2,376 matches
-
la marele episcop al romanului care a fost Balzac! Într-o metropolă, profilul tipologic se șterge și se amestecă, provincialii Îi imită, uneori destul de reușit, pe bucureșteni sau pe parizieni, iar aceștia, ce să facă?! Având simțul humorului și pozând, pozând la nesfîrșit, cu ingeniozitate și farmec, Îi imită pur și simplu pe eroii unor romane la modă. (Nu e „ciudat” că marii creatori de tipuri romanești vin din provincie? Stendhal și Balzac „urcă” la Paris, Sadoveanu și Rebreanu „coboară” la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lene de caracter”, ca acest „nărav” să producă și el ceva, cât de cât memorabil. Oricum, acestui „patos” Înăscut - rar, s-o acceptăm, În scrisul și firea stilistică a scriitorilor români moderni, cu excepția poate a romanticilor, care cel mai adesea „pozau” chiar când o făceau cu geniu! - m-a ajutat să-mi „placă” literatura acelor autori europeni care-mi „semănau”. Nu prin scris sau idei, bineînțeles că nu, am amintit În repetate momente ale acestui text inabilitatea, cruditatea, „molozul” dezesperant al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Shakespeare. Și tu, iată-te tulburat - îi reproșează un tată fiului său încă adolescent - pentru că el face scandal în public apropo de o farfurie cu mîncare și că bea prea mult după gustul tău! [...] știi tu ce spunea Cromwell cînd poza pentru portretul său? - Nu. - Pictorul voia să-i facă un portret care să l flateze, însă el a ordonat: «Pictează-mă cum sînt, pistruii și restul!» Tatăl meu a tăcut un moment, apoi a adăugat calm: «Tu ești pe punctul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prezentatorul e Andrei Pleșu, pe care, pentru prima dată, acum, l-am văzut în carne (cam multă) și oase, mondenitatea capătă un lustru de cugetare. Capul înclinat, mîinile împreunate popește pe burdihan, vocea de catifea groasă se constituie într-o „poză” pentru foarte mulți impresionantă. Eu l-am privit doar ca pe un maestru de ceremonii versat, cu abilități oratorice: știe să dea unor constatări banale un aer de profunzime, să folosească anecdota pentru a sublinia o judecată de valoare. De
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
german, G. Gheorghiță, ca să mă „îmbrățișeze” de sărbători și să-mi spună că nu mi-a făcut abonament la „Lire”, deoarece costă enorm: „cu ceea ce dai pe un număr, mănînci trei zile”. De cîte ori vorbește, are vocea în lacrimi. Poză dramatică ori, realmente, străinătatea nu-i priește?... Pentru a patra oară azi, o „echipă” răscolește ghena cu gunoi de lîngă gardul redacției. Bărbatul, care a sărit înăuntrul ei, are drept unealtă un par. N-a găsit decît o bucată de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
are plasă de siguranță”, cum mi l-a comentat Bălăiță, ci o manifestare de demnitate intelectuală. *Scriitor: „L’écrivain est d’abord une voix singulișre, dérangeante et parfois scandaleuse”, scrie Michel de Castillo, în prefața la Mort d’un poște. Pozînd în naiv, întreb: și la ei, în Vest? *Bunavestire ’89: o zi de proiecte îndrăznețe! *Pe linotipuri, pe un perete al zețăriei, pe suporții mașinilor de imprimat a apărut următoarea atenționare: „Vă rog insistent să mi vorbiți calm, liniștit și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Sp., ea se va realiza pe seama mea. „Nu toți sînt la fel”, i-am răspuns lui V.M. și am plecat să-l caut pe E.V., care, cică, n-ar fi de acord cu „scrisoarea”... Cînd l-am găsit, a pozat repede în supărat: „Dacă m-ați fi consultat...” Obiecția sa e că, în final, trebuia să propunem ca (lucrurile) „cele semnalate” să fie cercetate de colegiu, nu dezbătute de organizația de partid. „Dar e mai bine că nu m-ați
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
știi că avem noi așa ceva, cum poți să crezi, tu, asta?”, l-a luat în răspăr altul cu bască murdară și cu dinți de viplă. Primul i-a răspuns că-i aduce cartea de istorie, unde poate să vadă și poza cu cei doi. Considerînd că n-a rămas dator față de cel care se îndoise, s-a răsucit către o femeie spunîndu-i: „Doamnă, sînteți frumoasă ca Imperiul Roman!” Pînă la coborîre, s-a plîns că-i „hodorog, dar deștept ca nimeni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
particular Doctor Ivan Holmes" (numele de serviciu), a pus proba pe catedra onorabilului judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, rugând ca, din motive de confidențialitate, să nu fie arătată publicului decât o singură fotografie. Era poza absolut incriminantă în care pârâtul șede pe o bancă din Parcul Mare alături de o doamnă ce-i zâmbește galeș. (Întâmplător, doamna cu pricina nu era cunoscută de nimeni în oraș, astfel că onoarea ei n-a fost atinsă.) În rest
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
dezastru militar, Polonia era rasă de pe harta Europei, căci la 17 septembrie, armatele sovietice, la rîndul lor, pătrundeau de la est, luînd parte la dezastru, înaintînd pînă la linia Curzon, de tristă memorie, fără împotrivire. Triumful diplomației lui Stalin era total, pozînd în arbitru, Uniunea sovietică "liberează" țările baltice și o bună parte din Polonia, în timp ce Hitler ocupă restul. Alianța sovieto-nazistă a fost, în mod incontestabil, cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial. În timpul acesta, la vest, se instalase, de cele
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
habar de nimic. Sub luminile reflectoarelor din studiouri vezi indivizi de grotă pe post de bufoni, demni purtători ai numelor de Gigi, Mitică și altele ca acestea, pramatii vorbărețe în roluri de fecioare înțelepte, mercenari fără mamă și fără tată pozând în cavaleri ai dreptății, băgători de seamă de tot felul. Toată această faună nu numai că se înghesuie să ajungă în frunte, dar este și ajutată să o facă. Dacă scoți cablul din televizor, vezi purici. Dacăl bagi, vezi păduchi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care-l golește pe nerăsuflate. Deși obosit după partida de pe ringul de dans, Băsescu întârzie tot mai mult pe terasă, fapt care le dă curaj turiștilor, care l iau cu asalt pentru autografe sau fotografii. Președintele se simte bine, se pozează cu copii, părinți sau bunici și împarte cu generozitate autografe. În timpul acesta, mai comandă două pahare de suc. Vreme de trei ore și jumătate, cât a stat pe terasa din Olimp, în ciuda lichidelor ingerate, președintele Băsescu nu a mers niciodată
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Pe oriunde mă deplasez cu automobilul văd formidabile agregate de terasare care-mi dau senzația unei națiuni mereu în șantier, nefinisate încă și împingându-și tot mai departe frontierele cu ajutorul compactoarelor, a împingătoarelor, a nivelatoarelor, a mașinilor de tranșat, de pozat stratul de nisip etc. Bitumul eponim amintește de trompetă și de tobă (Go East înlocuind aici celebrul Go West, Young Man!). Drumul cristalizează un fel de elan vital în același timp militar și profetic. Trimiterea directă înapoi la izvoarele antice
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
oricând, de Crăciun, la "chemarea pentru o pace dreaptă între părți", un castan al binecuvântării cu o solidă plasă de siguranță la poalele lui. În orice caz, dacă nu cumva este tentat de genul cucernic îndoielnic ori de cel naiv-ridicol (pozând, așa cum am văzut într-o revistă, în postură de Fecioară Maria, cu brațele larg deschise în fața Mării Moarte), e mai bine ca justițiarul să ocolească această mlaștină etică pe care numai cei direct interesați o pot vedea în alb și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe cap pălării de paie; trăsurile înguste cizme mergeau cum puteau, iar cînd bătea sirocco-ul dinspre Mediterana, marea umbrelă tradițională; pe treptele din Piazza di Spagna, printre mesele cu flori, vedeai țărănci și copii îmbrăcați de sărbătoare așteptînd să pozeze la "pittori forestieri", locatari ai garsonierelor de pe străduțele învecinate cu Via del Babuino, la poalele parcului Pincio. Pe atunci, această grădină publică era locul de plimbare la modă (Villa Borghese nu se deschidea decît de două ori pe săptămînă). Pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
uimire, dar și spre iute apărutul, nu știu de unde, autodispreț, am dat la o parte acest „gând”, această falsă ispită care, ca atâtea altele În acea vreme - ca și mai târziu, oho! -, era, cum se zice atât de elegant, inautentică. Pozam, adică, și, grobian, provincial cum eram (Încă!Ă În acei ani, n-am avut eleganța să „mă joc” cu acest „gând” măcar o noapte, l-am dat jos, cum se zice, de pe piedestalul nevăzut și destul de trainic pe care Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care ne alungește și caricaturizează fețele, orbitele, liniile noastre, altfel atât de „grave”, de „mulțumite de sine”! ( Dacă ne amintim că am afirmat că cei ce se cred ratați nu sunt decât „pozeuri” - unora li se pare mai interesant a poza În artist ratat decât În a fi ceea ce sunt, adică un merituos șef-contabil sau administrator de bunuri! -, putem conchide că „nefericirea” de a fi neîmplinit, „ne-realizat” (deoarece te compari mereu, chinuit, cu cei mai mari!Ă e rezervată doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sunt, adică un merituos șef-contabil sau administrator de bunuri! -, putem conchide că „nefericirea” de a fi neîmplinit, „ne-realizat” (deoarece te compari mereu, chinuit, cu cei mai mari!Ă e rezervată doar celor care produc valoare cu adevărat; cei ce pozează În ratați și-și poartă peste tot, ca un panaș, „creasta lor frumoasă și impresionantă, viu colorată” de „vitregiți ai istoriei sau ai societății” nu vor trăi niciodată acea nemulțumire a creatorului adevărat; deoarece acesta, exprimându-se tot mai plenar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care le răsfoiau, rezumate sau sinteze ale altor rezumate sau sinteze, dar cu morga necesară când pronunțau tocmai aceste cuvinte „ezoterice”: destin, personalitate, eul nostru profund, hazard și posibilitate, numen și fenomen, lucrul În sine, contingent și transcendent etc., etc. Poză? Nu, nu era numai poză la „acei adulți” educatori ai copilăriei și pubertății mele sau... ce mai Înseamnă poză? Oare și aceștia sau unii dintre ei pozau ca să Înțeleagă la rândul lor și nu numai ca să ne impresioneze? Da, domnii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și posibilitate, numen și fenomen, lucrul În sine, contingent și transcendent etc., etc. Poză? Nu, nu era numai poză la „acei adulți” educatori ai copilăriei și pubertății mele sau... ce mai Înseamnă poză? Oare și aceștia sau unii dintre ei pozau ca să Înțeleagă la rândul lor și nu numai ca să ne impresioneze? Da, domnii mei, oamenii, oamenii care au fost, ca și cei care ne Înconjoară, cu toate hibele și limitele lor, duse uneori până la ridicol, la caricatură, sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
uneori până la ridicol, la caricatură, sunt atât de... cum să spun?, de complicați, de ciudați, chiar și În ciuda și spre mirarea lor, spre stupefacția lor, nu rareori, pe care și-o ascund cu grijă, ca pe-o boală de piele... Pozăm, pozăm fără oboseală, folosind mii de tertipuri și, observând că poza noastră nu rareori impresionează, convinge, respectul față de noi Înșine ce, bietul de el, trebuie să se alimenteze din surse cam dubioase, prinde cumva... teren. Acest „articol”, respectul de sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
până la ridicol, la caricatură, sunt atât de... cum să spun?, de complicați, de ciudați, chiar și În ciuda și spre mirarea lor, spre stupefacția lor, nu rareori, pe care și-o ascund cu grijă, ca pe-o boală de piele... Pozăm, pozăm fără oboseală, folosind mii de tertipuri și, observând că poza noastră nu rareori impresionează, convinge, respectul față de noi Înșine ce, bietul de el, trebuie să se alimenteze din surse cam dubioase, prinde cumva... teren. Acest „articol”, respectul de sine, unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
magică, continuând un mister extrem de stimabil, iar cavalerii vremii, de altfel cam bădărani și scuipând pe jos pe dalele și covoarele cele mai scumpe, le aduceau la picioare omagiile lor, uneori În versuri și pe o muzică șăgalnică și monotonă, pozau, la rândul lor - cum o facem noi azi! - și, o jur, nu există, domnii mei, nici o deosebire Între poza noastră de azi și cea de atunci! Numai că modelele erau altele și noi dezgolim azi ceea ce „ei” Îmbrăcau și ornau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sosirii mele inopinate. Obosiți, ei de muncă, eu de drum, ne-am culcat cu gândurile noastre. Dimineața, o duminică cu soare și cu mult zbucium și negură în suflet! Stau de vorbă cu ai mei de una, de alta și pozez a fi bine dispus. Trece ziua și tata, grijuliu să nu întârzii prezentarea la școală, mă-ntreabă când plec la Bârlad. Îi spun liniștit că voi pleca dimineață și voi fi prezent la clasă. Noaptea care a urmat m am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
soclul ei. Deși ai mei mergeau în direcție opusă, îi spun fiicei că recunosc a fi statuia lui Garibaldi. Dau fuga să o văd de aproape și exclam triumfător: „E Garibaldi!” Fiica s-a apropiat de statuie și m-a pozat alături de chipul revoluționarului pe care îl văzusem în manualele școlare cu peste șaizeci de ani în urmă! Alături de Garibaldi va dăinui un timp oarecare și umila mea persoană. Continuăm să explorăm noi frumuseți! La tot pasul rămâi încântat și mândru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]