3,550 matches
-
CERULUI Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului La porțile cerului La porțile cerului de unde cad și gânduri și stele Deodată, șoptit, s-a așternut tăcerea lumii eterne Razele trasează-n neștire potecile spre castele Naiv și tardiv genunea își cată odihna-n taverne Se rotesc universuri în neștiută imensitate Avide înghit găurile negre explozii solare O altă explozie cosmică, pare fatalitate! Anunță ritos că umanitatea terestră dispare Ascult, ascult tăcut la vaietul
LA PORŢILE CERULUI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368172_a_369501]
-
zonă păduroasă. Omătul acoperise complet crengile copacilor și datorită frigului, înghețaseră, dând un aspect feeric locului. Așa, cu frunzele încremenite în gheață, peisajul părea mirific, încât părea că, oricând, ar putea apărea din tufișurile dese, Zâna zăpezii. Mergeau toți pe poteca mărginită de copaci și arbuști. Se făcuse parcă din ce în ce mai frig. Deodată se auziră niște țipete de fată, disperate. - Am ajuns, exclamă băiatul victorios, arătând intrarea îngustă a unei peșteri. Erau catacombele din munte, rămase din timpul războiului, în care se
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
putrezește și Isus în gînd, i-auză-l plîngînd. (Din volumul în manuscris „Iarmaroc”) --------------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, an VI nr. 1 și în „PREPOEM”, an I, nr. 7, ambele din aprilie 1940 UITE STRIGOII Uite strigoii, uite liliecii Au ieșit în marginea potecii șui, bădărani și tărcați ca niște argați. Așteaptă să treacă fata cu zodia seacă, s’o ademenească, s’o fure pentru subpământeana pădure. Măi strigoilor, măi liliecilor, ajunge-v-ar umbletul melcilor, lăsați fata, lăsați bucuria cu numele Maria. Știu
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
din nou, fără temelie? Ce este în mai pronunțată minoritate decât noul, și ce poate fi mai solid la o zidire ca temelia?! Un troian de absurditate a căzut asupra României, iar cât încă nu e târziu, să începem destuparea potecilor spre cultură, artă, istorie! De aceea, să-l repunem azi în lumină pe muzicianul Sile Dinicu. Fără el, muzica ușoară românească e și goală și fără sprijin și fără orizont și fără identitate și fără biografie. Îndepărtându-l pe Sile
SILE DINICU. POVESTEA FRUCTULUI FĂRĂ SÂMBURE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353371_a_354700]
-
Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2047 din 08 august 2016 Toate Articolele Autorului Aș vrea să te iubesc în mii de feluri, în mângâieri suave legănând lumina, în sărutări aprinse strălucind de har, în vântul care cântă pe poteci hoinar, să te cuprind cu brațele lipite de senin, s-aștern în gânduri pod de stele plin, o barcă fermecată să ne poarte-n paradis și-n fiecare atingere de suflet să-mplinim un vis. Aș vrea să te iubesc
DEDICAȚIE CELUI IUBIT de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353408_a_354737]
-
închide-o după tine c-o cheie vei ști că între soare și vest e cântecul meu de femeie îmbracă-te-n el cu sete flămândă din umbre credință să cerni aprinde culori peste ierni cu suflet de vraci pe poteci de lumină-ți voi fi mister de-a dreptul stângaci... Referință Bibliografică: de-a dreptul stângaci / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1529, Anul V, 09 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate
DE-A DREPTUL STÂNGACI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353504_a_354833]
-
să te conduc zic eu ridicandu-mă de pe iarbă și aprinzandu-mi lanterna,așa mă pot revanșa pentru neobrăzarea mea! -De acord zise Mia și așezandu-și mâna pe umărul meu,îmi crează o senzație a prezentului și pornim amândoi dealungul poteci și după câteva minute de mers,ajungem în sat și pășind pe străzile luminate și puști,ajungem la intersecția Pițigoiului și ne oprim pentru a ne ură noapte bună și citind dorința din ochii ei,realizez că și ea dorește
ÎNTALNIRE CU PARFUM DE VIS de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352777_a_354106]
-
că nu invocă extremele experiențelor de viață, ci viața simplă, viața din noi și în act. Pentru fiecare spectator, în intimitatea absolută a meditației și deopotrivă în comuniune exterioară a gesticii, aclamațiilor, murmurelor, voioșiei, suspinelor... Cântecul lui Pepe e o potecă sufletească pentru fiecare și o esplanadă a tuturor, pentru desfășurarea voioșiei și plăcerii de a asculta muzica în comuniune vastă! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Pepe: clipele cu el sunt sărbătoare sau vacanță / Aurel V. Zgheran
CLIPELE CU EL SUNT SĂRBĂTOARE SAU VACANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352803_a_354132]
-
Luna și cu soarele, marea cu pământul Cerul și cu stelele, viața cu iubirile.... El nu mă lasă să mă prind în dune În nisipuri triste, de lume purtate Prin gânduri incerte și nedemne De Dumnezeu prescurtate. Am aruncat pe poteci cu Urim La prag de clipă strivita L-am azvârlit cu nesaț pe Tumim Într-un vârf sec de copita. Și m-am ales dintre toate Cu moartea și durerile Râul cu tăcerile Relele cu bolile și, poate Inima cu
CU URIM SI TUMIM PE DRUMUL LEVANTULUI de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352913_a_354242]
-
dealuri și văi, dornic să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu spre întărirea sufletelor credincioșilor. După Sfânta Liturghie, zilnic era chemat pentru diferite servicii pe la casele moților, cum se obișnuiește în Munții Apuseni. Până seara oficia 20 - 30 sfeștanii, urcând și coborând poteci singuratice. Se îngrijea de viața spirituală a măicuțelor din mănăstire, dovedind mult tact duhovnicesc. Era preocupat ca ele să nu ducă lipsă nici de cele materiale; le încuraja și le îmbărbăta mereu în clipele și momentele grele de îndoială și
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352916_a_354245]
-
trece. Mă simt pustiu și rătăcit, Ca-ntr-o pădure uscată. Mi-e sufletul rău chinuit, ca o corabie eșuată. Să mă întorc pe acelaș drum...? acum e prea târziu...! Urmele pașilor mei au dispărut demult Și vântul a spulberat poteca ce-o știam. Ma-ndrept spre “înainte”, fără să mă uit înapoi. Pășesc fără cuvinte, dar tăcerea “țipă” în noi. Frunzele uscate sunt tot ce-am iubit în trecut ! Se lasă strivite sub pasul meu, nehotărât. Și toamnă ce-apasa
AMURG DE VISE de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354263_a_355592]
-
Autorului Aceeași gară Eram convins, elev fiind în clasa patra, Când semănam și-atunci la fel de mult cu mine, Că-n viața ei adevărată Cleopatra, N-a fost iubită cum te mai iubesc pe tine. Începe amurgul meu să fiarbă pe poteci, Și coaja-ngălbenește pe stânca de tăceri. Un tren se întoarce cu compartimente reci, Pasagerii săi discreți au coborât de ieri. Pe un peron stingher un zâmbet mai așteaptă Să se întoarcă un tren demonic din abis, De unde stelele s-
ACEEAŞI GARĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354317_a_355646]
-
trece. Mă simt pustiu și rătăcit, Ca-ntr-o pădure uscată. Mi-e sufletul rău chinuit, ca o corabie eșuată. Să mă întorc pe acelaș drum...? acum e prea târziu...! Urmele pașilor mei au dispărut demult Și vântul a spulberat poteca ce-o știam. Ma-ndrept spre “înainte”, fără să mă uit înapoi. Pășesc fără cuvinte, dar tăcerea ... Citește mai mult AMURG DE VISEDin nou lumină amurgului de toamnaSe contopește strâns în mantia ruginita a frunzelor de astă vara.Ca într-
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
mai trece.Ma simt pustiu și rătăcit,Ca-ntr-o pădure uscata.Mi-e sufletul rău chinuit, ca o corabie esuata.Sa mă întorc pe acelaș drum...? acum e prea târziu...! Urmele pașilor mei au dispărut demultSi vântul a spulberat poteca ce-o stiam.Ma-ndrept spre “înainte”, fără să mă uit inapoi.Pasesc fără cuvinte, dar tăcerea ... XVIII. ANTRACT, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016. ANTRACT Mai lasă-mă să mă mai mint
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
mi-ai atins prima dată glezna și au suspinat, subit, magnoliile. M-ai încuiat în tine și salutam fiecare copac, promițându-i un regal de cuvinte dacă va înflori pentru amândoi deodată. Au înflorit până și munții, de-mi făcusem potecă direct pe picturi și îi mințeam că le sunt stăpână, ba chiar că i-aș fi învățat să adoarmă într-o zi de marți. Apoi voi întârzia să mă închei la nasturi și voi invita vara pe talazuri, să le
PETALELE EDENULUI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354386_a_355715]
-
mijloacele artistice cheie ale sonetului (cu o ultimă sforțare spre lumină ”copacii goi” ”se închină” la ceruri, ”copacii plânși”, dezgoliți de frunze, se pregătesc pentru o ”viață viitoare”.) Superbă imagine artistică aceea a frunzelor, care, ”în amorțire”, privesc ”cu jale” potecile, ca pe mormântul în care vor intra ”îmbălsămate cu rugină”! Ramurile sunt „triste” pentru că vântul „strânge frunzele-n ponoare” și le presează în ”straturi veștejite”. ”Stropii reci”, ”amorțirea”, plânsul naturii, sugerează o înfrigurare a lumii materiei, dar și a celei
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354396_a_355725]
-
să ies din “ vegetația luxuriantă” a acestora. Am impresia că, încă, mă aflu într-un ținut brazilian, sau mai bine zis într-o indefrișabilă și misterioasă mlaștină amazoniană, unde fiecare op mă face să tai cu maceta minții o vremelnică potecă prin liane și hățișuri, repede crescută la loc de vigilența vegetală a naturii ce nu dorește ca o simetrie aleatorie să-i tulbure “propria orânduială “. Opera de filosofie poematică “Așa grăit-a Zarathustra “, scrisă între anii 1883-1885, este un astfel
CĂLĂTORIE PRIN VEGETAŢIA LUXURIANTĂ A EXEGEZELOR NIETZSCHEENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354394_a_355723]
-
temută prăpastie poartă numele fioros - cum era să fie altfel? - de Barranco del Inferno. Pe acolo trece un traseu de rang important la nivel național, un așa-zis GR - Gran Recorrido. Celelalte două categorii - trasee scurte (PR - Pequeño Recorrido) și poteci locale (SL - Senderos Locales) sunt la fel de bine amenajate și beneficiază de un sistem de indicatoare de semnalizare ușor de reperat, la rândul său ireproșabil. Traseele cu nume stranii precum Cavall Verd (cal verde), sau Moro Blau (maurul albastru) exercită o
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
Ceaușescu, ca drum strategico-militar dar și turistic... După câțiva kilometri pătrunzi într-o vale răcoroasă, pe lângă rău, apoi drumul se desfășoară în serpentine spectaculoase până la Bâlea Cascadă. Aici turistul poate face un popas la restaurant, dar și o plimbare pe poteca turistică până aproape de cascadă. De undeva de sus, de pe stânci, un puhoi de apă se revarsă în gol, creând în jur o zarva asurzitoare ce se înalță către crestele ce plutesc printre norii de ceață. Curentul de aer format de
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
să cadă, Nu simții cum răcoarea urma asfințitul, Doar prin trupu-i simțea cum se scurge sfârșitul. Acum știu c-am greșit, zise-n sine-și slujbașul, Lăcomia mi-a fost și sfârșitul și nașul, Alergând peste văi, peste munți și poteci, Iar acum mi-e de-ajuns doar un loc pentru veci. Referință Bibliografică: Împăcat, în păcat ... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 437, Anul II, 12 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate
ÎMPĂCAT, ÎN PĂCAT ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354500_a_355829]
-
din 16 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului În frunza toamnei oglindită-i privirea, irisul plânge-n nuanțe de-aramă. Frunză a vieții, în vânt îți e menirea secundele ne picură din ramă. Rugina-n speranță o face să cadă, brumate poteci au urme de soare, din pomul vieții ziua curge cascadă, că-i trecătoare, se trece... și moare. Amurguri fumegânde ne împresoară. din ochiul lumânării viața curge; când infinitul nu are cum să doară, doar clipa în tăcere se prelinge. De
TOAMNA VIEŢII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353798_a_355127]
-
în curte, ci numai pe ulița...pe ulița satului...satul meu natal... Și, pentru că ne-a intrat în rutină , chiar dacă era foarte devreme, reconstituiam traseul până la vârstnicii mei părinți...Nici țipenie de om nu își simțea prezenta, nici pe șerpuitoarele poteci, nici prin curțile bogate în tulpini de falnici pomi fructiferi , de legume care de care mai îmbietoare și flori frumos colorate, cu mirosuri îmbietoare.” S-au boierit țăranii!’’ mi-am spus în gând, știind că în perioada copilăriei mele, la
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
în curte, ci numai pe ulița...pe ulița satului...satul meu natal... Și, pentru că ne-a intrat în rutină , chiar dacă era foarte devreme, reconstituiam traseul până la vârstnicii mei părinți...Nici țipenie de om nu își simțea prezenta, nici pe șerpuitoarele poteci, nici prin curțile bogate în tulpini de falnici pomi fructiferi , de legume care de care mai îmbietoare și flori frumos colorate, cu mirosuri îmbietoare.” S-au boierit țăranii!’’ mi-am spus în gând, știind că în perioada copilăriei mele, la
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
tă arborele tutelar al vieții și regenerării ființei: cu îmbrățișa¬rea lui poate începe noua viață: "țin păsări în mînă/ Cum țin și/ Amurgul de braț;/ Dar peste timp/ Din tine/ Nimic n-a mai rămas./ Doar zarzării/ Umbrind/ Alte poteci/ Pe unde-ai fost/ N-ai mai putea / Să treci/ Iubire, la alt ceas/ În altă viață/ Cînd înțelegi/ Că totul/ Se poate da/ Pe față/ Vechi ritual/ Am sărutat copacul,/ Știam că-i măr/ Mi-am însușit păcatul/ Primordial
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
oricând interschimbabile: nu trebuie decât / să te prefaci / că înțelegi / drumurile din noi / nu mai duc / de multă vreme / dincolo de versantul / tăcerii dar uite / e ultimul mugur / ce-mi bate sub / pleoape / ca inimă nouă / încât mi se pare / că poteci / șerpuiesc pe / umărul tău / până dincolo / de clipa de față. / din cetatea auzului / s-a desprins / ultimul zbor. („Good-bye now”) Tensiunea acestei cărți de debut, ce cuprinde poeme din epoci diferite de creație (și de aici normala inegalitate valorică) e
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]