1,721 matches
-
fost imprimată o dată, datorită succesului primei ediții. Reeditată în 1936, în "B.p.t." și, acum, prin străduința d-lui Țicu Goldstein, apare, la Editura Hasefer, într-o a patra ediție, ce conține, pe lîngă schița biografică a lui Schwarzfeld, o bună postfață, care surprinde întreaga receptare a filosofului popular. Moses Schwarzfeld, la prima reeditare a operei lui Cilibi Moise (1899) a avut ideea, pentru a pune ordine în masa acelor vorbe de duh, de a le ordona după criterii tematice. Ideea nu
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
acesta e cel mai bun volum de poezie al lui Ioan Es. Pop. Este însă cu siguranță cel mai uman. Iar acesta este și mesajul lui. Ioan Es. Pop, Petrecere de pietoni, cu un argument împotrivă al autorului și o postfață de Dan C. Mihăilescu, Ed. Paralela 45, 2003, 84 p.
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
metafore”, pe care ar fi comis-o Gerhard Neumann atunci cînd i-a citit lirica, în comparație cu cea a lui Mallarmé, sub semnul „metaforei absolute”. Cu atît mai mult, decizia lui Celan de a încredința unuia ca Beda Allemann, care, în postfața ediției de “poezii alese” apărute încă în timpul vieții poetului n-a găsit nici un cuvînt pentru experiența Holocaustului ca izvor al liricii celariene, - omisiune pe care Celan n-a iertat-o altor comentatori -, sarcina de a alcătui ediția critică a operelor
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
mai reușite formule imobiliare și urbanistice din București, neurmată, practic, de alte asemenea proiecte solide, greu de destabilizat chiar și în anii comunismului. Aici nu s-a intervenit aproape deloc. Întrebarea fundamentală a cărții - formulată tranșant de Alexandru Beldiman în postfață și sugerată pe parcursul cărții - este: de ce modelul lotizării Ioanid nu a fost reluat nici în București, nici în restul țării, deși și-a dovedit clar valabilitatea contemporană? Sau poate tocmai de aceea... Un parc, mic, înconjurat de proprietăți private cu
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
doctoral și dosarul documentar - el nu e totuși nici o sinteză compactă. Parte dintre textele componente au apărut în România literară la rubrica de „cronică a edițiilor”, între 2004-2008, unele studii despre Arghezi și Lovinescu au fost publicate ca prefețe sau postfețe, iar un Breviar de sadovenologie are caracter inedit, ca și anumite secvențe despre Rebreanu. Cei patru „mari” amintiți (Sadoveanu, Rebreanu, Lovinescu, Arghezi) sunt distribuți pe primul „etaj canonic” al cărții - de maximă stabilitate - în capitole cu caracter de nuclee micromonografice
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
Theodorescu, avînd drept bonus un dosar despre Dan Botta și Lucian Blaga, angrenați într-un scandal de plagiat ideatic ce era să-i implice într-un duel, dar și cu cîteva controverse asociate legate de contactele lor cu Mișcarea Legionară. Postfața (Șantierele mele de istorie literară) trasează mizele aceste cărți. Că unii autori nu prea aveau ce căuta pe anumite „trepte” ierarhice - e o discuție prea oțioasă ca să o deschid. Important rămîne echilibrul aproape ideal între critic și istoricul literar ce
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
-o, o spunem cu părere de rău. Sorin Titel nu doar că a fost un scriitor important al literaturii noastre postbelice, dar a fost și redactor al "României literare", până la stingerea lui din viață, prematură. Cu prilejul comemorării Reflex publică postfața criticului Cornel Ungureanu la volumul Sorin Titel interpretat de..., care va apărea anul acesta la Reșița. Cartea ar fi trebuit să apară acum douăzeci de ani, ne spune Cornel Ungureanu, o pregătise pentru colecția " Biblioteca critică" de la editura Eminescu, dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
rămas în zona istoriei literare de aulă academică și atît. Dar iată că sînt semne că lucrurile se dezmorțesc și în această zonă. Dan Grădinaru este profesor, autor de manuale, a scris proză și eseu și ni se spune în postfața monografiei despre care va fi vorba în continuare că pregătește o istorie a literaturii române. Fără să fie o figură mediatizată a lumii culturale, Dan Grădinaru pare să fie dintre aceia care lucrează în tăcere, dar adînc, cu atacuri și
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
cred că este azi cercetătoarea cea mai avizată a scrierilor Hortensiei Papadat-Bengescu, ca editoare, din 1965, întâi a teatrului și apoi a nuvelelor și romanelor, în volume prevăzute cu aparat critic bogat, cu bibliografii și tabele cronologice, cu prefețe sau postfețe. În 1972 a început să editeze seria de Opere ale Hortensiei Papadat-Bengescu, în colecția "Scriitori români" de la Minerva, ducând-o până la volumul 5, apărut în 1988. Publicarea seriei de Opere s-a oprit, nu din vina editoarei, la acest volum
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
folosit de psihologi pentru a descrie un anumit tip uman. Nu mă recunosc, deși mi-ar plăcea, în cuvintele lui Christopher Hitchens (eseistul anglo-american, marele orator, omul de spirit și avocatul multor cauze dubioase), cuvinte citate de soția sa în postfața la cartea postumă Mortality (Atlantic Books, 2012), care încoronează descrierea uneia din frecventele petreceri de câte opt ore, organizate acasă, „unde mesele erau atât de încărcate de ambasadori, condeieri, dizidenți politici, studenți și copii încât se stătea cot lângă cot
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
opus metafizicii lui Noica. Personal, nu am înțeles foarte clar de ce era necesară permanenta raportare la gândirea lui Steinhardt și nu au fost discutate în sine convingerile religioase ale celor patru reprezentanți ai generației '27 (cărora, cum bine scria în postfață Ioan Pintea, ar fi fost bine să li se adauge Nae Ionescu). Oricum, ideile autorului sunt abundent ilustrate cu citate concludente din opera autorilor în cauză și, pe baza "probatoriului" existent, nu prea sunt motive întemeiate să fie contestate. Lui
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
cuvînt încetățenit de trecerea vremii. Numai că Baudrillard nu ar fi spus niciodată despre sine că e sociolog, cum nu ar fi afirmat nici că e existențialist, ci mai curînd „gînditor radical”, ca să folosesc o sintagmă care apare chiar în postfața volumului de față. Oricum, din transcrierea textului pe care l-a spus în fața camerelor de televiziune a ieșit acest mic volum retrospectiv, pe care îl putem privi ca un rezumat de genul Baudrillard par lui-même. Prin urmare, avem privilegiul de
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
reacție hrănită de o dezabuzare tardivă: nu e ușor să recunoști la bătrînețe că toate insurecțiile la care te-ai dedat în anii tinereții nu au folosit la nimic bun. Baudrillard nu e un gînditor radical, așa cum se declară în postfața cărții, ci un relativist sceptic căruia lipsa unui reper transcendent îi insuflă sentimentul unei catastrofe iminente. Sub unghiul gimnasticii minții, volumul e de citit grație efortului pe care îl cere parcurgerea piruetelor dialectice, dar în privința ideilor care îți rămîn în
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
contrapune în Italia ultimelor decenii un număr tot mai mare de creatori, greu de urmărit și, mai ales, de plasat într-o imagine panoramică. Editorial, este oferită în răstimpuri o selecție a lor prin antologiile de profil. Prin conținut, prefețe, postfețe etc., unele se prezintă drept o luare de poziție programatică față de canon, în timp ce altele vor doar să cuprindă fenomenul. Pentru primul caz, ilustrativă poate fi La parola innamorata - I poeti nuovi 1976-1978 (ed. lui E. Di Mauro și G.C. Pontiggia
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
listă, despre tipurile de descriere și despre fuziunea lor în proza Feliciei Mihali. Despre exotism și alteritate, căi deschise spre opera lui Panait Istrati, justificînd, dincolo de franceza în care au scris, punerea lor împreună. La Panait Istrati se întoarce, în postfață, Mugur Cristian Popovici, vorbind despre lumea lui răzbunătoare și vizionară, despre legende, despre prietenie și despre ce înțeleg din legi - ale vremii, ale locului, ale iubirii, niște oameni născuți liberi și mărturisitori, pretutindeni, ai unei înfrîngeri. Lor, pe care totul
Călătorii scrisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7128_a_8453]
-
ne sugerează Jurnalul), ci în primul rînd un fundament ideologic comun și complicitatea unui trecut glorios și nu nevinovat. La urma urmelor, el a fost unul dintre discipolii "antidemocratici" ai profesorului, după cum a observat foarte exact Eliade în 1937 în postfața la Roza vînturilor. Poate că nu s-a putut despărți de Eliade pentru "atîta lucru" cum este extremismul de dreapta tocmai pentru că el însuși trecuse prin aceeași boală și putea nădăjdui că, așa cum el însuși se vindecase, va exista vindecare
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
o introducere semnată de mine și prezentată Editurii Tinerama în 1992, simultan cu traducerea efectuată. În anul 1999, peste cinci ani deci, a apărut la Editura Univers traducerea cărții lui Curzio Malaparte, Kaputt, semnată de confratele Eugen Uricaru ca și postfața, plus o addenda de Mihai Dim. Sturdza, o bună laborioasă ediție... Ca moștenitor al contractului semnat în 1994 cu Tinerama, nu am fost anunțat în nici un fel, probabil ținându-se cont că Tinerama dăduse faliment. Deși, Editura Univers, în care
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
a 150 de ani de la publicarea Kalevalei. În același an s-a organizat la Helsinki un congres al traducătorilor Kalevalei, la care a participat și cel mai vârstnic dintre ei - Barbu Brezianu. El i-a adăugat noii sale traduceri o postfață pe care a semnat-o "b.b.b.", așa cum își semnase și primele creații literare, de prin 1930. Barbu Brezianu a fost un om deosebit de amabil, îndatoritor, întotdeauna binedispus. S-a considerat norocos, pentru că i-a fost dat să trăiască
Un punct de vedere finlandez despre Barbu Brezianu by Profesor emerit Lauri LINDGREN () [Corola-journal/Journalistic/8714_a_10039]
-
de obicei cu alibiul „interesului național”) ori au fost distruse. Monstrul instituțional al Securității năvălea haotic și uneori cu rezultate contradictorii datorate îndeosebi suprapunerii serviciilor prestate de puzderia sa de divizii, direcții, departamente etc. Nicolae Manolescu constată cu justețe în postfața volumului: „Securitatea avea numeroase departamente și secții (numerotate!). Deseori nu știau unele de umbletele celorlalte, cînd nu se călcau de-a binelea pe picioare” (în Securitatea noastră cea de toate zilele, p. 512). Angajații Securității redactau rapoarte ce devoalau grade
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
p. 23). O opinie netă are Nicolae Manolescu într-un P.S. din România literară, nr.43, 12 noiembrie 2010: „Prietenul meu, Dorin Tudoran, afirmă (...) că mă bănuiește a fi fost de acord cu observațiile lui și ale prefațatorului, din moment ce, în postfața mea la carte, nu am spus nici un cuvânt despre Mihai Botez. N-am abordat subiectul legat de declarațiile lui M.B. la Securitate din alt motiv: le cred date în timpul anchetelor și nu mi s-au părut deloc incriminante, ba chiar
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
nu mi se scoată ochii cu variatele "ediții artistice", cu coperte superbe și pe hârtie de lux, tipărite, nu întâmplător, de Crăciun și de Paște. Vorbesc de edițiile serioase, de volumele muncite la sânge, cu variante, receptare critică, prefețe și postfețe profesioniste. A făcut "Editura Minerva" cuiva concurență neloaială? A luat ea pâinea de la gură vreunei edituri care ardea de nerăbdare să-i publice pe Agârbiceanu, Delavrancea, Ion Ghica, Sadoveanu, Arghezi, Coșbuc, Maniu, Pillat, Cotruș, Lovinescu, Alecsandri, Vianu, Călinescu și toți
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
și faptul că Rilke trăiește, și faptul că știe de existența lui ca poet. Întâmplător, chiar în ziua primirii scrisorii tatălui său, citise copia manuscrisului uneia dintre capodoperele Marinei Țvetaieva, Poema Konța / Poemul Sfârșitului. Va descrie această coincidență uimitoare în postfața la Ohrannaia gramota / Actul de protecție (poem conceput în 1931, ca o scrisoare post mortem adresată lui Rilke). Dimineața citise pentru prima oară Poemul Sfârșitului și, aflat încă sub covârșitoarea lui impresie, primise apoi de la tatăl său scrisoarea cu post
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
cu literatura de interpretare a lui Ion Creangă. Pozitivul și negativul acestora nu este ocolit. Profesorul Macarie recunoaște în scrisoare că singurul care folosindu-se de bogata documentație a cărții lui Dumitru Furtună, și o recunoaște, este G. Călinescu în Postfața la Ion Creangă. Viața și opera, publicată în 1987, reluată în ediția din 1964. După ce parcurge drumul informărilor, străbătând Arhive ale Statului și ale Mitropoliei de Iași, culegerile de corespondență, lămuritoare ale vieții scriitorului, G. Călinescu scrie, așa cum am verificat
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
2004, la 30 de ani de la trecerea în neființă a artistului, i-a dedicat acestuia o carte, pe care a intitulat-o „L-am cunoscut pe Tiberiu Bottlik“ și apărută la Editura Artpress din Timișoara, sub îngrijirea și cu o postfață de jurnalistul de radio și televiziune Vasile Bogdan. Studentul Bottlik era descendentul unei familii nobile, de baroni, cu studii la Budapesta, Viena, München și Paris, își amintește nea Costică. „Copilăria mea s-a desfășurat liniștită, senină, într-un mediu prielnic
Agenda2006-05-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284703_a_286032]
-
de știință și de artist, par a fi inseparabile de vreme ce au marcat atât de evident Ultima gară, încât cartea a fost percepută ca un hibrid, un "docu-roman", dar, după modesta-mi opinie, fiind mai mult "docu" decât roman. Într-o Postfață în care autorul simte nevoia să se explice - e semnificativă chiar această nevoie de a se explica - el mărturisește că ideea de a scrie Ultima gară e consecutivă descoperirii într-un anticariat din Neapole a jurnalului lui Valentin Bulgakov, ultimul
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]