1,416 matches
-
diseară. Hai, că ți-i Învelesc cu artă și precizie, În ceolofan, ca să nu te Înțepi la degete, că văd că ești intelectual, nu dai cu sapa, scrii de-alea neînțelese pentru mine. Hai, conașule, că ești fercheș și cu portofelul doldora, fă-i safteaua lu’ Carolina, producătoarea primantâi la trandafiri cu miros mirositor. Tot cartieru’ ia de la mine, mă știe directorii și patronii, toți e clienții mei dă dinainte de revoluție. Ia de aci, conașule! Gicu dă din cap de la stânga
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tinichigiu, nu pensular, așa a spus, pensular, n-o mai auzisem pe-asta, dar femeile sunt Întotdeauna o mare surpriză, trebuie să recunoașteți... Gicu, prea puțin atras de partea tomnatecă a lucrurilor, zisese că anotimpul acesta Îmi provoacă frisoane În portofel, că trebuie aia, ailaltă, mama lu’ ailaltă și Întreaga lor familie. Tot scoți și la loc nu mai bagi nimic. Nu e În regulă, deloc, da’ se poate și mai rău. Și se aprinsese Sandu Șpriț imediat, lovind cu pumnul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
curiozitate și ne îndepărtează prin teamă. Legenda este un amalgam de imaginație și de scleroză. O întrebare de o prospețime milenară : cum a fost posibil? Am în suflet o bibliotecă enervant de răvășită. În lumea spirituală se fură idei, nu portofele. Dacă viața nu are rost, atunci ce rost mai are? Fără motiv, mă simt uneori îngrijorător de împăcat cu mine însumi. Tinerii trebuie ajutați ca, din când în când, să mai cadă și pe gânduri. Prin exacerbare, introspecția devine masturbare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să ni se răscolească mațele și scoteau niște ghiorțăituri de s-au speriat și ospătarii, specie.... specială care nu se sperie așa ușor; el nu știa că aranjasem treaba! În orice caz, a rămas cu gura căscată când a văzut portofelul bine garnisit al prietenei Guliei, care mi-a șoptit când a putut, - Ai grijă, poartă-te frumos cu Mimi...are bani, nu ca mine sau ca voi! Cu asta m-a terminat! Mi-am dat seama că este de partea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de nimicuri de prin țările arabe care, după ce îi întrebi clar cât costă, în limba în care vorbesc ei cel mai bine, îți răspund cu o întrebare, cât să tragă de timp să le mai măsoare puțin, să-ți scaneze portofelul și, abia după, suma iese din gurița lui, de obicei de cinci ori mai mare că să aibă marjă mare de negociere. Așa și ghidul meu, pentru că el era, pauza lungă, ...ce pula mea să-i spun ăstuia, că i-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sau dintr-un vis al meu. Stăteam amândoi pe jos și nu scoteam o vorbă. Cred că am adormit câteva minute sau câteva ore, nu-mi dau seama. Când m-am trezit, mi-am pipăit instinctiv locul unde-mi țineam portofelul și abia după aia m-am uitat la el să văd ce face. Era treaz, se uita la mine și mi-am dat seama după fața lui că se prinsese de ce făcusem gestul ăla de doi lei. Mi-era rușine
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
face. Era treaz, se uita la mine și mi-am dat seama după fața lui că se prinsese de ce făcusem gestul ăla de doi lei. Mi-era rușine. Eram prizonieri fără voie, iar eu îl suspectam că mă făcuse la portofel. Era sufocant. Dar nu mai știam dacă din cauza gestului meu sau din cauza lipsei de aer. Mă privea fix. Până atunci nu mi-a fost frică nici o secundă. A băgat mâna în buzunar și a scos nu un cuțit cum mi-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
blestemat inima caritabilă, care m-a făcut să mă-ndrept spre el, cu cel mai fermecător zâmbet social al meu, ca să-1 salvez, să-1 atrag și pe el în mijlocul nostru. Bietul ins, putea avea vreo problemă, să-și fi pierdut portofelul, să-1 fi părăsit nevasta sau inspirația, cine știe? Pur și simplu nu suportam ideea să văd pe cineva nefericit în veselia generală. Dar cum m-a văzut înaintînd spre el, hotărâtă, cu rochia înfoiată și farfuria în care măslinele se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am angajat În poliție? repet eu. O, tresă spun că a fost din cauza faptului că poliția oprima populația. Am asistat la asta În propria-mi comunitate și am decis că vreau și eu să particip, zâmbesc eu. Sunt sigur că portofelul lui Bladesey e În buzunarul jachetei. Când se duce la budă Îl scot afară pe furiș și iau cea mai mare parte din cele două sute de lire pe care am văzut că le-a luat mai devreme de la bancomat. Pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În buzunarul jachetei. Când se duce la budă Îl scot afară pe furiș și iau cea mai mare parte din cele două sute de lire pe care am văzut că le-a luat mai devreme de la bancomat. Pun repede la loc portofelul. Bladesey se Întoarce și ne ducem afară pe străzile care acum sunt ude de parc-ar fi pline de pișat. Totuși e Încă atât de frig. Vântul Îmi Înțeapă buzele crăpate și cred că una dintre ghete Începe să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și de-fapt-urile lui. Însă a mea o să fie fututăn seara asta. Nu-i nici un pericol. Se aplică aceleași reguli. După ce mâncăm fac semn după notă. Când vine, Confratele Blades suferă un mic șoc. — Nu... nu... nu-mi vine să cred... portofelul meu... e gol... eu... eu... — Haide Cliff, doar n-oi vrea să plătească doamnele! — Nu... Eu... Nasoala Îl privește dezaprobator, dar cealaltă, futabila, Annalise o cheamă, spune: — Am eu bani... — Nici să n-aud! insist eu, scoțând grămada aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
numai în weekend. —N-am noroc, zâmbi și el. Toate fetele drăguțe au câte ceva mai bun de făcut. Nu, doar că trebuie să fie altundeva, zise ea. Mi-a făcut plăcere să te revăd. —Și mie, răspunse el. Își scoase portofelul și îi întinse cartea lui de vizită. — Dacă vrei vreodată să dai de mine, zise, uite numărul meu. —Uau, mulțumesc, spuse ea. Se întoarse la masă cu un zâmbet imens pe față. — Vedeți, le spuse gemenelor arătându-le cartea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
uit că am un consilier bancar care Își face griji În legătură cu bunăstarea mea. Schemm Își duse mâna la buzunarul de la haină și eu nici măcar nu m-am clintit, ceea ce arată cât de amețit eram. Dar el nu a scos decât portofelul și a zis: — Am făcut niște cercetări În ce te privește și am fost informat că oferi un serviciu de Încredere. Am nevoie de dumneata acum pentru câteva ore, pentru care Îți voi plăti 200 de mărci: În fapt, banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
niște cercetări În ce te privește și am fost informat că oferi un serviciu de Încredere. Am nevoie de dumneata acum pentru câteva ore, pentru care Îți voi plăti 200 de mărci: În fapt, banii pe o săptămână. Își așeză portofelul pe genunchi și prinse Între degete două bancnote albastre pe care le puse pe cracul pantalonului. Cu siguranță că nu-i fusese ușor, de vreme ce avea un singur braț. Continuă: — Iar după aceea, Ulrich te va duce cu mașina acasă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Îl chema? Întreruperea făcută de mine Îl făcu să ofteze adânc, din nou. — Da. Ar fi trebuit să menționez asta. Din păcate, și el e mort. — Două omoruri, deci. — Da, zise el pe un ton reținut. Două omoruri. Își scoase portofelul și din el luă o poză: Asta a fost făcută la nunta lor. Nu puteai să Îți dai seama de mare lucru din ea, decât că, asemenea majorității recepțiilor de nuntă din lumea bună, și aceasta avusese loc la Adlon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
el. Nu era nici o Îndoială că murise, deși sângele continua să țâșnească din gaura din pieptul lui. M-am uitat apoi prin buzunarele lui. Întotdeauna vrei să știi cine e cel care a Încercat să te omoare. Am găsit un portofel În care erau o carte de identitate pe numele Walther Kolb și două sute de mărci. Nu avea nici un sens să las banii pentru băieții de la Kripo, așa că am luat o sută cincizeci ca să acopăr costul halatului meu distrus. Mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
apucă de cravată. Încercă să-mi zâmbească sfios, numai că Îi ieși doar o grimasă. — Poate că vrei să-l aștepți. Știi, cu douăzeci de mărci se cumpără o grămadă de timp, Îmi zise. Recuperându-mi cravata, mi-am scos portofelul și i-am dat o bancnotă de cinci: — Aș vrea să pot, zău, am asigurat-o eu. Dar trebuie să mă duc la treburile mele. Poate că-i spui tu lui Neumann că l-am căutat. Mă numesc Gunther. Bernhard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
grija ta pentru binele meu, Neumann. Ați uitat de bani, zise el corectându-mă. Ați zis că-mi mai dați două sute dacă e bun pontul. Făcu o pauză și apoi adăugă: Și o sută acum. Mi-am scos din nou portofelul și i-am pasat două de cincizeci. El ridică bancnotele Înspre fereastră ca să se uite cu atenție la desenele vizibile numai În lumină. Cred că glumești, i-am zis. Neumann se uită la mine fără să clipească: — În legătură cu ce? Strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
contră, În cealaltă valiză, care presupuneam că Îi aparținea, mai mult ca sigur, lui Haupthändler, nu era nimic nou, cu excepția a câteva articole de toaletă. Nici vorbă de colier cu diamante. Dar pe măsuță era o mapă de mărimea unui portofel care conținea două bilete de avion de la Deutsche Lufthansa pentru zborul de marți seara cu destinația Londra, aeroportul Croydon. Biletele erau dus-Întors și rezervate pe numele Herr și Frau Teichmüller. Înainte de a părăsi apartamentul lui Haupthändler, am dat un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
era organizat. Mai mult de-atât, chiar a mers. Greviștii au dat Înapoi, nu? — Și tu ai mers la Închisoare. Am fost prins. N-am fost niciodată vreun norocos. Faptul că ai apărut tu e o dovadă. Mi-am scos portofelul și i-am pasat una de cincizeci. Deschise gura să-mi mulțumească. — Lasă asta, l-am oprit eu. M-am ridicat și m-am Îndreptat către ușă. Întorcându-mă, i-am spus: — Kurt al tău era genul care să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
duce paharul cu whisky la buze și pentru o clipă văd în ochii lui întunecați o tresărire violentă, Lucrurile nu sunt atât de simple cum par la prima vedere, zâmbește, nu-ți pierzi așa ușor credința cum ți-ai pierde portofelul pe stradă, am avut mulți subiecți, mai ales femei, care au venit la mine fără nici un pic de credință, cel puțin așa îmi mărturiseau, pentru ca după câteva ședințe de hipnoză să devină foarte credincioase, nu eu le-am cerut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de chestii de care avea nevoie, cum ar putea? Dar avea nevoie de ele cu adevărat? Poate că nuă Imaginea se contura, devenind posibilă, probabilă, realizabilă. —Bine, atunci, o s-o fac. O fac! Ține astea. I-a pus în palmă portofelul, mobilul, țigările și pachetul de Toffo. — Nu pot să cred că fac asta. Cu un strigăt exaltat, a învârtit geanta deasupra capului o dată, de două ori. Și apoi, speriată și încântată, i-a dat pur și simplu drumul. A lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
odată mi-am dat seama că Linda Martin se ascunde de poliție. M-am lăsat în patru labe pe podea și am vârât mâna pe sub pat. Am dat de un obiect plat și l-am scos la lumină. Era un portofel roșu de plastic. L-am deschis și am găsit două monede de un cent, una de zece cenți și o legitimație de la liceul Cornhusker din Cedar Rapids, Iowa. Legitimația era pe numele unei anume Lorna Martilkova, născută în 19.12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu arma spre perete. Individul s-a ridicat și și-a pus palmele pe el, cu mâinile întinse deasupra capului și picioarele depărtate. I-am vârât pistolul în ceafă și l-am pipăit de sus până jos. Am găsit un portofel, niște chei și un pieptene unsuros. Împungându-l cu țeava armei, i-am cercetat portofelul. Era burdușit cu bani americani și mai era pe acolo o legitimație în plastic, o autorizație de detectiv particular, eliberată pe numele Milton Dolphine, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu mâinile întinse deasupra capului și picioarele depărtate. I-am vârât pistolul în ceafă și l-am pipăit de sus până jos. Am găsit un portofel, niște chei și un pieptene unsuros. Împungându-l cu țeava armei, i-am cercetat portofelul. Era burdușit cu bani americani și mai era pe acolo o legitimație în plastic, o autorizație de detectiv particular, eliberată pe numele Milton Dolphine, cu adresa biroului pe Copa De Oro, numărul 986, în San Diego. Am aruncat portofelul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]