1,105 matches
-
el vede sau aude) și se rețin două criterii necesare atribuirii unei ocularizări: Poziționarea privirii într-un text descriptor Ocularizarea actorială este atunci cînd în text sînt prezente mărci de selecție perceptivă, precum verbe de percepție (a zări, a privi...), posesivele de persoana a 3-a (la stînga sa), deictice spațiale legate de un pronume anaforic al actorului (în față). Ocularizare zero este atunci cînd coordonatele spațiale sînt independente de poziția descriptorului: localizatori non-deictici (în vîrful, la baza), elemente informatoare geografice
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
facă puțină umbră [...]. A. Robbe-Grillet, Dans le labyrinthe, p. 9 Dar acesta este și rolul mișcărilor de focalizare variabile. Astfel, în cele două fragmente de mai jos, din Dans le labyrinthe, peisajul corespunde cînd viziunii personajului, cum o arată prezența posesivului: (78) Apoi, el o ia la dreapta, pe o stradă aflată la întretăierea acesteia, pustie și ea, mărginită de case care seamănă între ele, aliniate, destul de depărtate unele de altele [...]. p. 32 cînd peisajul este perceput de o altă instanță
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
surpriză maximă în selecția/combinarea elementelor). De fapt, pentru a descrie sistemul limbii trebuie specificate pe de o parte componentele ansamblurilor paradigmatice, iar pe de altă parte posibilitățile combinatorice din care rezultă secvențe corecte (astfel sintagma substantiv/-articol hotărît/-adjectiv posesiv este corectă în română - "caietul meu", dar incorectă în franceză "le mon cahier", eroare frecventă la debutanții români care studiază limba franceză). Analizînd modul în care sînt lexicalizate distincțiile de semnificație în diverse limbi, vom observa că un singur element
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
oficial. În raport cu opera literară, receptorul poate fi: - real, extratextual - lectorul sau spectatorul; - intratextual, proiectat explicit în text (naratarul/tuul liric) prin mărci lexicograma ticale ale adresării directe (persoana a II a, singular sau plural, a verbelor, pronumelor sau adjectivelor pronominale posesive, prin substantive/grupuri nominale în cazul voca tiv etc., ca în secvențele: Eu sunt dator să spun povestea și vă rog să ascultați. - Ion Creangă, Povestea lui HarapAlb; Vrui, cititorule, să ți fac un dar, / O carte pentru buzunar - Tudor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
scriitorului însuși, eul liric - numit și eul poetic, eul rostitor sau eul originar - rămâne o prezență ficțională, ca și perso najul narator din opera epică. Indicii textuali sunt de tip gramatical (persoana întâi a verbului, a pronumelui sau adjectivului pronominal posesiv: eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - L. Blaga), de tip lexicosemantic sau stilistic (deictice, interjecții, interogații și exclamații retorice, epitete calificative, topică afectivă, pauze expresive marcate prin puncte de suspensie etc.: Ah, pentru cine sunt largile / vremi? Pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a trage cu ochiul, ași arunca ochii etc.] Copiii îi erau mai dragi ca lumina ochilor./ Șia aruncat ochii doar o clipă, recunoscând textul. 4. Mărci ale subiectivității sunt: substantive în vocativ (stelelor), pronume la persoana I (mi), adjective pronominale posesive la persoana I (noastre), verbe și pronume la persoana a IIa (vați dus). 5. motive literare: stelele, lacul, codrul, florile, păsările, icoana, dorul, amintirea pierdutei iubiri 6. dimensiunea spațială a imaginarului poetic: Din cerurile albastre; pe lac; Trec nourii pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
moarteai un secol cu sori înflorit. (M. Emi nescu) 4. teme: iubirea, timpul, natura primordială; motive literare: vulturii, privirea, iezerul, lacrima 5. Mărci ale subiectivității sunt: pronume la persoana I (în mine, mi) și a IIa (despre tine), adjective pronominale posesive la persoana a IIa (tale), verbe la persoanele I și a IIa (nu știu, să tai, ești). 6. dimensiunea temporală a imaginarului poetic: Unde ești astăzi; eașa de mult deatunci 7. Metonimia ape moarte generează un fascicul de semnificații, sugerând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fiul meu. (substantiv); Era prea tânăr pentru a înțelege totul. (adjectiv) 4. adresare directă: substantive în cazul vocativ (Signor Proveditore); verbe la persoana a II a: ești, nai găsit etc.; pronume de persoana a IIa: vă, dumneata, te; adjective pronominale posesive, persoana a IIa: (ființa) ta 5. Metafora din replica A fi tânăr înseamnă a fi de oțel sugerează ideea forței morale, a inflexibilității care ar trebui să caracterizeze tânăra generație. 6. În acest fragment predomină caracterizarea indirectă, realizată prin detalierea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
considerat ca fiind o reprezentare fără vorbitor (fără narator) a subiectivității sau a sinelui. Există un număr de trăsături gramaticale sau indici care s-ar putea să caracterizeze un pasaj anumit ca discurs-indirect liber (corespondența timpurilor, conversia pronumelor personale și posesive, DEICTICA referitoare la cadrul spațio-temporal al personajului etc.). Aceste trăsături gramaticale nu apar totuși în fiecare exemplu de discurs-indirect liber (și nu garantează în ele înseși faptul că acesta se diferențiază fără echivoc de DISCURSUL NARATIVIZAT). Cu alte cuvinte, discursul-indirect
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pentru persoane, se credea că acesta se referă la un obiect de cult, atestat de altfel destul de frecvent în Biblie; un studiu recent (Xella 1995) a demonstrat însă că în alte limbi semitice occidentale există exemple în care pronumele personale posesive sunt atașate ca sufix numelor de divinități, astfel că acest lucru este posibil și în acest caz. b) Un alt text, din păcate fragmentar, a fost descoperit însă în tradiția religioasă cananeană nativă: „Și după calea lui ’ēl ..., Binecuvântat să
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
atât împotriva semenilor cât și a lor înșiși din dorința de a împlini "voința și învățătura" liderului. motivele endogene-intrinseci ale delincvenței își au sursa în,,interioritatea ființei umane". Se consideră că interioritatea reacțiilor emoționale primare (frica, mânia, atracția sexuală și posesivă puternică), este posibil să genereze un comportament violent. La nivelul personalității din perspectivă psihologică, se consideră că imaturitatea intelectivă și afectivă generează comportamentul delincvent. Prin imaturitate intelectivă (intelectuală) se înțelege o capacitate redusă pentru stabilirea unui raport relațional între câștiguri
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
ceea ce-i conferă și îi menține identitatea cu sine însuși, dincolo de orice formă de personalizare căreia îi servește drept nucleu, este constanța acestui conținut, atitudinea sa nedezmințit anticipatoare. Ca simțire "personală" primară și nucleu de putere, eul este expresia atitudinii posesive, atitudine ce premerge folosirii anticipației (chiar emoționale) și puterii fizice în scopul muncii. Avem de-a face, în privința înțelegerii eului, cu o concepție activistă, care evită, prin ideea deschiderii "culturale" a acestuia, modelul teoretic al vitalismului. Nu putem susține cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
modelul teoretic al vitalismului. Nu putem susține cu probe irefutabile influența, în privința acestei înțelegeri, a lui Fr. Nietzsche, dar putem afirma existența unui accent nietzschean în felul în care C. Rădulescu-Motru concepe eul ca nucleu de putere și ca atitudine posesivă. Odată acumulate câteva condiții conștiința pericolului și exagerarea puterii proprii prin eul emoțional, îndreptarea anticipației către constituirea sistemului atitudinal al muncii etc. drumul personalizării este deschis; mai mult, el devine o linie necesară a evoluției energiei. Eul va suporta rigorile
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pe fondul ei sufletesc sunt legate de energia cosmică. Totuși, această energie nu și-a găsit, prin aptitudinile omului primitiv, forma de actualizare căutată, "finală". Evoluția către aceasta este abia la început, dar sensul ei este de pe acum dat. Atitudinea posesivă a eului mistic se însoțește cu difuziunea emoțională necontrolată și cu tentația și realizarea antropomorfizării elementelor lumii. Aceste gesturi prinse pe o unitate sufletească determină un mod specific de existență. El este diferit de formele anterioare de actualizare a energiei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care este supusă femeia sau căreia îi este victimă, în îndârjirea ei de a-și apăra sentimentele cele mai puternice, devine o consecință a tiraniei, a neînțelegerii, a durității și a absurdității venind din partea tatălui, a soțului răzbunător, a fraților posesivi sau a societății în general. Cei doi tineri, din prima povestire a zilei a patra a Decameronului, se iubesc, deși provin din 109 Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. I, traducere de Eta Boeriu, prefață și tabel cronologic de Alexandru Balaci, Editura
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
încercând să se impună în fața soției prin puterea vârstei, uitând regretabil că ceea ce primează într-un cuplu sunt sentimentele autentice (IV, 10). De cele mai multe ori însă, cruzimea este cea care îl caracterizează, lipsa de compasiune, de înțelegere, de empatie, latura posesivă a ființei pentru care un cod social este mai 111 Stavros Deligiorgis, Arhitectura narativă în Decameronul, în românește de Cezar Baltag, Editura Univers, București, 1979, p. 124. 112 Giovanni Boccaccio, op. cit., p. 351. 47 prețios decât o viață umană. Fie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ce i se acordă. Ca și celelalte tovarășe de reculegere în lumea mirifică a poveștii, nici Neifile nu privește cu dispreț acele femei care comit adulter, mai ales dacă au o scuză, așa cum este, deseori, prezența unui soț gelos și posesiv, ci chiar le încurajează, apreciindu le istețimea cu care știu să iasă dintr-o situație mai mult decât compromițătoare. Uneori femeile uită poziția pe care o dețin și dau glas sentimentelor celor mai intime, răzbunându-se, cel puțin verbal, într-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
astfel ajungând să trăiască „numan bucurii”383. Căsătoria nu mai reprezintă o instituție a iubirii și respectului reciproc în viziunea târgoveței, ci se transformă într-o afacere. Alison refuză ipostaza de soție devotată, servilă și pasivă, dominată de un soț posesiv și egoist.384 Prin limbuție, trădare, răutate, minciună, cicălire, atitudine fioroasă, prefăcătorie, putere de invenție uimitoare, femeia se înscrie în categoria maleficului.385 Face rău, e conștientă de acest lucru, se bucură când partenerul suferă, e lipsită de scrupule și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
bună, credincioasă,/ Plină de farmec, blândă și frumoasă,/ Pe cin’ să fi iubit decât pe ea?/ Mai potrivită zău că nu găsea.”688 Este 686 Geoffrey Chaucer, Legenda..., p. 209. 687 Ibidem, p. 218. 688 Ibidem, p. 219. 188 prea posesivă față de Enea, mult prea radicală în dorințele ei sau prea credulă: „De el atârnă tot, viață sau moarte.”689 Naratorul nu ezită să insereze în textul legendei versuri moralizatoare privind viclenia bărbaților, cărora nu ar trebui să li se dea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
zodiilor și în prevestirea celor viitoare. Identificăm între cei doi o compatibilitate de vârstă și de istețime, de tinerețe și de spirit critic. Dar în încercarea de a fi alături de cel drag, femeia nu trebuie să evite doar gelozia soțului posesiv, ci și avansurile unui alt pretendent, pălimarul Avesalon, astfel intriga devenind mai complexă. Face față cu 907 Ibidem, pp. 106-107. 908 Linda Lomperis, Bodies that matter in the court of late medieval England and in Chaucer's Miller's Tale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
M. Sadoveanu). În ceea ce privește punctuația grupurilor de cuvinte, a propozițiilor sau frazelor care se află Între paranteze, se disting două situații: - când paranteza apare la sfârșitul unei propoziții sau fraze, punctul se pune după paranteză: „Numeralul ordinal Își păstrează totdeauna articolul posesiv: a cincea sesiune, sesiunea a cincea (nu sesiunea cincea)” (Îndreptar..., 1995, p. 55); - când propoziția sau fraza se află În Întregime Între paranteze, punctul se pune În interiorul parantezei, iar după paranteză nu se mai pune un alt punct: Unele substantive
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
se întâmplă acest lucru, atunci gelosul "încearcă să adopte poziția mamei care nu-i lasă copilului ei nicio răspundere proprie, pentru că este prea neîndemânatic, prea lipsit de experiență" (ibidem). Pe scurt, nu-i permite autonomia. Persoana geloasă este pe cât de posesivă, pe atât de dependentă de persoana obiect al relației sale. Este o persoană chinuită, disperată și înverșunată. 67 Pare-se că putem vorbi și de un specific al geloziei bărbaților în comparație cu cea a femeilor. Rezultele unei cercetări au arătat faptul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de spații închise. Cleptomanie: impulsiunea obsedantă de a lua anumite obiecte. Furt patologic al unor obiecte adesea fără utilitate practică pentru bolnav. Colecționarism: căutarea și conservarea, în mod neselectiv, de diferite obiecte fără valoare practică, ca expresie a unei pulsiuni posesive absurde. Comă: sindrom caracterizat printr-o alterare bruscă sau lentă și progresivă a conștiinței vigile, cu abolirea funcțiilor psihice și reducerea individului la o viață vegetativă, de diferite grade de profunzime și durată, cu caracter reversibil sau ireversibil. Complex: o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Îi iubea prea mult și a mers pînă la capătul imposibilului. Era imposibil de trăit cu toate posibilele amenințătoare pentru copii posibile pe care și le-a imaginat, între care s-a zidit. Vedem tot timpul, în jurul nostru, mame angoasate, posesive care suferă, imaginînd întruna tot felul de evenimente periculoase pentru sănătatea și viața copilului lor (accident cu autobuzul școlii, încăierare, droguri...). Decizia d-nei B.L. e o manifestare paroxistică, terifiantă a unui fenomen uman elementar. Să decizi înseamnă să-ți exersezi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
franceze, ce fel de posibil transmite disciplina istorie tinerilor francezi?) o civilizație (am studiat posibilele și imposibilele lumii aztece). Nu există ceva ce este posibil și ceva ce este imposibil. Există posibilele mele, imposibilele mele; posibilele noastre, imposibilele noastre. Adjectivul posesiv schimbă cu totul perspectiva. Altfel spus, posibil și imposibil nu există decît "pentru sine", adică pentru o lume dată (o persoană, o familie, o întreprindere, un popor, o civilizație). Prin abordarea ei globală și transversală, această teorie a umanului refuză
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]