1,462 matches
-
o zonă cu toalete puțin mai În față. Nu stau mai mult de două minute. Când opriră, Începuse să plouă mărunt. Ruby insistă să-i ia lui Ronnie umbrela din portbagaj. I-o ținu până să iasa din mașină deasupra portierei. În vreme ce Ronnie se Îndrepta spre closet, Ruby se duse spre locul pasagerului din față. Era cât pe-aci să intre Înapoi În mașină, când văzu prețioasa ei listă de la Jill McNulty afară În ploaie. Probabil că-i alunecase din poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
au apropiat imediat de tine. Țineai ochii deschiși, gura murdară nu mai avea incisivi. Asfaltul îți intrase în piele, înțepându-ți obrajii ca o barbă. Muzica se întrerupsese, căștile walkman-ului îți alunecaseră în păr. Bărbatul din mașină a lăsat portiera larg deschisă și a venit spre tine, ți-a privit fruntea pe care ți se deschidea o rană, a căutat în buzunar telefonul celular, l-a găsit, dar l-a scăpat din mână. L-a ridicat un băiat, el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spun o vorbă. Mașina era parcată în fața atelierului, cu cheia în contact. Am pornit motorul și am plecat. Am intrat pe strada dreaptă mărginită de pini marini și de trestii veștede. Am frânat fără să reușesc să opresc, am deschis portiera și am vomat din mers. Am căutat sub scaun apa pe care o aveam cu mine, am găsit-o, călduță în sticla ei de plastic. Mi-am clătit gura, am scos capul pe fereastră și am golit pe mine ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dispară din oglinda retrovizoare și aș fi plecat. Fără să mă mai întorc vreodată. Am aplecat capul și mi-am privit mâinile așezate pe genunchi, ca să-mi amintesc mie însumi că eram un bărbat cumsecade. Abdomenul i se opri în fața portierei. Se aplecă să privească înăuntru. Am ridicat ochii și de unde mă așteptam să întâlnesc două găuri de spaimă, am dat peste o privire ușor distrată. Am ieșit afară din vizuină numai pe jumătate, am rămas sprijinit de ușă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
castane din plastic. Italia se oprește să privească vitriniera care aranjează o rochie pe un manechin ciufulit. — Anul acesta este la modă verdele... Mergem spre parcarea taxiurilor. Trei mașini își așteaptă clienții. Traversăm în grabă pentru că semaforul e galben. Deschid portiera și o ajut pe Italia să urce, apoi mă aplec spre ea și îi pun în mână banii de taxi. — Mulțumesc, șoptește. — Nu-ți face probleme, spun coborând vocea, pentru că nu vreau să mă audă șoferul, aranjez eu totul, fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ar vrea să însemne un zâmbet, dar e numai un rictus obosit. Vrea să rămână singură și poate că nu mai are încredere în mine. Întind mâna, îi ating fața, vreau să o eliberez de privirea aceea rănită, stinsă. Închid portiera și taxiul pleacă. Rămân singur, fac câțiva pași. Încotro? Să-mi regăsesc gândurile, mașina oprită în mijlocul străzii. Am întârziat la sala de operații, asta este! A sperat până în ultima clipă că o să-i spun altceva. Exista o speranță, în adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
știu ce spun. Și poate ea știe că eu sunt acolo. Nu te mișca. Deocamdată am impresia că partea aceea din ea care lipsea a ajuns-o din urmă și îi acoperă spatele ca o fâșie de cârpe înaripate. Las portiera deschisă și alerg pe pietriș. — Ce s-a întâmplat? Poate e mai bine să mănânc. O ajut să se ridice și, în timp ce o îmbrățișez, îmi ridic privirea deasupra capului ei. La primul etaj, în spatele unei ferestre mari, se află un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sui cu umbrela strânsă pe jumătate deasupra capului. Îi văd umerii, paltonul care se strecoară pe ușă. Mă întorc cu privirea spre Italia, care se îndepărtează. O urmăresc cum traversează strada prin mașinile care se mișcă încet. Mă aplec prin portiera deschisă. Elsa mă privește de jos în sus, nu înțelege ce mai aștept. — Ne vedem acasă. — De ce? Nu vii? — Am uitat cartea de credit. — Te aștept. Mașinile claxonează în spatele taxiului. — Nu, du-te. Vreau să fac câțiva pași. — Ia cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în cealaltă parte a localului. — În dimineața în care am făcut avortul am venit în fața casei tale. Ai ieșit pe poartă, dar nu m-am apropiat, pentru că erai cu soția ta. V-ați dus spre mașină, tu i-ai deschis portiera, ai împins-o ușor. Ea și-a dus mâinile spre burtă, jos... Atunci am înțeles. Pentru că viața mea a fost întotdeuna așa, plină de mici semne care mă caută. — Nu mă vei ierta niciodată, nu-i așa? — Dumnezeu nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
crom strălucitor și a acelor aripi curbate care nu ar fi fost nelalocul lor într-un teatru de varietăți, gândul îi zbură de la problemele mele. — Nu-i așa că e o frumusețe? întrebă el. Am fost de acord că era. Deschise portiera și se înghesui pe scaunele tapițate care miroseau așa de bine că îți venea să le mănânci. Poate ar trebui să te apuci și tu de fumat, spuse el scoțând din buzunar un pachet turtit de Lucky Strike și împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
capătul incandescent al brichetei lipit de țigară, inhală adânc și apoi suflă fumul. Aroma tutunului pluti spre mine, mai dulce decât mirosul de piele nouă, mai puternică decât gazele înțepătoare ale mașinilor care treceau. M-am prins cu mâinile de portiera albastră a mașinii lui Harry ca să nu cad. Știi de ce nu avem bani pentru mâncare, Putti? Pentru că se fac scrum. Scrumul de la țigările tale împuțite. Durerea dispăru la fel de repede pe cât apăruse, dar știam că nu mi se păruse. Stăteam asudând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îl lăsase pe scaunul din față. Ținând cartea cu o mână, am scos o țigară și am aprins bricheta. Nici măcar nu știam ce fac, până când am inhalat. Mirosul tatei mă învălui. Abia puteam să mai respir. Am deschis în grabă portiera ca să iau puțin aer. Cartea îmi căzu din poală pe asfalt. Anne se uita la mine de pe smoala neagră a parcării. Am luat-o de jos, am șters-o și am închis portiera. Ochii ei ficși mă priveau de pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să mai respir. Am deschis în grabă portiera ca să iau puțin aer. Cartea îmi căzu din poală pe asfalt. Anne se uita la mine de pe smoala neagră a parcării. Am luat-o de jos, am șters-o și am închis portiera. Ochii ei ficși mă priveau de pe chipul ei veșnic de copil. Oamenii mari sunt doar invidioși pe noi pentru că suntem tineri, șoptesc eu, pe când urcăm scările dinspre dormitorul meu spre mansardă. Dar ei sunt mai tineri decât noi sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ești dezamăgită? Că nu mi-ai spus? — Că nu mi-am șters numărul? — Nici nu am vrut să îl ștergi, în primul rând. M-am uitat la ea. Stătea la marginea cealaltă a scaunului din față, cu spatele lipit de portieră. Nu îi lăsam pe copii să stea așa. Era periculos. Nu te sprijini de ușă. Își schimbă poziția. Dacă nu voiai să o fac, de ce nu mi-ai spus? — Când? La unsprezece azi-noapte? Pe drum, azi-dimineață? —Trebuia să îmi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
or să piardă întâlnirile. Femeile nu se vor mai bucura de ziua lor de cumpărături și de prânz. Lasă că merită, dacă ei cred că astea sunt greutăți. Am auzit frânele scârțâind din nou, dar acum erau în spatele meu. O portieră se trânti. —Peter! Țipătul lui Madeleine se auzi în aer. Dar bineînțeles, îmi imaginam și asta. Ea dormea încă în lumina slabă a ceasului fosforescent, acoperit de o bucată de hârtie, pe care o rezemasem în fața lui și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Înceapă, cuvinte de Încurajare delicate, care să n-o sperie, o frază inteligentă și tristă care să aducă un zâmbet printre lacrimi. Doar că nu apucă. Fata strigă: —Întoarce-te, Yoav. Renunț. Iar băiatul, fără să se obosească să Închidă portiera taxiului În urma lui, zâmbi și se Întoarse la ea, Îi cuprinse talia cu brațul și Îi șopti ceva care Îi făcu pe amândoi să izbucnească În râs. Șoferul taxiului strigă după el o Înjurătură, iar Fima, fără să se Întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
izbucnească În râs. Șoferul taxiului strigă după el o Înjurătură, iar Fima, fără să se Întrebe de ce, hotărî În clipa aceea că era de datoria lui să repare nedreptatea și să-l despăgubească pe șofer. Urcă deci În taxi, Închise portiera și spuse: Îmi cer scuze pentru tot bâlciul ăsta. În Kiriat Yovel, te rog. Șoferul, un bărbat gras, cu păr argintiu des, ochi mici și o mustăcioară sud-americană Îngrijită, mormăi furios: — Ce se Întâmplă aici? Întâi oprim un taxi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu mapa neagră în mână, cu un abur vag din cuvintele și prospectele acelea încă în jurul lui, o atmosferă de afaceri care se dezlipea de pe el cu fiecare pas, ca un șal alunecând fără să-l observi de pe umăr. Deschidea portiera mașinii, arunca mapa pe locul din spate, se așeza la volan. Dar abia după ce parcurgeam câțiva kilometri și ajungeam „în câmp“, obrazul lui se destindea și acea bună dispoziție naivă revenea treptat și cu discreție în trăsăturile lui, privea ogoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Și Nelson Mandela, dacă ar fi fost taximetrist, ar fi pornit aparatul înainte să înceapă cursa efectiv. Era o certitudine reconfortantă într-o lume a neprevăzutului. —Mulțumesc..., m-am uitat la cartea de vizită, Alfie. A sărit să-mi deschidă portiera. Timp de o secundă, inspirată de filme, am crezut că va refuza banii cu un gest al mâinii. Dar nici măcar într-un film suprarealist latino-american, cu tatu care dansează tango, nu ar fi fost plauzibil. Vă costă 41 de lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
putut ajunge în asemenea hal. Era mai preocupat de tapițeria mașinii și ar fi refuzat să mă ducă dacă Lisa nu i-ar fi oferit de două ori mai mult. Am ajuns la Battersea la zece jumătate. Mark a deschis portiera mașinii și m-a ajutat să cobor. Probabil că se uita pe fereastră, așteptând să sosesc. —Mulțumesc! i-a strigat șoferului, care demarase în trombă înainte să-i mai tușesc o dată pe vopseaua mașinii. Haide, iubita, mi-a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
roșu - cu gingașa intimitate a femeii de lume. Bref: o momeală de zile mari pentru editorii pirați și transandini. II O săptămână mai târziu, un Cadillac lung a oprit pe strada Las Heras, În fața Penitenciarului Național. S-a deschis o portieră. Un domn - sacou cenușiu, pantalon fantezi, mănuși de culoare deschisă și baston cu măciulia de forma unui cap de câine - a coborât cu o eleganță oarecum surannée și și-a făcut intrarea cu pas hotărât, prin grădină. Subcomisarul Grondona l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
loc la umbră deasă. Gata, copii! Am ajuns... Coborâm, ne luăm bagajele, păturile, alegem un loc cu iarbă, la umbră, apoi... ne jucăm, alergăm... și ce mai vreți voi. Da? Copiii n-au mai răspuns. S-au grăbit să deschidă portierele și să coboare, nerăbdători și fericiți. Au luat în brațe cât a putut fiecare din bagaje și au mers unde le-au arătat mamele lor. Erau mulțumiți de locul ales. Mai departe de mașină, la vreo douăzeci de pași, dar
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Bine, vin. Am aranjat să mă întâlnesc cu Adam a doua zi, la ora trei. Cu toate că aproape nici nu-mi venea să cred că făceam chestia asta. Mi-am terminat ceaiul. Adam m-a condus la mașină. Mi-a închis portiera și a rămas în picioare, lângă poartă - în ploaie, ar trebui să adaug - până am plecat. Nici n-am apucat s-ajung la capătul străzii, că am și început să mă simt vinovată. Vinovată c-o neglijasem pe Kate. Vinovată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
oprea cu precizie În intersecții, vopseaua cojită-n nenumărate locuri, o jantă crăpată, de aluminiu, nu se sudează decît cu argon și ține puțin, motoraș electric fără viață pentru geamuri laterale, casetofon intermitent, pneuri uzate, alarmă care deschidea automat toate portierele după două minute, un adevărat chilipir, așadar cum, În ce mă privește, grație unei atenții extrem de Încordate a lui Dumnezeu nu am avut Încă un astfel de accident ca să-mi regîndesc viitorul, mă văd nevoit să plonjez iar În trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de polițai puși pe chef În sala comună. Iar Johnny Stompanato Întîrziase deja douăzeci de minute. Bud porni aparatul de emisie-recepție. Se auzi obișnuitul zgomot de fond: furtișaguri din magazine și un jaf la o prăvălie de băuturi din Chinatown. Portiera din dreapta se deschise și Johnny Stompanato se strecură În mașină. Bud aprinse luminile de bord. Stompanato spuse: — Sărbători fericite! Unde-i Stensland? Am prospături și pentru tine, și pentru el. Bud Îl măsură din ochi. Bodyguardul lui Mickey Cohen era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]