama miresii Și se uită către soare C-are-o fată călătoare. Călătoare peste munți, La părinți necunoscuți, Călătoare peste văi. Or fi buni sau or fi răi ? U iu, U iu iu ! De la biserică, tot în cântece și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
organizat chef în familie până la ziuă. Feciorii plecau și ei, chipurile acasă, dar de fapt mergeau pe la casele unor fete care erau secretoase și credeau ele, că nu li se știe în sat care li s drăguții. Le scoteau acestora portițele din țâțână și le duceau la drăguții lor secreți, iar portițele drăguților erau duse la casele altor fete. În felul acesta toată lumea afla, care cu care se simpatizează, care cu care e combinat, tainele ieșind la iveală, iar în sat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
acasă, dar de fapt mergeau pe la casele unor fete care erau secretoase și credeau ele, că nu li se știe în sat care li s drăguții. Le scoteau acestora portițele din țâțână și le duceau la drăguții lor secreți, iar portițele drăguților erau duse la casele altor fete. În felul acesta toată lumea afla, care cu care se simpatizează, care cu care e combinat, tainele ieșind la iveală, iar în sat fiind distracție mare, când tații fetelor umblau pe ulițe, să-și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
erau duse la casele altor fete. În felul acesta toată lumea afla, care cu care se simpatizează, care cu care e combinat, tainele ieșind la iveală, iar în sat fiind distracție mare, când tații fetelor umblau pe ulițe, să-și caute portița ca s-o pună la locul ei. în ziua de Bobotează după ce preotul satului sfințea apele râului «la Moară», lumea toată, înainte de a merge acasă se îndrepta spre crâșmă, unde în uliță Ceata feciorilor încingea din nou jocul cu fetele
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ne-ai săturat, C-o oală de poame, la ficiori li-i foame. Tortu ce l-am tors, fie-ți de folos, Să umbli pe munte cu mâneci bătute, Să umbli-n ospețe cu poalele crețe. Găzdiță, găzdiță,ieși până-n portiță Și te uită-n sus, că luna s-o dus, Te uită pe cer, că stelele pier ! Cântec de dor Așa m-aș duce pe-un drum, inima să mi-o răzbun, Așa m-aș duce pe-o cale, să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
datori. Demn de reținut pentru tinerii de azi și pentru viitorime este că a fost o vreme în care cântecele feciorilor, doinele risipite pe ulițele satului când se întorceau din șezători sau de la drăguțele lor, cu care se hârjoniseră-n portiță, îi făcea pe mulți oameni gospodari să deschidă geamul în miez de noapte ca să se desfete cu cântecul acestora. A fost o vreme în care pe hotarul satului și pe luncă era risipă de cântece, care-l opreau pe om
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița pe ndelete Vin neveste de la râu Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând în stoluri fete, De la râu. Se ducea atunci o viață tihnită, patriarhală, când gospodarul nu-și punea problema să încuie portița cu lăcate când pleca să lucre pe hotar, sau să tragă zăvorul la ușă atunci când își întindea pe salteaua de paie, oasele-i trudite. Era epoca în care nu bântuiau borfașii sau derbedeii. Preocuparea de bază a gospodarului era atunci
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
citească. Dar nici neadevăruri nu știa să născocească. Cu vorba-i dulce, cu-a ei înțelepciune împărțea blândețe celor plini deamărăciune. În verile cu soarele dogoritor La umbră deșira câte ceva de pe mosor. Cînd soarele își potolea arșița, Mătușa Nisia deschidea portița Și urmărea carul cu fân. Primea binețe dela al lui stăpân. 95 de primăveri trecut-au prin a ei viață, Până când pâcla de ceață întunecă a ei privire înțeleaptă. Și s-a stins ființa bună și dreaptă. CAPITOLUL V De la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
odată cuvintele marelui om al neamului, Gheorghe Asachi, anume că «singura îngenunchere care nu umilește este îngenuncherea în fața lui Dumnezeu». Este momentul ca fiecare locuitor al satului, fie copil, fie moșneag, să-și pună strai de sărbătoare, să iasă în portiță și bucuroși să-i întâmpine pe cei plecați de pe aici de decenii, de secole, reîntorși acum, ei sau urmașii lor, din București, din Dobrogea, din Rusia, din Germania sau din America, la acest festin aniversar la care oamenii mai învățați
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dusei în țintirim... Era multă și clară lumină de lună... ramurile salcâmilor erau negri, gratiile de la capele noastră, cu vârfurile aurite, străluceau și vântul atingea de clopot... clopotul abia atins suna dulce, foarte dulce și melodios... Mă-nfășurai bine, deschisei portița de la gratii și mă culcai pe piatra mare de deasupra 108. Chiar și atunci când este narat un episod de-a dreptul hazliu, o utrenie la care i s-a și-ntâmplat popei o șotie [...] care nu i s-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mâncam, după care ne întorceam în sat obosiți, dar cântând. Făceam noi, cum îi spune, - un Caloian din pământ humos, aduceam flori, îl împodobeam, îl puneam pe o scândură și plecam prin sat, și-l plângeam: „Ene, Ene, Caloene, deschide portițele, să curgă ploițele!” După ce ocoleam satul îl aruncam într-o fântână. Și, nu știu dacă mă credeți, dar la scurt timp se înnoura și-ncepea ploaia care ținea toată noaptea. Bine, nu se întâmpla întotdeauna, dar în orice caz, oamenii
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Sfântul Spiridon. Cum urcai pe stradă, la a treia casă, după ce intrai într-o curte largă, o cărare se despărțea de aleea pietruită, care mergea spre treptele de piatră de la intrare și te ducea spre un grilaj de fier, deschideai portița acestuia și coborai vreo zece trepte în capătul cărora, jos, ajungeai în fața unei uși duble. Din spatele acestora, dădeai într-o cămăruță dreptunghiulară, care avea cam 6/7 m, două paturi înguste, lângă cei doi pereți mai lungi, o măsuță cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
el murmurând.. să pară, că nu-i singur. Era răcoare. De peste vârfurile de brazi venea un suflu cu miros de cetină. „Gata..!”, se pomeni gândind cu voce tare.. Și, căsuța de sub Gorun, se arătă albă în bătaia lunii. Împinse încet portița, care scârțâi îndelung, ascuțit. Negruț, câinele uncheșului, mare și lățos ca un urs, mârâi.. dar, recunoscându-l scheună subțire ca un geamăt de copil în suferință. În deschizătura ușii, s-a ivit mai întâi capul , tușei Stanca, soața uncheșului, strâns
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]