1,134 matches
-
dispunerea tabelară a temelor mitologice, la Algirdas Julien Greimas în careul semiotic sau la Claude Bremond în diagramele arborilor decizionali. Aceste instrumente vizuale sunt refuzate de naratologia post-clasică pentru tendința lor de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă. Ryan crede însă că diagramele nu sunt simptomatice numai pentru ambițiile științifice. Ea consideră că importanța lor trebuie reconsiderată într-o lume în care computerul oferă instrumente grafice și duplicative și accelerează tendința culturii de a-și investi conținutul, mai
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
multimedia. Din această perspectivă, diagramele din analiza structurilor narative la Claude LĂvi-Strauss, careul semiotic la Algirdas Julien Greimas sau diagramele arborilor decizionali la Claude Bremond, refuzate de naratologia postclasică pentru tendința de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă, nu sunt instrumente vizuale simptomatice numai pentru ambițiile științifice. Importanța lor, așa cum spune Ryan, poate fi reconsiderată într-o lume în care există o tendință a culturii de a-și investi conținutul, mai degrabă în imagini decât în cuvinte. Într-
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
cronologiei evenimentelor și mai buna înțelegere a ceea ce gîndeau participanții la timpul respectiv, devreme ce au fost regăsite texte scrise de unii dintre ei. Unele dintre ele, în special cele redactate de Alain Laurent sau Jacques Robin, ilustrează spiritul inițial pozitivist al cîtorva membri ai grupului. Se observă un entuziasm evident față de noile tehnologii și mai ales față de tehnicile informaționale, interesul pronunțat pentru cibernetică, teoria informației, conceptul de auto-organizare, teoria sistemelor, tot ce avea succes în California, unde unii membri petrecuseră
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ideologie totalizantă, deprinzîndu-ne de discuțiile academice ori de cele marcate la început de marxism, de structuralism. Ideologia noastră, pe care o credeam blîndă, consta în a crede că știința trebuia să aducă mai mult societății. B.C. Această ideologie era destul de pozitivistă. J.R. Da, poate! Dar noi percepeam mai ales o deschidere spre perspective inedite, odată ce erau abordate aceste teme noi care sînt teoria informației, teoria sistemelor, descoperirile biologiei moleculare și ale funcționării cerebrale. Am avut apoi norocul de a mări repede
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în profunzime? J. de R. Contest cu tărie ce spuneți despre partea superficială a "multidisciplinarității". Unii cred că avem o viziune superficială, pen-tru că ne uităm cum se îmbină și se combină lucrurile, în loc să ne împotmolim în detalii: e cusurul pozitivist auguste-comtian care constă în a crede că răspunsul și soluția la problema complexității stau în analiză și în reducerea la ele-mente. Putem înțelege și prin sinteză și valida ipoteze despre funcționarea globală studiind felul în care elementele se combină între
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în 1975. A.L. Da, era rezultatul lucrărilor Grupului celor Zece. Studiam probleme de violență, de proprietate și de apartenență sexuală. B.C. Unul dintre textele pe care le-ați scris în 1970 pentru Grupul celor Zece era într-adevăr foarte pozitivist. A.L. E posibil, în cadrul Grupului celor Zece am devenit conștient de această problemă doar în mod progresiv. Îmi amintesc de primele noastre texte din '70-'71 și de un seminar la Chantilly, care era hiper-pozitivist: Totul avea să se
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
E doar o altă problemă de exprimare. La fel, se poate foarte ușor demonstra că nici societatea nu există. E un produs semantic, o "ființă a rațiunii"! Aștept să i se stabilească empiric gradul de realitate. În acest caz, sînt pozitivist! B.C. Ce e realitatea? A.L. Ce v-au spus practic toți filosofii. Există lucruri pe care nu e nevoie să le definim ca să știm că sînt. Realitatea e ceea ce simțim. Dumneavoastră simțiți că existați! B.C. Aparent, nu aderați deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
destul de anarhic al tuturor guvernelor din țările democratice contemporane și această vastă impresie de declin, pentru că nu mai există gîndire pe termen lung în arta guvernării. Intelectual, sînt un moștenitor al lui Mendès, dar am fost foarte marcat de viziunea pozitivistă a unei societăți a oamenilor dominată de rațiune: astăzi știu că e o nebunie. În fond, politica speculează mult cuvintele și discursul, iar acum responsabilii politici trebuie să apeleze la ca-litațile lor de comedieni și de actori mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
înseamnă știința pentru acești oameni (practic, sînt cu toții bărbați)? Ce funcții sociale le atribuie savanților? Ce loc le acordă acestora? Cum văd relațiile dintre oamenii de știință și oamenii politici? Dacă unii membri erau marcați la început de o viziune pozitivistă asupra științei și de o credință indiscutabilă în capacitatea acesteia de a rezolva tot felul de probleme, se instaurează puțin cîte puțin o viziune mai critică și mai puțin triumfalistă, dar marcată în continuare de noțiunea de progres și de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
al grupului îi conferea un rol-cheie în această structură. Participa activ în fixarea obiectivului de a-i apropia pe politicieni și savanți și și-a prezentat de mai multe ori în anii '70 concepțiile sale, în același timp naive și pozitiviste, despre o știință obiectivă și rațională, preconizînd metoda științifică drept metoda ideală pentru a aborda proble-mele sociale, economice, politice. Atracția sa pen-tru noile tehnologii și pentru teoriile dezvoltate după război, în special cibernetica și teoria informației, se regăsesc în multe
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și orgoliul filosofilor literari față de această uimitoare aventură a gîndirii pe care o reprezintă intruziunea metodei experimen-tale în viața societăților noastre", cei care voiau să creeze punți între discipline o făceau în modul cel mai agresiv cu putință. Concepțiile foarte pozitiviste din acest text sînt reluate de Alain Laurent într-o notă da-tînd din septembrie 1970, în care clarifică aceste reflecții despre organizarea generală a raporturilor știință/politică: "Deoarece oferă în fine mijloace eficace pentru a rezolva probleme reale..., deoare-ce dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
instrument al Statului, nu crede totuși nici în autonomia științifică. El dorește stabilirea contactelor între cercetători, in-dustriași și politicieni, cunoaștere și acțiune aflîndu-se pentru el la același nivel. Prețul ce tre-buie plătit: organizarea, planificarea, programarea, controlul sînt concepute ca orientări pozitiviste. Dacă, după anumiți cercetători, știința văzută ca fiind o parte integrantă a sistemului de pro-ducție constituie o schimbare ce apare ca o trădare, aceasta nu îl îngrijorează pe Jacques Robin; poate că el crede că puterea pe care o vor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
politicieni. În anii '80, unii dintre membrii săi constatau că "tehnica o luase înaintea științei"165, denunțau tehnoștiința și puterea acesteia și se orientau spre ecologie. Arhivele grupului ilustrează faptul că, la începutul anilor '70, se menține o viziune foarte pozitivistă despre știință, o viziune a unei științe triumfaliste, raționale și obiective. Convingerea că știința trebuie să contribuie la a îndepărta "partea magică" a deciziilor politice pentru a îndrepta popoarele spre o organizare mai rațională apare în mai multe rînduri de-
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
gîndire complexă e concepută ca o deschidere a spiritului care "leagă ce e despărțit și compartimentat, care respectă diversitatea, recunoscînd-o în același timp, care încearcă să discearnă interdependențele". Evoluția reală a concepțiilor Grupului ce-lor Zece trecerea de la o viziune pozitivistă asu-pra științei la o perspectivă mai critică, repunerea sub semnul întrebării a unui anumit număr de afirmații ale savanților, neîncrederea față de teh-noștiință poate fi ilustrată prin intermediul analizei scrierilor lui Jacques Robin de la sfîrșitul anilor '80. Cum multe dintre textele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
anilor '60. Primul dintre ei, biolog de vîrf, este convins că lumea a intrat într-o "apocalipsă uscată" tot luîndu-și drept adevăr idiosincrazia depresivă, și nutrește vise demiurgice despre mutația biologică; între timp, se agață cu disperare de o viziune pozitivistă, înconjurîndu-se de metereze teoretice de îndată ce un sentiment oricît de fragil iubirea, sau bucuria de a trăi încearcă să scape de regulile jocului social, de condiționarea dorinței sau a dominației. Cel de-al doilea, "agrégé" de litere, încarnează pînă la deriziune
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vehiculate discursiv sunt cunoștințe verosimile sau nu? Ca răspuns la aceste întrebări vom adopta poziția lui Popper, pentru care există trei categorii de căutători ai cunoașterii adevărate și astfel trei posibilități de evaluare a opiniilor vehiculate discursiv. Verificaționiștii, sau justificaționiștii, pozitiviști, care „cer să acceptăm o părere numai dacă ea poate fi justificată prin date pozitive...dovedită ca adevărată sau, cel puțin, ca foarte probabilă...verificată sau confirmată în mod probabilist.” (K. R. Popper, Adevăr, raționalitate și cunoaștere, în Logica științei
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
al unei noi superputeri. Dintr-o astfel de perspectivă, consider că gîndirea realistă influențează noua diplomație și noua știință socială americană de după 1945. Dar încerc să clarific în această carte și influența preocupărilor politicii externe americane și chiar a tradiției pozitiviste a științelor sociale asupra evoluției gîndirii realiste. Nu vreau să insinuez, însă, că evoluțiile teoretice ar fi fost planificate de comunitatea academică americană sau că teoriile internaționale ar fi fost astăzi mai bune dacă disciplina s-ar fi dezvoltat altundeva
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1946: 101) Morgenthau n-a fost totuși nevinovat în ce privește progresul abordărilor mai puțin istorice și mai puțin normative. În primele scrieri de drept internațional, el deja susținea standardele științifice ale pozitivismului filosofic și propunea o poziție legală numită "realistă", mai pozitivistă - spunea el - decît cea a lui Kelsen însuși (Morgenthau 1936). Mai firești din punct de vedere logic pentru disciplina relațiilor internaționale au fost cele șase principii celebre ale realismului, adăugate într-o ediție ulterioară a tratatului său. Primele trei dintre
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
solidarității dintre ființele umane, dreptul internațional poate să treacă peste suveranitatea națională. Grotius consideră justificată intervenția pentru o cauză justă (ius ad bellum). Versiunea pluralistă, dezvoltată de Oppenheim, un alt jurist internațional celebru, se încadrează mai mult în tradiția juridică pozitivistă, care întemeiază dreptul pe înțelegerea de moment între părțile contractante (statele). Oppenheim era foarte precaut în privința justificărilor normative ale războiului care nu țineau de cele general acceptate de părțile aflate în conflict. El s-a concentrat mai mult asupra mijloacelor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Bull a confirmat în esență abordarea materialistă a puterii din cadrul realismului. Astfel, deși anarhia rămîne indiscutabil o trăsătură fundamentală a abordării realiste, mulți dintre realiștii clasici au contestat uniformitatea dilemei securității, precum și evidenta sa însemnătate explicativă, atașată de către realiștii mai pozitiviști. Pe de o parte, anarhia a fost nuanțată în așa fel încît să admită intervale de timp și/sau părți ale sistemului internațional care ar putea să nu fie guvernate de necesitățile dilemei securității. Pe de altă parte, școala engleză
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ci ca un argument în favoarea inutilității unor astfel de dezbateri. Aceasta presupune fie că există un limbaj comun, să spunem matematica, și atunci există dezbatere, fie că nu, și atunci cu atît mai bine. Aceasta este de fapt o asumpție pozitivistă (pentru această argumentare, vezi Bernstein 1983). Dar desigur că dezbaterea și critica pot avea loc și între teorii sociale contradictorii. Interpretarea și deliberarea au un "rol esențial în succesiunea paradigmelor. [Kuhn] spune doar că ele nu pun capăt crizei; adică
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
așa cum Anglia secolului al XIX-lea a fost campioana liberalismului." (Wight 1979 [1946]: 289) Dar folosirea economiei în disciplina relațiilor internaționale operează două atenuări importante ale realismului clasic. În primul rînd, modelarea de teorii în relațiile internaționale pe baza metodologiei pozitiviste implică folosirea unei singure legături cauzale. Cartea lui Kindleberger (1986) este a unui istoric al economiei, nu a unui cercetător din științele sociale. Dar, mai tîrziu, el a consimțit la remodelarea în acest sens a principalelor sale teze. Ca urmare
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
se va arăta că cea mai influentă tipologie a școlilor, compatibilă cu această matrice, problema raționalism versus reflectivism la Keohane, este fie înșelătoare, fie ironică. În fine, acest capitol se va opri la cîteva asemănări dintre dezbaterea post-pozitivistă și disputa pozitivistă (Positivismusstreit) din științele sociale germane ale anilor '60 și '70. Consensul metateoretic survenit acolo a fost adus în discuție pentru a arăta cum poate fi folosită o altă tipologie pentru a completa matricea. Triada meta-teoretică germană indică evoluția dezbaterii metateoretice
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
considerare unități intersubiective de analiză, individualismul său metodologic nu poate face acest lucru: el trebuie să reducă macronivelul de analiză la simple constrîngeri structurale. Concluzia trasă de Kratochwil și Ruggie este o perfectă și pură critică metateoretică: metodologia individualistă și pozitivistă a teoriei regimurilor este în dezacord cu ontologia sa intersubiectivă. Într-un mod destul de ciudat, această critică, deși publicată în International Organization, a făcut doar de foarte puține ori obiectul unor răspunsuri, în cadrul literaturii regimurilor (pentru o excepție, vezi Kohler-Koch
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lumea reală așa cum este și încearcă să creeze fie o legătură intențională, fie o construcție cauzală între categoriile explicației pe care o propune. După aceea, la rîndul ei, corelația poate fi testată în condițiile unei lumi externe, așa cum procedează falsificaționiștii pozitiviști, sau poate fi luată în seamă ca un anumit mod de reconstruire a realității, așa cum se întîmplă în cercetarea tradițională din domeniul relațiilor internaționale. Perspectivele nonempi-riste problematizează relația dintre categorii și obiectul cercetării, iar conceptualizarea cercetării nu este independentă de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]