1,960 matches
-
carte de literatură este o culegere de nuvele, Sandu Hurmuzel (1916). Urmează Oameni și vremuri (1920) și Într-un colț de rai (1930), ambele adunând povestirile apărute în reviste, dramatizarea Catiheții de la Humulești (1938) și Tulie Radu Teacă (1940), tipărită postum. M. a scris articole de atitudine (în 1907 a fost chiar arestat ca „instigator”), a cochetat cu teatrul, dar vocația lui este aceea de povestitor. Fără a fi una autobiografică, opera lui M. se reazemă, totuși, pe realitățile unei istorii
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
mânuitor al procedeelor retorice, are știința de a folosi o limbă transparentă și precisă, o frază amplă și echilibrată. Aceste însușiri, care conferă stilului său o structură de tip clasic, sunt evidente și în Istoria contimporană a României (1866-1900), editată postum, în 1925. Începute în 1855 și continuate până în preajma morții, Însemnările zilnice pot fi considerate printre cele mai reprezentative jurnale intime ale literaturii române. Ele sunt un document revelator asupra formării personalității lui M. și, în genere, a intelectualului român
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
poeta se simte stăpână pe ea, „închisă ca-ntr-un turn”, aspirând parcă spre reificare. Întregire (1936) atestă o schimbare de atitudine, în urma unei revelații aduse de înțelepciune, ceea ce echivalează cu ruperea de lumesc, de anxietate și suferință. În versurile, postume, din Cartea a patra (1974) trecutul e retrăit într-o lungă perindare de secvențe și reflecții. Câteva cicluri, Lirica veche sau Momente lirice, Carnet de război, Poeme simple, adună mai tot ce nu fusese editat, cele mai multe fiind simple notații, consemnări
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
semn al autenticei dăruiri, mai avem atunci nevoie de orizontul unei reale transcendențe? Nimic altceva n-ar putea explica succesul european al mitului lui Tristan și al Isoldei (reluat în formula lui Shakespeare de Romeo și Julieta) decât mitologia recompensării postume. Moartea pune capăt vieții și, pentru scepticii moderni, negociază prețul cel mai mare al sacrificiul de sine. Moartea, așadar, pare să marcheze accesul către cea din urmă virtute. Egoismul, în actul morții pentru celălalt, ar părea să dispară. Dar idolatria
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe care, inevitabil, îl prețuiește ca scriitor, deși nu îl admiră pentru alegerea subiectelor) să-i scrie biografia, iar prozatorul îi îndeplinește dorința. „Abe” moare însă de SIDA, fără să vadă rezultatul. Poate a fost mai bine așa: portretul său postum este extrem de crud, deși nu lipsit pe alocuri de o paradoxală tandrețe. Dacă tandrețe este, și nu simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i-o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului (-stein) și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lui Platon - în același spirit, Bloom a comentat și Banchetul; c) o masivă antologie de eseuri, Giants and Dwarfs: Essays 1960-1990; d) un comentariu erudit și original, scris împreună cu Harry V. Jaffa, Shakespeare’s Politics; e) o la fel de masivă carte postumă, Love and Friendship, încheiată cu puțin înainte de moarte, în care se regăsesc toate pasiunile intelectuale și sufletești ale autorului, de la deja amintiții Platon, Rousseau și Shakespeare la Tolstoi, Jane Austen, Montaigne și Flaubert; din nou, filozoful care era Bloom se
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
revoluționând tehnicile, subiectele și - dacă nu e un cuvânt prea pretențios - filozofia romanului polițist. Însăși existența acestor cărți arată că posteritatea lui Raymond Chandler e cât se poate de vie. Am dorit, zăbovind în universul chandlerian, fie el și unul postum, să amân cât mai mult despărțirea de un scriitor și un personaj care mi-au marcat profund parcursul existențial. Final cu adrenalinătc "Final cu adrenalină" Ca într-un spectacol dramatic regizat până în cele mai mici detalii, „ultimul Chandler” avea să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
că toată dezvoltarea, toată activitatea, toate realizările s-au făcut prin ea, după cum toate năzuințele noastre tot prin ea își căutau înfăptuire, o prezentare închegată, oricât de succintă a activității Asociației Cercurilor de Gospodine, era necesară. Este și un omagiu postum pe care-l aducem fostei noastre președinte Simona Lahovary pentru credința, osteneala și devotamentul ce a pus la baza realizărilor noastre. Destinul a făcut ca și Clotilda Mareșal Averescu, prietena și colaboratoarea ei, tot așa de scumpă nouă, să ne
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
populare, Istoria... consacră aventura, lăsând, apoi, să treacă lumina sapienței în prim-plan. Iubirea e providențială și dramatică. Pentru a-și merita destinul exemplar, cei doi îndrăgostiți îmbină suplețea și tăria, înfruntă nedreptatea și sfidează moartea. Nedus până la capăt, recuperat postum și furnizând o revelație din perspectiva istoriei literaturii, poemul cu substrat escatologic Reporta din vis poartă amprenta sensibilității preromantice. Scenariul (conceput la scară vastă) amalgamează surse erudite sau orale, citatul biblic și istoric, reminiscențe de mitologie antică, „figuri” ale tradiției
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
cu, deseori, aceeași abilitate, vervă și inventivitate prozodică și lexicală, procedarea a fost reluată și în volumele pentru copii (ciclul Bondocel ș.a.). De fapt, poetul a dus, de-a lungul celor două decenii postbelice, o „viață dublă”. Masivul volum antologic postum Zodiac, apărut în 1973, însoțit de o pertinentă prefață a lui Mihai Gafița și reunind cicluri inedite, scrise de-a lungul anilor (unele poeme fuseseră totuși publicate răzleț, în periodice), a revelat un B. foarte diferit de cel cunoscut majorității
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
Carol Ardeleanu, Ionel Teodoreanu, I. Peltz, dar apreciind (uneori cu entuzism) scrierile lui Em. Bucuța, Henriette Yvonne Stahl, Mircea Eliade, Victor Papilian. După 1955, continuă să elaboreze studii ample despre unii dintre cei mai importanți scriitori, editate parțial în volumul postum Banchetul lui Lucullus (1978), împreună cu o selecție din cronicile literare antebelice. Incitat de afirmațiile simpliste ale criticii sociologice, el propune în M. Eminescu. De la poezia socială la „Luceafărul” o viziune de ansamblu a operei poetului, a cărei unitate include o
BUCUR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285902_a_287231]
-
Pe galbenele-i șine”. O tonalitate nouă își face loc aici; versul limpede, aforistic adesea, capătă pe alocuri accente melancolice, tulburătoare, grave, dând seamă că poetul își lărgește problematica, dobândind altă percepție a profunzimii. Volumul Zidit în fereastră (1984), carte postumă, aparține unor registre multiple. Tonul sobru, justițiar se întrețese cu ironia amară. Poetul tratează în răspăr teme consacrate ale poeticii tradiționale: „Crizantema își susține teza de doctorat. / Subiectul: zăpada clorofilei. / Soarele - prezent în comisie. / Exigent. / Încordat. / Aici nu există sentimentul
BUCUROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
Oile Domnului), François Villon (Balade și alte poeme), Sofocle (Oedip Rege) și poemele lui E. A. Poe. În tăcere și izolare, poetul compune sonetele din Cununa Ariadnei, ciclurile Epigrame, Poeme, Poeme în curs, dramele Deliana și Soarele și Luna, toate apărute postum. Versuri inedite, originale și traduceri, își vor găsi loc, începând din 1966, în „Familia”, „Astra”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară” și „Jurnalul literar”. Întâlnirea lui B. cu literatura și cultura greco-latină a fost de
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
asemenea delicate imponderabile, poetul modulează divers imnul adorației caste pentru o ființă pe care se încăpățânează să n-o coboare niciodată pe pământ; platonizează inspirat, situându-și ofranda în spațiul misticii erotice, trecută prin filtrul spornic al creștinismului. Alte poeme postume recapitulează tematica proprie, schimbarea de manieră fiind evidentă. Pentru prima dată poetul se confesează. Dragostea, moartea, melancolia limitei, spaima, aspirația astrală trec printr-o fibră individualizată, care își simte și își strigă fragilitatea. Urmarea e o poezie directă, un fel
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
doua. Țiganiada, această „izvoditură noao și orighinală românească”, reprezintă una dintre operele fundamentale ale literaturii noastre. O primă formă a scrierii este definitivată în jurul anului 1800, pentru ca asupra celei de a doua variante scriitorul să lucreze până în 1812. Publicarea integrală, postumă, a poemului va lua în considerare ambele variante: prima, cu titlul Țiganiada sau Tabăra țiganilor, apare sub îngrijirea lui T. Codrescu, în „Buciumul român” (1876 și 1877), iar varianta completă, Țiganiada, este tipărită de Gh. Cardaș în 1925, cu o
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
5; Cărtărescu, Postmodernismul, 238-239; Mihai Mitu, Oameni și fapte din secolul al XVIII-lea românesc, București, 1999, 5-81; Dicț. esențial, 118-121; G. I. Tohăneanu, Neajungerea limbii. Comentarii la „Țiganiada” de I. Budai-Deleanu, Timișoara, 2001; Ursu, Contribuții, 303-323; Ilie Constantin, Darul postum al poetului, RL, 2003, 16; Zamfirescu, Istorie, II, 26-43; Dicț. analitic, IV, 248-249, 270-273. C.P.
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
nebănuite pentru descrierea cadrului natural, valorificate și în romanul Moisei (1969). În romanul cu caracter autobiografic intitulat Paranteze (1967), tradus și în alte limbi, autorul evoca Clujul universitar din anii de după 1945, aceeași perioadă fiind descrisă în Patimi, roman apărut postum (1987), unde sunt transpuse din nou scene din viața minerilor transilvăneni. SCRIERI: Mina din vale, București, 1953; Nopțile tăcerii, București, 1957; Dialog în parc, București, 1959; Neamurile, București, 1961; Concert sub nuci, București, 1964; O sută de pași, București, 1964
BUSECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285961_a_287290]
-
București, unde urmează cursurile liceale la Colegiul „Sf. Sava” și Liceul „Gheorghe Șincai”, perioadă de lecturi precoce, în original, din literaturile engleză, americană și franceză, cu încercări de tălmăcire a unor texte dintre cele mai dificile. Aparițiile în periodice sunt postume: în „Luceafărul”, la o lună de la moartea sa, în „România literară”, „Cronica”, „Jalons” (transpuneri în franceză de Constantin Crișan), „Art et Poésie”, „New York Span” (în engleză de Sandra-Marina Bădulescu și Phil Shepherd), „Căminul românesc” (Geneva) și altele. Versuri pentru aer
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
o lună de la moartea sa, în „România literară”, „Cronica”, „Jalons” (transpuneri în franceză de Constantin Crișan), „Art et Poésie”, „New York Span” (în engleză de Sandra-Marina Bădulescu și Phil Shepherd), „Căminul românesc” (Geneva) și altele. Versuri pentru aer, volum de asemenea postum, apărut în 1986, reunește, în selecția lui Nicolae Manolescu, peste o sută de poeme dispuse pe cicluri intitulate chiar de poetă, și alcătuiește, împreună cu un al doilea volum, publicat în 1989, opera lăsată de B. Subiectivizată pregnant, lirica sa - în
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
la Institutul de Istorie și Filosofie (1949-1953) și apoi pe lângă Secția de istorie literară și folclor a Academiei, Filiala Cluj. Elaborează pentru aceasta lucrările Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea și Experimentul și spiritul matematic, amândouă tipărite postum, în 1966 și, respectiv, în 1969. După culegerea de aforisme Discobolul (1945) nu mai poate publica, deși scrie foarte mult, decât traduceri: Goethe, Faust (1955), Din lirica universală (1957) și Lessing, Opere (I-II, 1958). Este propus în 1959 de
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
abandonare treptată a formelor prozodice libere, în favoarea celor regulate, cu preferință pentru metrica populară. În asemenea versuri ritmate sunt scrise mai toate poeziile din lunga perioadă când autorul a fost împiedicat să publice. Această producție, apărută aproape în întregime abia postum, egalează ca volum lirica antumă și se ordonează în câteva cicluri: Vârsta de fier. 1940-1944, Cântecul focului, Corăbii cu cenușă, Ce aude unicornul. O iubire târzie îl întoarce pe autor la poezia erotică, uitată parcă după prima lui culegere. Puterile
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
apusul vieții (Vară de noiembrie) și, pe deasupra, silită să rămână mereu tăinuită (Întâlniri). Poetul speculează mișcător aceste condiții restrictive ale sentimentului erotic, lăsând să-l umbrească regretele și temerile social-morale. E mai goethean ca oriunde în opera sa lirică apărută postum; se apropie aici de o limpezime și o seninătate clasică (chiar și sub raportul formei, împinsă către o simplificare rafinată), dar nu încetează a iscodi lucrurile, a le căuta tâlcuri ascunse. În grupajul Câinele din Pompei, impresii italice fac să
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
dramatică a acestei întregi epoci. Singură contribuția lui Camil Petrescu îi poate sta alături. Hronicul și cântecul vârstelor, o reconstituire autobiografică a copilăriei și adolescenței autorului, cuprinde bogate și sugestive informații asupra mediului său de formație, familial și intelectual. Romanul postum Luntrea lui Caron are stângăcii de poet aventurat pe tărâmul prozei, dar reușește să intereseze datorită stăruitoarelor analogii mitice evocate. Lirism gnoseologic, lirismul lui Blaga se constituie din aspirația spiritului său la cunoașterea totală. Descoperind pretutindeni în lume numai taine
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
în referat, trecându-se peste succesele câștigate în acest domeniu. Asemenea succese ale criticii noastre actuale ar fi, după părerea vorbitorului, cele patru culegeri de articole de critică literară apărute la E.S.P.L.A la sfârșitul anului trecut și apariția volumului Postume de Eminescu. În continuare, I. Vitner a contestat justețea aprecierii făcute în referat asupra activității sale în domeniul criticii literare, prin faptul că trei articole pe care le-a scris nu au fost acceptate spre publicare de unele redacții literare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fără Moses Rosen! Aproape mi-au dat lacrimile. Nimeni nu și-ar fi Închipuit că Într-o vreme În care lui Moses Rosen i se reproșează atâtea lucruri, pe motive reale sau ireale, În sfârșit acesta va avea un apărător postum. Pe cine? Ironie supremă: pe Corneliu Vadim Tudor! Cred că s-ar răsuci bietul rabin În mormânt să știe că dintre toate posibilele persoane care i-ar putea readuce numele În discuție publică, și Încă Închip admirativ, a apărut Vadim
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]