1,526 matches
-
repet zilnic că n-are valoare decât ceea ce ne costă. 22 februarie M-am uitat atent la Augusta. E frumoasă fără îndoială. Un animal frumos și de o mărginire fermecătoare. 26 februarie Am păstrat multă vreme trei sticle de vin prăfuite și sigilate, primite în dar. Mi se părea un sacrilegiu să deschid una. Azi m-am hotărât să încerc totuși. Am descoperit că vinul păstrat cu atâta evlavie s-a stricat, s-a oțetit.. 2 martie Cred că va trebui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
situația jenantă de a-și vedea disprețuită onoarea acordată. Bine, fie! Accept, domnilor. Dormiți liniștiți. Laureatul se va prezenta să-și primească laurii. Trebuie numai să mă gândesc puțin la ceremonie. Aceea pe care o aplicați dumneavoastră e puțin învechită, prăfuită, iar eu aș vrea ceva nou, ieșit din comun, scandalos. De pildă, să mi se înmîneze premiul chiar aici pe marginea piscinei. Să se aducă un cordon de polițiști care să mă apere de aglomerație, căci. am această fobie, iertați
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Intrigat, Rieux se hotărăște să-și înceapă turul consultațiilor cu cartierele mărginașe, unde locuiau cei mai săraci dintre clienții săi. Pe aici strângerea gunoaielor se făcea mult mai târziu și mașina doctorului, care mergea de-a lungul drumurilor drepte și prăfuite ale acestui cartier, atingea în treacăt lăzile pline cu resturi, lăsate la marginea trotuarului. Pe o stradă de-a lungul căreia trecea astfel, doctorul numără o duzină de șobolani aruncați pe rămășițele de legume și de cârpe murdare. Pe primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a acestei primăveri te făcea să dorești arșițele verii. În orașul clădit în formă de melc pe fâșia lui de podiș, destul de puțin deschis spre mare, domnea o toropeală posomorâtă. Între zidurile sale lungi și tencuite, pe străzile cu vitrine prăfuite, în tramvaiele de un galben murdar, te simțeai oarecum prizonier al cerului. Singur, bătrânul bolnav al lui Rieux își învingea astmul ca să se bucure de această vreme. \ COACE, SPUNEA EL, FACE BINE LA BRONHII. Cocea într-adevăr, dar nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
proprie, ei erau legați și de spațiu și se izbeau fără încetare de pereții care despărțeau adăpostul lor ciumat de patria lor pierdută. Fără îndoială, ei erau cei pe care îi vedeai rătăcind la orice oră din zi în orașul prăfuit, chemând în tăcere seri și dimineți ale țării lor pe care numai ei singuri le cunoșteau. Ei își hrăneau atunci durerea cu semne imponderabile și cu mesaje tulburătoare, cum ar fi un zbor de rândunele, o rouă a asfințitului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cap, prinse un băiețel care i se repezise printre picioare și îl repuse încet în picioare. Au pornit din nou și au ajuns in Piața Armelor. Crengile ficușilor și palmierilor atârnau nemișcate, cenușii de praf, în jurul unei statui a Republicii, prăfuite și murdare. S-au oprit sub monument. Rieux tropăia, scuturându-și unul după altul picioarele lui acoperite cu un fel de grund albicios. S-a uitat la Rambert. Cu pălăria de fetru puțin pe spate, cu gulerul cămășii descheiat pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cerul înserării, devenea mai strident peste oraș. Nu mai era pe măsura amurgurilor de iunie care, în orașul nostru, îndepărtează orizontul. Florile pe piețe nu mai ajungeau boboci, se deschideau înainte și, după vânzarea de dimineață, petalele lor acopereau trotuarele prăfuite. Se vedea limpede că primăvara își sleise puterile, că se risipise în miile de flori care se deschideau pretutindeni în grădini și că acum avea să ațipească, să se strivească încet sub dubla apăsare a ciumei și a căldurii. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
i-a zvârlit cu violență: \ Cel puțin ăsta era nevinovat, o știți bine! Apoi s-a întors și, trecând prin ușile sălii înaintea lui Paneloux, a ajuns în curtea școlii. S-a așezat pe o bancă între niște mici arbori prăfuiți și și-a șters sudoarea care îi curgea în ochi. Îi venea să urle ca să desfacă în sfârșit nodul violent care îi strângea inima. Căldura cădea încet printre ramurile ficușilor. Cerul albastru al dimineții se acoperea repede de o albeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
camerele sunt foarte ieftine. După doar câteva minute de mers prin suburbiile israeliene, se găseau într-o altfel de țară. Clădirile erau făcute din aceeași piatră de culoare ternă pe care o văzuse și la Ierusalim, dar aici erau mai prăfuite, uitate de lume. Indicatoarele erau în arabă și în engleză: Fabrica de Automobile Al-Rami, Banca Islamică Al-Aqsa. La un colț de stradă văzu un mănunchi de scaune împletite, din trestie, în care se lăfăiau niște tineri cu țigări subțiri între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să se hotărască dacă firescul scenei o făcea mai mult sau mai puțin sinistră. Imediat ce se dădu jos din mașină, Maggie încercă să se orienteze. La prima vedere, aceste așezăminte evreiești chiar arătau ca niște suburbii americane transpuse în mijlocul Arabiei prăfuite, toate casele având acoperișurile roșii și gazoanele bine cunoscute. La un capăt de stradă, câteva adolescente jucau baschet, deși toate purtau fuste de blugi lungi până la glezne. Privea în continuare, dornică să vadă Ramallahul din acel loc avantajos, dar câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să-ți amintești asta. Îmi amintesc. — Ce s-a întâmplat? M-a luat cu el într-o călătorie de lucru în Creta. Voia să vadă săpăturile de la Cnosos. Imaginează-ți: aveam treisprezece ani și mă uitam la relicve vechi și prăfuite. —Și? — Asta a fost tot. Haide, trebuie să fie ceva anume. Era și un muzeu? Era vreo piesă anume care avea o semnificație specială pentru tatăl tău? — A fost cu multă vreme în urmă, Maggie. Și eu eram doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pătat, aruncau o lumină slabă peste scândurile deformate ale pardoselii. Dulapurile vechi, în care se țineau registrele, împărțeau camera în mai multe spații mici, în fiecare fiind câte o masă de scris vopsită într-un portocaliu foarte ciudat. Prin ferestrele prăfuite ale biroului se vedea un peisaj cenușiu: cheiurile de pe Poland Avenue, terminalul armatei și fluviul Mississippi, iar departe, în zare, docurile și acoperișurile din Algiers, aflat de cealaltă parte a râului. O femeie foarte bătrână intră clătinându-se în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vom fi reușit să slăbim, să încetăm să mai fumăm sau pentru ameliorarea stării de stress. Va exista o varietate de stimulente care ne vor fi puse la dispoziție pentru a ne menține sănătoși. Dacă vânătoarea de dinozauri este prea prăfuită, am putea opta pentru un raft trip pe albele ape virtuale urmând cursul perfidului Bolo sau să escaladăm unul din vârfurile Everestului. Pentru o variantă mai domestică și păstrând hotarele propriului nostru cămin, va exista întotdeauna un program de calculator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
pe lângă o demipensiune pentru homosexuali, o băcănie orientală și o mică piață Thai și a mers alături de trecători din toate clasele sociale până când s-a urcat În sfârșit În tramvaiul ce ducea spre Russian Hill. Sprijinindu-și fruntea de fereastra prăfuită, a meditat la „celălalt eu“ din cartea lui Borges, Labirinturi, În timp ce privea fâșiile de ceață ridicându-se la orizont. Și Armanoush avea un alt eu, unul pe care Îl păstra la distanță oriunde se ducea. Îi plăcea să se afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tînăra vînzătoare de la Presses universitaires de France, care continuase să se uite Într-o revistă cu costume de baie În loc să-și dea osteneala de a se duce să caute În depozit dacă nu cumva mai rămăsese vreun exemplar, chiar și prăfuit. François se pomenise, dezamăgit și furios, pe bulevardul Saint-Michel. Era o vreme magnifică. De ce „magnifică“? La ce bun hiperbola asta? Era frumos, era deja de ajuns. Îl ispitise gîndul să se ducă să ia loc la o terasă, În piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru întregul univers... poate că ar corespunde cu lumina și ar fi esențial să simți vara dacă vara e cu tine: să-i aparții verii fără îndoială și cu certitudine. Atunci cînd am văzut-o a fost pe un drum prăfuit și uscat de soarele verii... ea mergea pe jos, eu eram în mașină și am trecut pe lîngă ea. Am întors capul și m-am uitat în urmă, iar ea a ridicat privirea cu un incert interes... am simțit o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ars cu fierul înroșit... suferă, apoi se enervează, suferă iar, își aprinde țigară după țigară, îl apucă o durere ascuțită în stomac, i se accelerează pulsul, îi pare că se prăbușește totul în jur, toate par dintr-o dată întunecate și prăfuite, parcă din altă lume pierdută în îngheț și nepăsare... nu știe cum să plece mai repede de acolo... iar ea este satisfăcută de această situație, ba chiar arată un dispreț, o indiferență și o atitudine triumfătoare pe care el nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
scurt și statura atletică. Puloverul negru de lână, pe gât, se mula pe pieptul musculos. Era un tip de treabă. Cu toate astea, nu o atrăgea nimic la el. Era ca o casă părăsită, cu ușile deschise și ferestrele sparte, prăfuită și ruginită, scoasă la vânzare de prea mult timp, gata să se prăbușească la prima pală de vânt. — Sam, ai avut până acum cam douăzeci de relații pe termen scurt, nu? Poate câteva să fi durat un an-doi. La Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-i păsa defel de mâncare. Căuta un loc care să-i spună ceva. Pacificul părea o oglindă lichidă În lumina crepusculului. Era perfect. Un vis devenit realitate. Avea chef să sărbătorească. Îi luase o viață Întreagă să ajungă de pe străduțele prăfuite ale Bucureștiului - o fetiță care nu spera să evadeze din lumea comunistă În care trăia - În acest loc minunat, o altă dimensiune... Simțea nevoia să stea undeva afară și să absoarbă Înăuntrul ei lumea În care ajunsese. — Să ne oprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu un călugăr sau cu un guru, aveam nevoie de Îndrumare spirituală. Un bărbat mi-a arătat o mașină albă care tocmai pleca. Era gurul care Își terminase treaba pe ziua aceea. Dezamăgită, am Încercat să merg pe un drum prăfuit, gândindu-mă că nu căpătasem răspunsul așteptat. Deodată, am observat ceva ciudat În mijlocul drumului. Era o carte roșie, deschisă cu fața În jos, cu un semn de carte Înăuntru. Am ridicat-o, pe ea scria Rumi. Și mă tot gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu se întâmplase nimic, ținându-și pe genunchi palmele enorme și noduroase. Se lăsase o liniște încordată, tulburată doar de foșnetul arțarului bătrân care umbrea în parte mesele și care, am observat atunci, era plin de omizi care ciuruiau frunzele prăfuite și se târau lipicioase pe trunchi. Incidentul ne-a determinat să ne grăbim. Dinu a lăsat două monede pe masă, și-a luat o pușcă, mi-a întins mie alta, și a pornit-o pe uliță. Eu după el. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
repet zilnic că n-are valoare decât ceea ce ne costă. 22 februarie M-am uitat atent la Augusta. E frumoasă fără îndoială. Un animal frumos și de o mărginire fermecătoare. 26 februarie Am păstrat multă vreme trei sticle de vin prăfuite și sigilate, primite în dar. Mi se părea un sacrilegiu să deschid una. Azi m-am hotărât să încerc totuși. Am descoperit că vinul păstrat cu atâta evlavie s-a stricat, s-a oțetit. 2 martie Cred că va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
situația jenantă de a-și vedea disprețuită onoarea acordată. Bine, fie! Accept, domnilor. Dormiți liniștiți. Laureatul se va prezenta să-și primească laurii. Trebuie numai să mă gândesc puțin la ceremonie. Aceea pe care o aplicați dumneavoastră e puțin învechită, prăfuită, iar eu aș vrea ceva nou, ieșit din comun, scandalos. De pildă, să mi se înmâneze premiul chiar aici pe marginea piscinei. Să se aducă un cordon de polițiști care să mă apere de aglomerație, căci am această fobie, iertați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rozacruceene... I-am pus câteva Întrebări ghidului, care a zâmbit: „Dacă ați ști câți cercetători de științe oculte vin aici În pelerinaj... Se spune că aceasta era sala inițierii...“ Pătrunzând din Întâmplare Într-o sală Încă nerestaurată, cu câteva mobile prăfuite, am văzut că podeaua era ocupată toată de cutii mari de carton. Am căutat În ele la Întâmplare, și-mi căzură ochii pe niște resturi de volume În ebraică, după toate aparențele din secolul al XVII-lea. Ce făceau oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nici 2, nici altceva. Era o prăvălioară cu un singur bec, și jumătate din ușă ținea loc de vitrină. Pe laturi - câteva zeci de cărți, suficiente ca să-ți faci o idee. Iar jos, un șir de pendule radioestezice, de săculețe prăfuite cu bețișoare de tămâie, mici amulete orientale sau sud-americane. Multe pachete de cărți de tarot, În stiluri și de confecții diferite. Interiorul nu era mai confortabil, o Îngrămădire de cărți pe pereți și pe jos, cu o măsuță În fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]