3,471 matches
-
Binecuvântările Sale apte La tăria poporului să-i dea leac PSALMUL 29 Doamne n-ai veselit pe vrăjmașii mei Împotriva mea și iar m-ai vindecat Și scoasă-i din iad sufletul meu curat Cum zboară spre cer stoluri de porumbei Dat-ai frumuseții mele putere Când ai întors fața Ta m-am tulburat Sfințenia Ta am lăudat curat Ruga mea a fost singura avere Schimbat -ai plânsul meu în bucurie Te va lăuda pe Tine țărâna De trece cugetul spre
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
oglindeai inima într-un cântec Antares! Antares! mă strigai până la cer alergam printre valuri adânci și învățam regăsirea m-ai imaginat îmbrăcată în busuioc de câmp traversând râul în care te-am lăsat să-ți duci cântecul din valuri zburau porumbei și duminici pe șoaptele timpului se lăsase liniștea în ploi albastre curgea senin pe stânci și murmur în trepte ai întins brațele să-mi cuprinzi numele de împrumut Antares! m-ai chemat iarăși surâzând a lumină de-atunci port nume
ANTARES de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357900_a_359229]
-
metaforice elevate. Credința sătenilor simpli în reincarnare este pusă în evidență ca trăsătură a gândirii ancestrale. Astfel, se descrie credința că sufletele celor dispăruți se reîncarnează în păsări (zoomorfism) și revin în locul în care s-au născut. In roman apare porumbelul care zboară spre ceruri, la moartea melisei, , apoi, rândunica , revenită primăvara pentru a-și face cuib în camera Melisei. Corbul este pasărea prezentă mereu la mormkntul melisei, când tatăl ei, Alexie merge la cimitir și cu care se întreține amical
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
sărace dragostele, cum mai trec ele prin apă, nu se udă, nu se-neacă, cum mai trec ele prin tină, nu se-mbaie, nu se-ntină, numai spurcatul de dor, șade-n vârful munților și bocește singurel, ca glasul de porumbel. plecă-ți, codre, vârfurile ca să-mi văd eu mândrele, ridică-ți tu poalele ca să-mi văd izvoarele, unde beam apă -n pădure cu zmeură și cu mure și mă culcam în vâlcea alături de mândra mea. verde foaie de vâzdoace, voinicel
DOINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358385_a_359714]
-
sistem de incendiu la un bloc de locuințe.Unde umblau gândurile mele și ce era în sufletul meu nu mai spun. Locuim la mansardă la doi bătrâni care dorm de la ora 21. Puntea dintre ani am trecut-o, ca doi porumbei, rugându-ne la Dumnezeu să ne țină sănătoși. Am urmărit programul la tv.și am desfăcut șampania. Azi ne-am odihnit iar mâine la lucru pentru că aici toți știu că timpu-i bani. Poate acasă vor veni zile mai bune. OFF
PE GÂNDURI . . . de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358156_a_359485]
-
femeie de gheață! am auzit același glas, a îndemn. E timpul să-ți împletești fire de gând din care să țeși baricade întinse, spre deruta destinului. Voi ține cont de fiecare lacăt, de fiecare scenă de teatru simplă, voi lăsa porumbeii să se joace nestingheriți într-o albă fâlfâire, voi pirograva ochi senini pe munți sculptați cu dor... - Dar cine ești tu, cocor albastru? Un vânt sălbatic șterse ultimele mele poeme. Le zgâriase cu vreascuri uscate, apoi presărase multă sare și
DESEN CU STELE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357681_a_359010]
-
cultă Opera scrisă spre cer să adere Mâhnitu-m-am întru neliniștea mea Acoperit de-ntuneric cu teamă De frica morții inima Te cheamă S-o faci să pulseze ca raza din stea Cine-mi va da aripi ca de porumbel Ca să zbor și să mă odihnesc prin veac Aș trăi în pustiu să nu fiu rebel Bărbații vărsători de sânge negru Și viclenii nu vor găsi-n viață leac Prin Tine Doamne eu voi fi integru PSALMUL 55 Miluiește-mă
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (2) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357739_a_359068]
-
facă, lasând în urma sa o dovadă a trecerii sale pe Pamânt, fie doar și numai pentru cei din neamul său. Am căutat să pătrund în universul poetic al vasluiencei stabilită pe meleaguri elene, medicul Anna Nora Rotaru, „cu pași de porumbel” ca să nu-i tulbur armonia întregului la care ne-a făcut părtași, citind cu sufletul, așa cum numai un poet poate citi poezia altui poet și cu întreaga considerație ce se cuvine a o da truditorului în cele încântătoare pentru iubitorul
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
promite”, sau ... mai vag, Ah ... ce dribling în zid-zag! Căci “se giulă”, cu respect, E politic ... incorect ... -Cuțu cu păl ondulat Ia lățoiul din palat, El plomite că nu fu ... . -Stai, stai, stai așa nițel Să nu-ți iasă-un porumbel! Fără “fu” ... .'le mama lor, Ne caftesc din nou la scor! Zii, că ești băiat cuminte, “El promite ... și nu minte!” -Cuțu cu păl ondulat Ia lățoiul din palat, El plomite si nu minte ... -El promite și nu minte ?... -El
CĂŢELUŞ CU PĂRU' CREŢ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344594_a_345923]
-
desena un drum, o cărare către celălalt. „Potopul singurătății” - este un poem tulburător, încărcat de substanță, de sensuri vădite sau ascunse. Se remarcă și aici, tema făcliei, a luminii izvorâte din adâncul de sine: „În viața poetului / Nu vine niciun porumbel, / Nici o ramură de măslin. / Doar o făclie / Pâlpâie / Doamne, ce ploaie!” Motivul Soarelui personificat este evident în poemul „Picior de plai”: „Soarele își saltă un ochi (și se pierde) / În porumbul de la marginea satului./ Soarele se ridică indiscret într-un
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
camerei, dornici să vadă și să joace “Cămașa miresei”. Bineînțeles că noi am fost destul de hotărâți să nu le dăm această satisfacție de țațe guralive și ne-am culcat liniștiți în dormitorul nostru, îmbrățișându-ne și sărutându-ne ca doi porumbei ce se iubesc, înfrânându-ne poftele stârnite de sângele fierbinte ce dădea în clocot prin corpurile noastre. Amândoi eram dornici să mușcăm din fructul mult dorit, dar oboseala unei nopți nedormite și gălăgia nuntașilor de afară, ne-a mai temperat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
Un înger îmi trasa drumul anodin din cărți, Prin puful fumuriu și orb al bătrânei nopți. Gemeau în geamantan visele frumoase, Iar viscolu-mi creștea în carne și în oase. Cu fiecare zi mai mor câte nițel, Cum moare neștiutul, blândul porumbel, Și ca un tain ce nu s-a consumat, Pe stânca mă așez, unde valurile bat. 04-02-11 Mi-e dor de iarna casei mele Mi-e dor de iarna casei mele, de focul jucăuș scrâșnind în sobă, de țurțurii trosniți
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
strună ! -Dar făceți o echipă pe cinste... -Păi...Atâta că mi-am dat seama că nu e momentul și nici cadrul adecvat... - Într-un fel a fost mai bine, că nu a mai pus alte întrebări Cocoș.... Poate scoteați vreun porumbel, mai ales că nu le-aveți cu... -Păi vezi, acuma-nțeleg eu rostul teatrului jucat de Rodica...Măi, măi, măi...Chiar o s-o descos mâine la telefon ce-a fost în capul ei... -Mai mult ca sigur a vrut să
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350726_a_352055]
-
în: Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017 Toate Articolele Autorului Tu, poezie milenara În care lume te-ai născut ?...în care colț de univers Ești dar din darul de-nceput,din al privighetorilor vers Din glas de zei ,de porumbei...urcată-n cer ,căzută din mister Din ploi de vară ,fulgi de iarnă...din vântul lumii trist,stingher... Tu poezie milenara,ai ridicat o stea pe cer! Din murmurul izvoarelor ,tropotul căprioarelor, Plai de dor ,clipă de amor ...ard vulcanii
TU,POEZIE MILENARĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358789_a_360118]
-
secvență poetică, intitulată “Ars Poetica”, poetul a structurat un alt grupaj liric cu titlul: “Elegiile elementului Aerul” care pare să conțină mai mult lirism, încă de la poemul care deschide capitolul: “Deasupra-i cer din inimile vidului ... Cum să mai treacă porumbelul / ales de Dumnezeu, / porumbelul / cu plisc-ramură-de-măslin-îmbumbit / și cu insignifiantele-I / sprijinitoare etern-însângerate, / prin aerul ars al cerului dintre brațele tale, / dintre hublouri / cât rotulele de la semafoare, / dintre pupilele tale, lacome, / vultur-leoaică asiro-babiloniană, / ce-mi lingi stelele / din constelația jugularei, / din
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
Poetica”, poetul a structurat un alt grupaj liric cu titlul: “Elegiile elementului Aerul” care pare să conțină mai mult lirism, încă de la poemul care deschide capitolul: “Deasupra-i cer din inimile vidului ... Cum să mai treacă porumbelul / ales de Dumnezeu, / porumbelul / cu plisc-ramură-de-măslin-îmbumbit / și cu insignifiantele-I / sprijinitoare etern-însângerate, / prin aerul ars al cerului dintre brațele tale, / dintre hublouri / cât rotulele de la semafoare, / dintre pupilele tale, lacome, / vultur-leoaică asiro-babiloniană, / ce-mi lingi stelele / din constelația jugularei, / din galaxia buricului ... ?” Un alt
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
o poartă spre neștire! E toamnă,cade brumă și flori se vestejesc Ploua de luni de zile în micul lui castel Se-ntunecă și zarea în tristă uneltire Doar rugăciunea sfântă în grâi duhovnicesc Deschide ușa ascunsă să iasă un porumbel Ce duce înspre ceruri o clipă de- amintire... Sufletul meu ,o poartă spre neștire! Autor :Lucian Tătar 20 Mai 2016 19:15 0034 Olhao Referință Bibliografica: SUFLETUL MEU ,O POARTĂ SPRE NEȘTIRE / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SUFLETUL MEU ,O POARTĂ SPRE NEȘTIRE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359002_a_360331]
-
stins încă Printre coloanele roze Umbrele nedeslușite ale dogilor Încă mai topesc uleiuri pe pânze. Iar leul înaripat mai adulmeca Corăbii de ceață Plutind la-ntâmplare. Redentore! Ploua oblic peste piața Sfanțului Marcu Bassilica doarme 'pietrită Visând mozaicuri și fresce Porumbei tăcuți pe sub streșini Ori fântâni plictisite de ape Serenissima ! Unde sunt medievalele iubiri Cu parfum de orientale? Ce-altătdată petreceau Pe sub poduri legănând Gondole-nfrigurate. Redentore! Ultimul act. O torța încă mai arde Urme nevăzute de pași Se dizolvă lent sub lustrul
VENEZIA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359287_a_360616]
-
motan, care mieuna de se ridica părul măciucă la codanele cărora le descânta de măritiș. Altă dată când trebuia să-l dezlege de farmece pe bărbatul plecat de acasă ca să se întoarcă la soție, dădea drumul din traistă la câțiva porumbei care prin flfâitul aripilor creiau atâta groază la cei necunoscători ai trucului folosit de ingeniosul "maior" că povesteau prin sate că asistaseră cum un cârd de draci și-au luat zborul când Bușica a spart o oală cu catran încins
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
de poezie cresc plopi în inima unei femei nu le mai suporă tremurul și se sinucide. Cine să-i plângă frumusețea când luceafăru-i stins pentru totdeauna iar pământul a consimțit despărțirea și depărtarea? Nici păsări cu aripi de înger nici porumbei călători nu mai aduc vești unul de la altul. ca o frânghie în timp bănuiți de nebunie, n-au vreme pentru durerea care-i apasă. În ochi au stele, băieții de regine se nasc și așteaptă încoronarea, așa se ivesc și
DESTIN INGRAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359355_a_360684]
-
între a fi și a spera. un număr de cuvinte învață mișcarea printre iluzii și noaptea lacrimii, când răsăritul aleargă să prindă urma iepurelui alb. gând, gândire, inutilitate, utilitate... o mulțime de cuvinte macină viața în moara viselor. se aruncă porumbei, între două mitraliere de jucărie. între două grupuri îmbrăcate în clovni, se mimează simpatia, prietenia, pacea. în toate umbrele, există un balon colorat umplut cu nimic. când ironia își arată colții, pocnesc unul câte unul. unul din clovni, mai amețit
FĂRĂ PLÂNSET de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359373_a_360702]
-
Da, abia atunci e vremea În care soarele nu ne va încălzi, În care îngerii vor spune versul Venirii, În care El va fi pe Calea Cerului, Întru Judecata fiecăruia. ALTFEL DE SUFLET În parc, pe coama suferinței, Însoțit de porumbei își spune gândul. Scaunul care-l ține ca o forță Desparte lumea în două. Bărbatul sub Cruce, Cu picioarele fără de folos, Își îndreaptă fruntea spre Cer, Așteptând clipa ce-i este dată. Dacă bunătatea s-ar transforma în energie, Iar
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
de auzit și cuget de cugetat, Printre norii unde Sfânta Duminică Ne așteaptă la Cina Sufletului. URMELE SFINȚILOR Fiecare cu sfântul lui, Fiecare cu gândurile lui, Fiecare cu păcatele lui. Urmele sfinților, Pline de lacrimi și rugăciuni, Sunt aievea. Asemeni porumbeilor, Sfinții au pacea lor, Zborul lor, Rugăciunea lor. Sfântul și tâlharul Se roagă împreună. Dumnezeu îi îmbrățișează, Întru moarte, spre Înviere. OILE RAIULUI Credința Lui în noi e mare... Senin cu barbă colilie și ochi de cărbune, Intră în sufletul
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
cu luna noului an la ceașca de ceai Etapa 62 - 26 I 2009 Locul I - Livia Ciupav Ziua morților - a mai căzut o frunză din bătrânul nuc. Locul I - Corneliu Traian Atanasiu cer întunecat - un cârd de ciori escorta unui porumbel Locul II - Dan Norea șosea prin deșert - mașini oprite lâng-un cactus înflorit Locul II - Valeria Tamaș Urcușul greu - din donița bătrânei coboară o stea... Locul II - Ion Rășinaru Bătrân nevoiaș - doar o perdea de țurțuri îi ține de cald Locul
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
a întrerupt. Trebuiau să găsească iarăși un moment care să spargă jena instalată, în urma discuțiilor ce îi purtau pe cărări nebănuit de periculoase. Această ocazie nu a mai apărut în acea zi. Nea Cârâc, bănuind unde se ascund cei doi porumbei, băgă capul pe ușa salonului și, când i-a văzut, a intrat pentru a le ura poftă bună și a le spune că îl pot găsi la mașină. Odată cu părăsirea salonului de către șofer, prânzul s-a desfășurat în liniște nemaiexistând
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. I TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360330_a_361659]